O opinie cât se poate de politică

Dincolo de reacţia imprevizibilă a pieţelor la retrogradarea de vineri, 5 august, pentru prima dată în istorie, a rating-ului Statelor Unite de la AAA la AA + de către Standard & Poor"s, consecinţele pentru stabilitatea economică şi financiară a lumii sunt greu de anticipat. Cu tot concertul liderilor politici din multe capitale privind stabilitatea economiei mondiale, deteriorarea notei Statelor Unite va conduce automat la creşterea costurilor finanţării datoriei publice peste tot în lume. Şi de data aceasta totul pleacă de la modul în care agenţiile de rating, în cazul de faţă Standard & Poor"s, înţeleg să îşi facă cunoscute opiniile. Căci agenţiile de rating emit simple opinii, chiar dacă avizate, şi nu adevăruri relative, ca să nu mai vorbim de adevăruri absolute. Doar că aceste opinii au o influenţă directă asupra investitorilor pe bursă. Iar dacă libertatea de a emite opinii nu poate fi limitată, responsabilitatea celor ce le produc ar trebui să funcţioneze ca o limitare autoimpusă.

Într-un gest de aşa zisă transparenţă Standard & Poor"s a explicat că degradarea notei SUA "reflectă opinia noastră (s. n.) că planul de consolidare fiscală aprobat recent de Congres şi Executiv este insuficient în raport cu ceea ce ar fi fost, după noi, necesar pentru a stabiliza pe termen mediu dinamica datoriei publice". Că e vorba de o opinie cât se poate de politică e clar când observăm că imediat Standard & Poor"s a criticat factorii de decizie politica din SUA datorită "gradului redus de eficienţă, stabilitate şi predictibilitate" a politicii SUA în momente de criză. Şi, pentru că riscurile politice sunt în creştere, agenţia de rating a avertizat că va menţine Statele Unite sub supraveghere negativă până când va avea sentimentul că politicienii americani tratează serios problema de îndatorare a ţării. Să fi făcut Standard & Poor"s acelaşi lucru în 2008? Să fi avertizat guvernul Bush că jocul de-a războiul pe mai multe fronturi îndatorează SUA? Şi, în general, să fi anticipat agenţiile de rating în vreun fel criza financiară? Fiind conştienţi că "opinia" lor va naşte dis­pute cei de la Standard & Poor"s şi-au luat un fel de distanţă. John Chambers, reprezentant al agenţiei de rating, devenit un fel de analist politic ad hoc, punea responsabilitatea pentru deteriorarea situaţiei economice a Statelor Unite atât pe seama administraţiei Bush, cât şi pe administraţia Obama. Doar că Bush e la ferma sa din Texas pe câtă vreme Obama tocmai îşi începe campania pentru al doilea mandat.

Şi dacă degradarea notei SUA nu este cu adevărat o surpriză - încă din luna iunie agenţia de rating a emis un prim avertisment pentru guvernul american - din momentul în care ştirea privind producerea acestui eveniment a început să fie anunţată pe media speculaţiile nu mai pot fi controlate. Iar panica, care se instalase încă de săptămâna trecută, nu poate fi diminuată cu doar câteva discursuri.

Din punct de vedere geopolitic consecinţele încep să se vadă. Dacă Japonia, care este al doilea creditor al Statelor Unite, a preferat să rămâ­nă în postura de aliat şi a anunţat că degradarea ratingului de ţară nu va schimba politica sa, în schimb China, prima creditoare a SUA, chiar dacă a anunţat la rândul său că nu-şi va schimba politica, a dublat garanţiile cu un avertisment, solicitând SUA să abordeze serios problemele structurale ale datoriei publice.

Şi în Europa degradarea ratingului de ţară al SUA ar putea avea efecte imediate. Căci dacă s-a putut ca SUA să-şi piardă triplul A, de ce nu s-ar putea acelaşi lucru şi cu principalele trei ţări europene: Germania, Marea Britanie şi Franţa. Şi, având în vedere starea finanţelor publice şi a activităţii economice din ultimele două ţări sunt şanse ca şi nota acestora să fie degradată.