Încrederea în produsele pieţei de capital este la un nivel alarmant după falimentul Lehman Brothers. Este un moment foarte prost pentru Bursa noastră, pentru că mult-aşteptata revenire pe un trend crescător a indicelui Bet şi, în special, a indicelui Bet - Fi (SIF-urile) va mai întârzia. Foarte mulţi investitori au plecat şi şi-au lichidat poziţiile. Dacă săptămâna trecută mai erau doar 6.000 de conturi de investitori active, după acest faliment numărul lor va scădea dramatic din cauza panicii. Dar eşecul/teama/prostia unora poate fi o oportunitate pentru alţii. Insider-i societăţilor listate la BVB, pentru că ştiu foarte bine care este realitatea (societaţile respective au o situaţie economică mult mai bună decât o arată evoluţia cursului acţiunilor emise de acele societăţii) vor cumpăra masiv acţiuni, consolidându-şi poziţiile, pentru că acţionarii mici şi panicaţi vor vinde la orice preţ, numai să îşi limiteze pagubele. Gândiţi-vă ce mană cerească este acest faliment pentru acţionarii semnificativi ai SIF-urilor, adică cele 3-4 persoane fizice care, prin interpuşi, deţin fiecare câte 5-12% din SIF-uri.
b) Încrederea în bănci, în societăţile de asigurare şi, în general, în societăţile din domeniul financiar este sever zdruncinată. Falimentul Lehman vine după un lung şir de falimente sau preluări pe preţuri de nimic a unor bănci aflate în dificultate şi după preluarea de către statul american a celor doi giganţi ai creditelor ipotecare (Fannie Mae şi Freddy Mac). Şi acesta nu este decât începutul, întrucât Lehman Brothers era dependent de, sau făcuse dependente, mai toate bancile mari din lume, în special cele din Europa. Panica va duce la alte mari falimente, de data aceasta în Europa. Vom vedea acest lucru în câteva săptămâni, dacă nu în câteva zile. Unele mari bănci europene au filiale şi în România, eventualul lor faliment ducând în mod implacabil şi la falimentul filialei româneşti. Pe de altă parte, sunt bănci în România care au expuneri mari pe Lehman Bros. S-a văzut la bursă că aceste bănci româneşti au avut severe căderi de curs imediat după anunţarea falimetului Lehman Bros. Reacţia pieţei atât de rapidă la această veste induce ideea că nu este vorba doar de o panică, ci de lucruri mult mai grave, care ar putea să ducă la faliment.
c) Lehman Bros era un campion al investiţiilor cu grad mare de risc, în instrumente financiare derivate şi în produse de hedging; aceste produse financiare foarte sofisticate şi frumos ambalate conţin o mare iluzie, ca să nu spun păcăleală : ele sunt, practic, un pariu între două contrapartide, adică spre exemplu eu pariez cu dvs. că imobilele din Bucureşti vor creşte în următorii 5 ani cu 1000% şi dvs pariaţi că nu vor creşte atât de mult sau nu vor creşte deloc; împreună emitem un instrument financiar derivat şi îl punem pe piaţă, în sistemul bancar sau în sistemul pieţei de capital; ceilalţi îl cumpără, fără a mai şti ce este în spatele lui; după ce intra în circulaţie, instrumentele respective capătă o valoare adăugată proprie mult mai mare decât cea pe care i-am conferit-o noi, atunci când am făcut un pariu, deci pe lângă scamatoria frumos ambalată de noi, se adaugă şi speculaţia pe curs, care provoacă, pe principiul bulgărelui de zăpadă, pseudo-valoare, adică pseudo-bani.
FED şi unii comentatori americani spuneau în vară că în sistemul financiar mondial sunt peste 2.000 miliarde de pseudo-dolari, adică bani care nu îşi mai au acoprire în realitate, masa monetară scriptică, moneda în plus faţă de echivalentul în aur sau în mărfuri al banilor reali; aceste instrumente financiare erau plasate peste tot în lume, inclusiv în Europa şi în România; în mod evident, când balonul de săpun se va sparge (aşa s-a întâmplat şi în 2001-2002) va apărea o foame de lichidităţi uriaşă, de unde consecinţa punerii în vânzare a oricărui activ care poate avea un preţ cât de mic. Ca şi în cazul de mai sus, eşecul unora înseamnă oportunităţi pentru alţii. Cei ce vor avea cash, vor putea cumpăra acum la preţurile din 2004 şi vor cumpăra practic orice. La nivel mondial, cei care au bani în prezent sunt chinezii, arabii şi ruşii. Toţi stau foarte bine la capitolul democraţie. La nivel naţional tot cei din Top 300 au bani. Toţi stau foarte bine la capitolul merit.
d) Intervenţia statului american (care mai este şi selectivă) pentru salvarea unor bănci sau instituţii financiare, în afară de faptul că este tardivă, pune în discuţie foarte serios chiar sistemul economiei capitaliste, care funcţionează pentru că cei eficienţi supravietuiesc sau se îmogăţesc, în timp ce cei care eşuează sunt eliminaţi din joc. Intervenţia este periculoasă şi pentru că poate induce ideea că orice debitor poate să îşi neglijeze obligaţiile, omiţând să le onoreze, din moment ce marii debitori sunt salvaţi de stat. Şi, în fine, cine ne spunea nouă să nu încercăm să salvăm întreprinderile noastre falite? Americanii? Banca Mondială, FMI? Comisia europeană? O, brother, where art thou?