O ruşine marca "Dan Ioan Popescu"

Mărturisesc că o curiozitate aproape perversă m-a făcut să aştept cu sufletul la gură rezultatul numărării voturilor, la recentele alegeri pentru primăria Capitalei. Nu pentru că ar fi fost vreun suspans legat de numele cîştigătorului, ci doar pentru că eram curios la culme să aflu ce găinărie va mai scoate din manşetă Dan Ioan Popescu, preşedintele PSD Bucureşti, cel mai înfocat susţinător politic al dlui. Vanghelie. Aşa cum ştim bine cu toţii, la data nominalizării primarului sectorului 5 drept candidat al PSD pentru primăria Bucureşti, cel care a citit în stele cu clarviziunea care îl defineşte şi care a dat toate garanţiile că "omul lui" e viitorul edil-şef al Capitalei nu a fost altul decît Popescu. O lume întreagă a rămas blocată, multe prostii i-au mai ieşit pe gură, dar o idee mai beteagă ca asta totuşi nu ne-a fost dat să auzim. Şi pentru că cei care au neşansa să fie în acelaşi partid cu numitul Popescu nu se lăsau duşi cu argumentele rizibile cu care erau bombardaţi, "preşul" primei organizaţii a PSD pe ţară a aruncat pe masă cartea ce avea să tranşeze lucrurile: "Dacă Vanghelie scoate un rezultat mai slab decît recordul deţinut de Geoană, eu îmi dau demisia". Varianta pesedistă a celebrului schimb a unui regat pe un cal era prea gogonată ca cineva să se mai ia în coarne cu cel care promitea că va da cea mai mare lovitură electorală din ultimii 16 ani. S-a bătut palma, arbitrii s-au instalat în faţa abacurilor: rezultatul a fost la nivelul catastrofei care era de aşteptat. Dl. Vanghelie a dat cît a putut să dea, partidul dlui. Ion Iliescu s-a dovedit încă odată departe de gusturile bucureştenilor, nu mai rămînea decît şi ca Popescu să-şi onoreze angajamentul şi, cu obrajii îmbujoraţi de restul de ruşine care i-a mai rămas, să-şi depună cuminte demisia pe masa partidului, aşa cum a promis în faţa întregii ţări.

Lui Dan Ioan Popescu nici prin gînd nu-i trece să respecte cuvîntul dat. O chestiune de onoare are pentru el tot atîta valoare cît un bilet de tramvai consumat, iar argumentele cu care îndrăzneşte să vină astăzi în faţă oamenilor ar trebui percepute ca un grav semnal de alarmă despre starea de sănătate mentală a respectivului. El nu demisionează dintr-un sentiment de responsabilitate pentru organizaţia PSD Bucureşti, ca şi cînd ar fi a creat-o el cu mama şi cu tatăl lui! Şi faţă de care se simte legat pînă în ultima clipă a trecerii lui efemere pe acest pămînt. A-şi respecta cuvîntul şi a dovedi că cel care este în fruntea PSD Bucureşti are totuşi un dram de onoare este un "proiect" pe care mintea lui, altfel extrem de născătoare de tot felul de găinării, nu-l poate cuprinde. "Am promis? Şi ce dacă am promis? Ei, uite că acum m-am răzgîndit şi voi n-aveţi ce să-mi faceţi!". Şi aici ajungem la o chestiune care depăşeşte persoana lui Popescu şi se răsfrînge asupra întregii conduceria PSD. Chiar nimeni dintre "şefi" nu mai are ruşine de gramada de porcării cu care PSD a copleşit o ţară întreagă, în ultima vreme? Chiar nimeni, în preajma măreţului Congres, care va reforma din temelii partidul, nu realizează că posturile în care se pune Popescu nu-l discrediteaza pe el, ce ar mai fi de discreditat? dar dă o notă de repetenţie tuturor celor din vîrful partidului? Ion Iliescu şi Adrian Năstase sînt primii citaţi de Popescu, dintre lista celor care îl susţin în mizeria lui şi care nu văd nici un motiv pentru care ar trebui să-şi dea demisia. E adevărat? Care sînt relaţiile de complicitate care îl ţin pe Popescu în jilţul de care se agaţă cu neruşinare? Într-o tentativă grotească de a dovedi că, de fapt, nu el e cel mai rău, mincinosul preşedinte al organizaţiei PSD lansează initiaţiva ca toţi pesediştii care sînt condamnaţi sau cercetaţi pentru fapte penale sînt obligaţi să se autosuspende din partid în termen de o săptămînă, dacă nu o fac din proprie iniţiativă respectivii urmînd să fie excluşi din partid. Nu ştiu care sînt prevederile statului PSD referitor la primirile în partid a celor cu condamnări penale la activ, dar ştiu un lucru pe care orice capsoman e timpul să-l ştie: a fi cercetat este cu totul altceva decît a fi vinovat şi, conform prezumţiei de nevinovăţie, nimeni nu poate fi pedepsit pentru o culpă ce nu a fost dovedită. Să nu ştie nici măcar atîta lucru Popescu? Greu de crezut. Cum greu de crezut e şi mărturisirea plină de candoare pe care o face despre totala lui necunoaştere a faptului că, întîmplător, "bunii şi dragii lui colegi": Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu, Viorel Hrebenciuc, Rodica Stănoiu, Florin Georgescu etc.etc sînt subiecţii unui dosar aflat azi în cercetare la Parchet, în scandalul "stenogramelor". Să fie iniţiativa pionul otrăvit cu care Popescu încearcă să dea şah la liderii PSD? Ar fi în stare de orice. Dar cei cărora le este frică de Popescu ar trebui să fie conştienţi că nu fac decît să întreţină în viaţă un rău de care, cu cît clasa politica va scăpa mai repede, cu atît şansele de intrare a României în normalitate sînt mai reale.