O criză, trei premieri, niciun Guvern

• Antonescu vrea să-i răstoarne Constituţia lui Băsescu,printr-un proces-verbal

Până la alegeri riscăm să avem trei premieri la o singură criză, dar niciun Guvern cu adevărat: un premier demis, dar în exerciţiu, altul al "majorităţii transparente" şi un altul desemnat de preşedinte.

Doar primul, cel demis, deţine o jumătate de Guvern.

Ceilalţi doi nu deţin nici atât.

La rigoare, este nul argumentul "majorităţii transparente" formate în Parlament, invocat în mod repetat de Crin Antonescu şi de Mircea Geoană, ca suport politic al lui Klaus Johannis la nominalizarea pentru funcţia de premier.

Această majoritate nu se regăseşte formal, în nici un act.

Nu a fost înregistrată nici ca alianţă, la judecătorie, nici nu a fost consemnată în vreo încheiere de şedinţă a plenului Parlamentului.

De fapt, ea nu poate fi invocată decât la televizor, nu şi într-o plângere la Curtea Constituţională.

Este chichiţa de care "profesorul" Băsescu s-a folosit ca să-l nominalizeze pe Croitoru, iar nu pe Johannis.

De aceea, refuzul "majorităţii transparente" să negocieze cu Croitoru (care se află într-un soi de egalitate de imagine cu Johannis), este o demonstraţie a "profesorului" că, în realitate, "majoritatea" este nu doar incompetentă, ci şi iresponsabilă.

"Majoritatea transparentă" a înţeles lecţia chichiţelor şi a anunţat o şedinţă a camerelor reunite, pentru săptămâna aceasta, în care, probabil, partidele şi grupurile componente îşi vor declara adeziunea la o majoritate formală.

Care, la rândul său, va trebui să aştepte cele zece zile ale lui Croitoru, ca să încerce din nou să-şi impună preferatul.

Ce chichiţă va mai găsi, atunci, Traian Băsescu?

Desigur, momentul în care se pune problema ca, peste o lună, să intrăm în încetare de plăţi, din cauză că nu ne putem trage împrumutul de la Comisia Europeană (pentru că guvernul demis nu are dreptul legal să o facă), nu este cel mai favorabil pentru lecţii de şmecherii politice.

Ne pândeşte unul dintre cele mai grave pericole trăite de generaţiile in viaţă.

Mai avem puterea să glumim?

• Un pedagog de şcoală foarte nouă

- Profesore Băsescu, aveţi ora la clasa politică.

- Doamna secretară, vreau la clasa matematică sau la clasa geografică.

- Dar de ce?! Clasa politică vă dezgustă?

- Nu, doamnă, pe profesorul Constantinescu l-a dezgustat, pe mine, nu.

- Atunci?

- Mă dezgustă, doamnă!

- Da-nu, hotărâţi-vă! Aveţi oră!

- N-aveţi dreptate, dar fac un compromis transparent. Mă duc. Merg. Deschid uşa clasei politice. Bună ziua, copii!

- Huo! Huo!

- Vă mulţumesc. Strig catalogul. Boc Emil.

- Prezent!

- M-aţi sărit. Întâi sunt eu, Antonescu Crin.

- Băiete, tu să vorbeşti când oi ajunge la litera "A".

- Asta-i dictatură!

- Spune-i cum vrei, dar taci şi stai jos.

- Ba nu, părăsesc clasa în semn de protest.

- Faci ce vrei, în orice variantă, tot eu câştig. Vezi că te cheamă Patriciu înapoi, lângă el. Ce mai faci, Patriciule? Nu mai eşti cu Tăriceanu?

- Profesore, cu mine să nu vorbiţi, eu nu fac parte din clasa politică.

- OK, treci pe la Rahova, poate mai plângi un pic. Până una-alta, ce cauţi aici?

- Ce, dumneavoastră nu v-aţi smiorcăit niciodată? L-am văzut pe Vîntu în ultima bancă şi am intrat...

- Vîntu? Care-i Vîntu?

- Eu, stimate domn. Aici. Număraţi băncile. Sunt în ultima.

- Care zici că-i banca ta? Număr, dar nu-mi dau seama.

- Şi nici c-o să vă daţi seama, o am printr-un off-shore.

- Şi de ce ai venit?

- Stimabile, am o televiziune. Trebuie să-mi amuz telespectatorii.

- La clasa mea?

- Da, filmez "Un pedagog de şcoală nouă". Fac rating de-i sparg pe toţi.

- A, da, ăştia cu televiziunile - şi tu şi Voiculescu!

- Prezent, domnule căpitan! Să trăiţi!

- Amândoi la colţ! Cu spatele la clasă!

- Dar ce-am făcut, domnule căpitan?

- Te-ai aşezat în capul mesei de la Grivco. Geoană, te rog să scoţi materialul didactic din dulap. Nu pe Iliescu, prostănacule! Azi nu vă predau sistemul osos. Nu te mai strâmba la mine!

- Aşa-i faţa mea, dom" profesor. Vă rog să nu-mi mai daţi lecţii...

- Obrăznicătură, vin şi te iau de urechi!

- Nu, dom" profesor, de orice, dar nu de urechi!

- Elena Udrea!

- La dispoziţia dumneavoastră, domnule profesor.

- Ha-ha, nu că-i dulce, ha-ha?! Sorin Oprescu!

- Prezent!

- Băi Tăriceanule, tu eşti în dreapta şi l-am strigat pe Oprescu, care e în stânga. Tu de ce te ridici?

- Am crezut că vă uitaţi la mine, domnule. Data viitoare să arătaţi cu degetul.

- Băţos, băţos! Aţi cam dispărut din sondaje, neicuşorilor. Luaţi-vă de mână, aşa, mă, unul cu dreapta, altul cu stânga. Bela Marko, Frunda Gheorghe! Domnule comisar european, vă rog să notaţi că nu sunt aici.

- Ba sunt!

- Şi de ce nu răspund?

- Pentru că i-aţi strigat pe româneşte.

- Le-am strigat numele!

- Numele maghiare încep cu cel de familie.

- Aşa am şi făcut!

- La strigarea oricărui catalog, ordinea se inversează. Ighen.

- Klaus Iohannis! Aşa e bine, domnule comisar?

- Nu, la nemţi, nu. Şi este cu J nu cu I, nu contează numele din buletin.

- Johannis, de ce nu mi-ai dat telefon că vrei premier?

- E scump interurbanul, dom" profesor.

- Te puneam eu şi rămâneau ei cu buzele umflate. Aşa, am fost silit să-l pun pe Croitoru.

- Prezent!

- Nu vorbeam cu tine.

- Nici dumneavoastră, domnule?

- Bine, hai că vorbesc. Ţi-ai făcut lecţiile, Croitorule?

- Sigur, le-am făcut, dar numai în principiu. Mi-a mai rămas să seduc partidele.

- Fă-o protejat. Aşa, băiat cuminte! Copii, astăzi vă învăţ comunicarea politică, de pildă, cu Croitoru.

- Huo! Huo!

- Nu vreţi asta, atunci vă-nvăţ altceva.. Vă-nvăţ minte. Am să desemnez alt premier.

- Huo! Huo!

- Bine. V-am consultat.

- O să ne plângem la cancelarie! Am format o majoritate transparentă şi nu ţineţi seama de ea. E neconstituţional!

- Mai eşti pe aici, Antonescule?! Băi, Mireille Mathieu, mai bine te-ai pune cu burta pe carte. Majoritatea nu-i pe palavre; ţi-ai înregistrat-o la judecătorie? Ai consemnat-o în vreun proces verbal al plenului? Hai, du-te la bibliotecă. Şi mai tunde-te! Da, mai mult. Ca Bogdan Olteanu. Te dau la Banca Naţională, să scap de tine. Lecţia s-a terminat. N-am nici o speranţă cu voi. La anul, schimb clasa politică. Băi, stai pe sală! De ce deschizi uşa? Cine eşti?

- Sunt poporul, ca personaj colectiv.

- Ai întârziat.

- Aţi promis c-o să staţi cu faţa la mine...

- Da, dar nu acum. Deranjezi. Să-l salutăm, totuşi, pe întârziat. Hai, toata clasa politică, odată!

- Huo!