English
Se spune că în timpul campaniei care l-a opus lui Dwight D. Eisenhower, un suporter i-a spus lui Adlai Stevenson că va fi votat de "fiecare om raţional din America". Can-didatul a căzut pe gân-duri şi a răspuns: "Hm... asta nu-i de-ajuns. Îmi trebuie o ma-joritate pentru a câştiga!".
Întâmplarea trebuie să ne pună şi pe noi pe gânduri. Legătura dintre cei care sunt reprezentaţi şi reprezentanţii lor nu e atât de simplă pe cât s-ar bănui la prima vedere.
Ce îi leagă pe cetăţeni de aleşii lor? Cum se regăsesc primii în faptele şi în vorbele celor de pe urmă? Auzim adesea că trăim într-o "democraţie reprezentativă". Dar ce este reprezentarea politică? Aparent, e simplu: Gheorghe îl "reprezintă" pe Vasile. În virtutea a ce, dacă nu există un mandat explicit? Şi cum, dacă e vorba de reprezen-tarea unui corp colectiv?
Pentru scopul discuţiei noastre, să ne amintim mai întâi un concept tradiţional al reprezentării. Să îl numim "simbolic". Un şef de stat reprezintă Statul, iar un Parlament reprezintă Poporul. Simbolurile politicii moderne ţin, multe dintre aces-tea, de această alchimie a re-prezentării.
Pe de altă parte, există un tip, mai modern, de reprezentare. Se nu-meşte "descriptivă". Ideea este intuitivă: cel care reprezintă e un model redus la scară al celui reprezentat. Aplicată la un Parlament, obţinem o schemă destul de familiară: Legislativul e un fel de naţiune în miniatură, ce cuprinde principalele grupuri şi interese sociale.
Această idee a dus la două consecinţe. Prima: susţinerea votului proporţional. Votul majoritar (de tipul "câştigătorul ia mandatul în colegiu") ţinteşte mai ales către degajarea unei voinţe a majorităţii. Proporţionalismul însă cere compromis, negociere, acomodare, sumă a intereselor. Iar acestea din urmă trebuie întâi descoperite, apoi legitimate. Într-o societate sunt 30% turci ori 25% ecologişti? Atunci proporţionalismul pretinde că acestora trebuie să li se ofere o formulă de vot care să genereze în Parlament, unde sunt reprezentaţi, o secţiune propor-ţională cu numărul lor.
A doua consecinţă: Parlamentul trebuie să fie mare. Societatea modernă este complexă. Unii suntem, simultan, turci şi ecologişti. Şomeri şi ardeleni. Afacerişti şi socialişti. Etc. Această structură complexă trebuie, în această logică, să fie reprezentată de un Parlament cu foarte mulţi deputaţi (şi, eventual, senatori). Unul mic pur şi simplu nu ar putea acomoda această diversitate. Nu ar fi un model plauzibil al societăţii.
Gata cu teoria. Înapoi la proverbialele noastre oi. Avem un Parlament imens. Multe parlamente europene sunt imense, dar noi suntem printre cei mai "generoşi": 332 de deputaţi şi 137 de senatori.
Avem nevoie de atâţia? O regulă practică spune că numărul membrilor Camerei (calculul este făcut pe Camera unică sau inferioară) trebuie să fie rădăcina cubică a numărului locuitorilor. Asta ar însemna 280 de deputaţi.
Este o idee. Dar eu cred că e loc de mai bine. Camera ar putea fi mult mai mică. Spre exemplu, 49.
O Cameră foarte mică ar fi mai reprezentativă. Dimpotrivă, o Cameră mare, formată pe baza teoriei reprezentării descriptive, deturnează ideea de reprezentare.
Motivul e simplu: un grup mare devine prizonierul unei oligarhii. Dificultăţile practice ale deliberării între sute de persoane impun ca decizia să fie transferată unui grup restrâns de lideri de partid. Ei negociază în afara spaţiului oficial al Camerei reunite în sesiune. Într-adevăr, deciziile cu adevărat importante sunt luate, în asemenea parlamente, în comitete. Şefii acestora au o putere disproporţionată. În acelaşi timp, o Cameră mare e greu de observat. La ce să mă uit? La deputatul X? La senatorul Y? Unde sunt ei în plen? Şi cum pot să îi concep în legătură cu toţi ceilalţi? Cum să citesc interpelările a sute de necunoscuţi, figuri triste, ce trec doar câteva minute pe la microfon?
O Cameră mare e ca un fel de caleidoscop, ca o iluzie optică. Te ia ameţeala. Nu înţelegi. Desigur, poţi urmări doar ceea ce contează: pe liderii grupurilor parlamentare ieşind de la restaurant. Dar parcă nu aceasta era ideea...
Iată de ce cred că pentru a fi reprezentativă, o Cameră ar trebui să fie mult mai mică decât limita celor 300 de parlamentari propuşi prin referendumul din 22 Noiembrie. Ea trebuie să fie raţiunea publicului, nu modelul său, precum corăbiile acelea minuscule vârâte într-o sticlă. Ea trebuie să aibă o identitate proprie, nu derivată. Să reprezinte elec-toratul, nu să îl simuleze.
P.S. Ştiu cât de "raţionali" sunt actualii politicieni, care se vor grăbi să strige "Dictatură! Totalitarism! Omul acesta vrea să desfiinţeze şi Camera inferioară! De ce să nu o reducem la un om, aplaudat pe stadion?". Aşa încât precizez, cu modestie, că teoria reprezentării optime într-o Cameră foarte mică nu îmi aparţine. Ea se găseşte la George Norris, unul dintre cei mai remarcabili senatori federali, cel care a introdus amendamentul XX în Constituţia americană. Şi s-a aplicat. Des-pre asta, cu altă ocazie.
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. M'ai lasat fara cuvinte...
(mesaj trimis de Natafletz în data de 06.10.2009, 09:29)
Ca jupanu dumitale pe dna predecesoarea dvs Udrea. Da exact, ai dreptate reprezentare perfecta nu se poate si atunci chiar e bine sa fim cu camera cat mai mica si unica (sa nu "simulam" reprezentarea) sau s'o eliminam de tot, daca s'ar putea (da nu ne lasa zevzecii astia de la UE). Si cum tz'ai dat seama c'or sa zica nesimtzitzii de politicieni e chiar mai bine sa intrebe direct poporu pe stadion domnu Basescu. Acolo e reprezentarea adevarata... sau prin referendumuri pt eficientza.
N'am inteles totusi neste argumente. Spui mata "un grup mare devine prizonierul unei oligarhii" si explici mai incolo cum liderii de partide detzin controlul.... Dar NU EXPLICI de ce grupul mai mic n'ar fi la fel de prizonier, daca nu cumva ar deveni oligarhia insasi... sau cum imi demonstrezi ca aia 49 ar fi cu adevarat reprezentativi?... si nu ma refer la eficientza si optimul grupului, cu asta sunt de acord ...ma refer strict la REPREZENTATIVITATE in raport cu dimensiunea populatiei...de ce "cu alta ocazie"? Da tot daca esti specialist...nu te mai fa ca uitzi argumente sa n'ai spatziu, cum faci de doi ani incoace...
2. Despre reprezentare
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 06.10.2009, 09:51)
Democraţia presupune un set comun de valori fundamentale, ce constituie sîmburele Constituţiei, şi seturi de valori secundare, externe sau conexe Constituţiei. Ultimele pot fi, teoretic, oricîte. Să vedem cîte sunt admise în actualele condiţii de reprezentare. (rotunjim numerele) Teoretic, ar fi loc pentru 300 de seturi secundare de valori. Dar pragul electoral le limitează la 100/5=20. La limită, dacă avem 20 de seturi de valori, şi fiecare are un bazin de circa 5%, putem ajunge în situaţia paradoxală ca 19 să nu se regăsească în componenţa Camerei. Teoretic, un partid ce obţine 7% la alegeri promovează, iar 19, cu cîte 4,9%, nu. Cu alte cuvinte, cu 7% din opţiuni, poţi obţine o Cameră monopolară. Din fericire, electorii se comportă pragmatic. Dar asta nu ridică semnificativ gradul de reprezentare. Alegi partidul cu şanse, iar nu partidul care te reprezintă structural ca persoană. Asta a dus la impasul actual, în care, partidele noi au puţine şanse de promovare pe baze raţionale în Cameră. Promovează însă partidele cu seturi de valori iraţionale.
Pentru o Cameră cu 50 de membri însă, va trebui abolit pragul electoral procentual. El va fi dat de norma de reprezentare pentru 1 (unu) deputat, ceea ce restaurează şi dreptul constituţional de a alege şi a fi ales. E o limită fizică, unanim acceptată, iar nu arbitrară. Ceea ce ridică teoretic reprezentativitatea Camerei la 50 de seturi secundare de valori.
Putem spune: OK, abolim pragul electoral, şi obţinem o Cameră cu 300 de seturi secundare de valori. Da, dar ne lovim de două fenomene parazite, observate şi în practicarea meseriei mele (cîrciumar). Iresponsabilitatea şi timpul de deliberare cresc direct proporţional cu pătratul numărului de membri*). E de notat: calitatea deciziilor nu creşte proporţional cu numărul membrilor, ci, dimpotrivă, scade, ţinînd seama de diluarea responsabilităţii în grupurile mari. Aşadar, o Cameră mai mică ar putea fi şi mai reprezentativă şi mai rapidă, şi mai responsabilă.
--------
*) De aceea, de pildă, cînd am rezervari cu mulţi membri, îmi iau timpi auxiliri mai lungi, între două serii succesive. Pentru că ştiu că nu vin, şi nu pleacă toţi la ora stabilită. Fenomenul se poate observa şi la grupurile de excursionişti. Cu cît sunt mai mari, cu atît se lăbărţează mai mult.
2.1. Corect (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Natafletz în data de 06.10.2009, 14:02)
So, de acord cu limitarile sesizate de dumneata la care as mai adauga una... propovaduitorulor uninominalului cu principiul "castigatorul ia totul" multvisat de dnii Basescu si Avramescu, ar trebui sa li se explice, dar mai babeste, ca situatia "reprezentativitatii" e similara. Potzi sa castigi cu 25% chiar daca 75% te'ar uri numai pt ca ar exista mai multe "seturi de valori" care rezulta intr'un vot faramitzat. Mai pe intelesul talibanilor> Basescu ar castiga daca ar fi un singur tur, desi ar ramane tot cu 30% intr'un eventual al doilea tur.
Acuma la fenomenele "parazite" iarasi, sunt de acord daca elimini un cuvant din concluzie>REPREZENTATIVITATEA Calitatea deciziilor scade BUUUN, se dilueaza responsabilitatile BUUUN, timpul de deliberare creste BUUUN dar toate astea nu au a face cu reprezentativitatea. Imi pare rau, dar e chestie aproape aritmetica 1/1000 INTOTDEAUNA va fi mai putzin reprezentativ decat 1/100. De ex po sa faci mai multe camere decizionale mici si sa le impartzi pe domenii decizionale si am rezolvat si problema eficientei si a reprezentativitatii...
3. PRECIZARE ANTICLONARE
(mesaj trimis de Natafletz în data de 07.10.2009, 10:53)
Am bagat de seama ca la precedentul editorial avramescian un securist nesimtzit m'a clonat si a bagat mizerii sub nikul meu... Incepand cu postarea 20 nikul Natafletz este clona. Dragi webmasteri, poate facetzi ceva, daca nu suntetzi chiar voi autorii mizeriei...sper totusi ca nu...
3.1. A DOUA PRECIZARE ANTICLONARE (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Natafletz în data de 08.10.2009, 22:51)
Am descoperit ca am fost clonat si la postarea 14 de la articolul precedent. La acea postare nikul Natafletz nu era ce trebuia. M'a clonat un securist nesimtzit. Sper totusi ca nu e multa mizerie sub nikul meu...
4. Ha!
(mesaj trimis de lazar în data de 09.10.2009, 09:17)
Avramescu, un licentiat in filozofie capabil sa distruga, prin prostie, intreaga filozofie politica universala, doar pentru a-i sluji locataruluide la Cotroceni, un "constitutionalist", fara studii juridice, dar cu pretentii de Pogea la ministerul finantelor, se "apuca" sa dea lecţii celor care refuză statutul de pupincurist prezidenţial.
5. Accent pe constitutie
(mesaj trimis de lazar în data de 09.10.2009, 09:27)
Gazele sau gazele... Depinde cum pui accentul. Poti jongla frumos !
Doresti sa pozezi in gratios, recurgi la accent si preeria iti apare in toata splendoarea ei... Cu gazele!
Schimbi accentul si deodata gazele capata un iz. Neplacut, toxic, un iz de Cotroceni, un ragait asumat, un parţ prezidenţial imprastiat in atmosfera cu ajutorul lui Catalin Avramescu... Iar noi, timp de 5 ani, suntem singurii care am platit taxa de poluare a mediului... constituţional, bineinţeles!
6. De ce sintem aici?
(mesaj trimis de Cata în data de 10.10.2009, 09:25)
de ce sintem aici, in ziua de azi, cu o societate la pamint, plina de istericale si lipsa de moralitate?
presedinttia si consilierii presedintelui pot fi raspuns la intrebare. clasa politica poate fi un alt raspuns.
ma voi rezuma la prim aparte si voi spune ca nesimtirea este starea de fapt evidenta ce razbate din fiecare por.
ii comunic acestui diletant ca pentru finlandezil, scaderea economica cu 7.5% (similara cu cea a Romaniei) are cu totul alte efecte decit in Romania.
e ca si cum ai compara mere cu pere!
dar de, pe om trebuie sa-l lasi sa vorbeasca. cu c cit vorbeste mai mult, laudindu-se pe sine, cu atit mai ridicol devine!
deci, nu-i de mirare ca mizeria se extinde! dorinta nesimtita de a justifica nesimtitrea altora arata dimensiuena tragediei acestui popor: conducatori de nimic, consilieri asemeni !
7. DEMOCRATIE CANIBALA
(mesaj trimis de Father Nicky în data de 17.10.2009, 17:29)
Catalin Avramescu este pentru mine cinicul canibal narcisist, un Dinu Paturica&Iuda contemporan! Ba chiar, avand in vedere deviatia-i narcisista, “o” Betty Sharp dintr-un alt “balci al desertaciunilor”!
Mi-e teama ca intr-o zi cand Stuartul/Lapusneanul, “stapanul” caruia ii serveste, va trebui sa raspunda in fata poporului/prostimii(” 230;prosti da’multi doamne!”), canibalu’ narcisist sa nu aiba soarta - metaforic vorbind - unui “earl of Strafford/Motoc”! GOD SAVE ROMANIA!