Numitorul comun al armistiţiului

Sorin Rosca Stanescu
Politică / 27 decembrie

Sorin Rosca Stanescu

Cele mai relevante tentative ale liderilor unor state de a media o pace, de a media un armistiţiu între Federaţia Rusă şi Ucraina, au un numitor comun. Aderarea Ucrainei la NATO. În jurul acestui numitor comun se poartă toate discuţiile şi se desfăşoară toate disputele. Apare astfel nu aderarea, ci non aderarea, ca o condiţie sine qua non a realizării unui armistiţiu. Care se va transforma sau nu într-un tratat de pace.

În această săptămână a ieşit la iveală, dezvăluirea fiind făcută de însuşi Vladimir Putin, că preşedintele în exerciţiu al Statelor Unite, Joe Biden, a jucat pervers. În sensul că, pe de-o parte, l-a încurajat constant pe Volodimir Zelenskiy, dându-i acestuia asigurări ferme cum că Ucraina va adera la NATO printr-o procedură accelerată, iar pe de altă parte, în 2021 l-ar fi asigurat pe liderul de la Kremlin că procesul de aderare al Ucrainei va fi întârziat cel puţin 15 ani. Pe motiv că nu ar fi pregătită. Iar în conferinţa de presă din această săptămână, în care Vladimir Putin s-a confesat, acesta mai precizează şi că, ironic, la rândul său, l-a asigurat pe liderul de la Casa Albă că într-adevăr, Ucraina nu este pregătită. Un alt lider al lumii, a cărui influenţă este din ce în ce mai mare, Xi Jinping, preşedintele pe viaţă al Chinei, este primul şef de stat care, în programul său vizând încetarea războiului ruso-ucrainean a prevăzut necesitatea întârzierii aderării Ucrainei la alianţa euro-atlantică. Ulterior, într-un mod asemănător, s-au exprimat şi trei lideri europeni, stigmatizaţi drept putinişti, cancelarul Austriei, premierul Ungariei şi, mai nou, premierul Slovaciei. De ce? Toate aceste luări de poziţii au acelaşi numitor comun?

Disputa asupra acestei probleme a aderării sau non aderării Ucrainei la NATO, care include şi scenariile legate de timpul necesar încheierii acestui proces, s-a născut la Summit-ul NATO de la Bucureşti, în prezenţa lui Traian Băsescu, care la acea dată deţine funcţia de preşedinte al României. La cina de gală la care acesta i-a invitat pe George Bush, pe Vladimir Putin, pe Angela Merkel şi pe preşedintele Franţei, cu totul şi cu totul pe neaşteptate, aproape în mod brutal, liderul de la Casa Albă a anunţat că ar exista o intenţie a statelor NATO de a asigura primirea în organizaţie a Ucrainei şi Georgiei. Vladimir Putin a încremenit. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a sărit ca arsă, afirmând că o asemenea decizie, care nu fusese luată de NATO, se va lovi de refuzul Germaniei. La această dispută au mai participat şi ceilalţi invitaţi, relevante fiind tăcerea rău prevestitoare a lui Vladimir Putin, pe de-o parte, şi modul nedemn, slugarnic, în care Traian Băsescu, admonestat de Angela Merkel, a susţinut proiectul anunţat de Bush. Consecinţele Summit-ului de la Bucureşti s-au dovedit a fi devastatoare în ceea ce priveşte echilibrul politic din această parte a lumii.

Începând din acel moment, de la acea cină de gală, care a avut loc la Palatul Cotroceni, Vladimir Putin a început să se pregătească pe toate căile pentru a împiedica realizarea acestui proces pe care l-a perceput drept o tentativă flagrantă şi extrem de periculoasă de a atenta major la securitatea Federaţiei Ruse. Mergând puţin înapoi în timp, mai este necesar să subliniem că atunci când reprezentanţii Uniunii Sovietice au aprobat ridicarea Cortinei de Fier şi unificarea celor două germanii, a existat la pachet şi un angajament asumat în faţa lui Gorbaciov, liderul de atunci de la Kremlin, ca Germania, care urma să fie reunificată, să nu mai facă parte din structurile NATO, la fel ca de altfel, statele din estul Europei, care urmau să iasă de sub orbita sovietică. În anii următori, două fenomene au marcat relaţiile dintre Statele Unite şi Uniunea Sovietică, transformată ulterior în Federaţia Rusă. Pe de-o parte, Boris Yeltsin şi apoi Vladimir Putin, noul lider de la Kremlin, şi-au exprimat în mod deschis dorinţa ca Rusia să adere la NATO, o intenţie cumva aprobată tacit dar niciodată explicit de Washington şi, pe de altă parte, o tendinţă din ce în ce mai accentuată a Organizaţiei Nord-Atlantice de a încercui Federaţia Rusă. Acest ultim fenomen s-a accentuat cu mare repeziciune şi într-un mod de-a dreptul brutal în ultimii trei ani.

Aşadar iată în ce context se discută astfel despre un armistiţiu în Ucraina. Donald Trump, preşedintele ales al Statelor Unite, care îşi va prelua mandatul în 21 ianuarie, odată cu depunerea jurământului, îşi intră treptat în pâine, conform tradiţiei de la Washington şi s-a declarat, în mai multe rânduri, hotărât să pună de îndată capăt războiului ruso-ucrainean. Proiectul lui se conturează destul de precis. În sensul că susţinerea politică economică şi militară acordată Ucrainei de către Statele Unite şi industria sa de armament va fi escaladată sau dimpotrivă, temperată, ca urmare a modului în care conducerea de la Kiev va reacţiona la demersurile de pace iniţiate de noul lider de la Casa Albă. La fel, Donald Trump va pune presiune şi asupra Kremlinului, în sensul accelerării sau întârzierii, după caz, a aderării Ucrainei la NATO.

Se conturează chiar şi un proiect mai complex prin care, ca o condiţie a armistiţiului, Ucraina urmează să cedeze total sau parţial teritoriile anexate de Federaţia Rusă şi chiar să renunţe, pentru o perioadă îndelungată de timp la proiectul aderării la NATO. Care, în acest ultim scenariu, nu ar viza, fireşte, decât teritoriul care încă a rămas liber. La schimb, NATO, printr-o înţelegere parafată cu Federaţia Rusă, ar urma să garanteze securitatea Ucrainei în noile sale frontiere. În contrapartidă, Vladimir Putin, care de cele mai multe ori se dovedeşte a fi un bun strateg, face presiuni în sensul dezmembrării Ucrainei prin retrocedare a unor teritorii care, istoric, au aparţinut României, Poloniei şi Ungariei.

Există aşadar, dacă nu garanţii, cel puţin indicii temeinice că în prima parte a anului viitor acest război sângeros şi extrem de costisitor va înceta. Europa va începe să-şi lingă rănile şi să-şi canalizeze resursele financiare pentru evitarea unei crize economice majore, dar şi pentru crearea unei puternice armate UE.

Opinia Cititorului ( 4 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

  1. În definitiv este vorba de resursele naturale uriașe ale Rusiei. "Investitorii" americani prin interpuși au supt la greu din aceste resurse pe timpul lui Boris Eltîn. Deep state-ul ex-sovietic a reacționat prin Putin în 2000, stopându-se devalizarea.

    De aici e toată supărarea americană pe ruși și d-aia îi privesc din 2000 iar ca pe niște inamici. 

    Ce a urmat, printre care și intrarea în Nato a Poloniei, României, țărilor baltice și prin asta vecinătatea cu Rusia a "defensivului" :) Nato, poate fi privit și prin această prismă.  

    Americanii și-au băgat codița în 2014 și în Ucraina susținând "democrația" banderista, crezând că nu va exista riposta rusească.

    Din păcate, și spun asta ca un proamerican convins, după 1990 când s-au trezit unicii jupâni ai lumii, americanii au dat peste tot cu mucii în fasole. Pax americana s-a dovedit a fi un mare chix. Asta e. Vremurile se împut. Que sera, sera. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Știm foarte bine care este jocul. Extinderea NATO către Est și integrarea în UE a fostelor republici sovietice ce fac parte din teritoriulEuropei reprezintă viitorul nostru al tuturor. NATO se extinde, Europa la fel iar România își atașează mulțumită deciziilor președintelui Iohannis Republica Moldova ce va întra curind în UE. Jocul Rusiei nu a reușit. Johannis a oprit totul. Granițele UE se refac iar Imperiul și mărește teritoriul exact pe vechile granițe. Războiul nu face altceva decit sa distrugă tot ceea ceea ce rusii au construit timp de 80 de ani în Ucraiana moment în care noi toți vom începe reconstrucția.. Este ca și cum noii locatari nu mai vor sa stea în mizeria trecutului sovietic și vor sa reconstruiasaca de la zero totul. Acum Germania se poate reinarma iar Europa își poate recostruii.ceea ce cindva a fost furat de la noi de rusi

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    putler e prajit. l-am vazut ieri cand vorbea de pace, ce greu scotea cuvintele pe gura. aventura sangeroasa s-a terminat. nebunia o va plati , ca rusii nu iarta asemenea greseli.

    mirosul de slabiciune innebuneste rechinii. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Aha, si deci va veni un altul in fruntea RF, mai radical decat Putin, si atunci vei fi tu prajit. Bravos....

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Comanda carte
fngcimm.ro
danescu.ro
raobooks.com
boromir.ro
Mozart
Schlumberger
chocoland.ro
arsc.ro
domeniileostrov.ro
leonidas-universitate.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

27 Dec. 2024
Euro (EUR)Euro4.9765
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7768
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.3054
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.9853
Gram de aur (XAU)Gram de aur403.3538

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

erfi.ro
Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
petreceriperfecte.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb