O ţară de zombi

Asta va deveni în curând România. În prezent, unul din patru români este afectat direct sau indirect de efectele consumului de droguri. Iar numărul victimelor creşte exponenţial. Nu mai suntem de mult o ţară de tranzit. Nici măcar de consum. În România, în sate şi oraşe se cultivă marijuana, au fost create centre industriale de producţie şi reţele oficiale, nu numai neoficiale, de distribuţie. Dacă mai e ceva de făcut, ce e de făcut?

Azi dimineaţă, am distribuit în beneficiul sutelor de persoane care mă urmăresc o captură TV cu Cristian Georgel Ivan. Acesta, absolvent al Academiei de Informaţii "Mihai Viteazul", conduce o instituţie care funcţionează de 20 de ani. Agenţia Naţională Antidrog. Are un buget anual de 32 de milioane de lei, din care 26 de milioane se duc pe salarii. Instituţia nu face nimic, dar absolut nimic pentru a combate acest flagel. Şi cine va avea curiozitatea să vizioneze clipul, va avea o mare revelaţie. Conducătorul acestei instituţii aparţinând Ministerului de Interne nu ştie lietralmente pe ce lume se află.

Există cel puţin patru componente legate de acest flagel, care ar trebui analizate şi tratate de către instituţiile statului, separat şi împreună. La capătul lanţului se află victimele din ce în ce mai numeroase ale consumului de droguri. Oamenii, în special tinerii, în ultima vreme din ce în ce mai mulţi minori, ajung în starea de victime, pentru că sistemul de educaţie în familie, în şcoli şi în societate nu funcţionează, nu le furnizează suficiente informaţii concludente şi convingătoare, astfel încât societatea nu poate produce anticorpi în acest domeniu. La celălalt capăt al lanţului nu funcţionează mecanismele elementare pe care statul are obligaţia de a le pune la dispoziţie pentru tratarea şi dezintoxicarea celor care se droghează. La aceste două capitole extrem de importante, clasa poitică răspunde, atunci când răspunde, doar printr-o simplă pantomimă. Între cele două limite, putem vorbi de alte componente care reprezintă chiar crima organizată. Este vorba despre reţelele infracţionale şi transfrontaliere prin care cantităţi imense de droguri intră în România ca în ţara lui Vodă Lobodă, cu complicitatea unor vameşi, a unor poliţişti, a unor politicieni şi a unor iluştri reprezentanţi ai justiţiei. Toată această uriaşă otravă, care distruge literalmente nu numai o generaţie, ci fibra unui întreg popor, se transformă printr-o alchimie simplă în sume uriaşe de bani negri. Această "industrie" generează miliarde de euro, care circulă pe verticală şi pe orizontală, în cea mai mare piaţă neagră din România, cumpărând la bucată şi în vrac nu numai funcţionari, ci chiar instituţii ale statului.

O altă componentă, cumva de la mijlocul lanţului infracţional, a devenit producerea în România a drogurilor. Există adevărate culturi de canabis, în aproape toate judeţele ţării, atât în localităţi, cât şi în afara localităţilor. Această practică este atât de răspândită, încât am văzut cu toţii reportaje şi anchete care dezvăluie că plantele periculoase sunt cultivate uneori inclusiv în bloc. În locuinţele oamenilor. S-ar putea spune că acestea sunt în cantităţi mici. Numai că "pic cu pic şi strop cu strop, fac al mărilor potop". Aceste culturi înfloresc practic sub ochii poliţiei şi autorităţilor locale. După care recolta ajunge cum-necum în laboratoare artizanale sau sofisticate. Iar apoi, în pliculeţe pe piaţă, în special în proximitatea şcolilor. Sau chiar în interiorul acestora. În fine, un proces mai recent, dar extrem de virulent, constă în fabricarea pe teritoriul României a unor cantităţi din ce în ce mai mari de droguri sintetice şi în comercializarea acestora, culmea, chiar prin reţelele farmeceutice.

Vorbim despre aşa numitele opioide. Multe dintre ele se află pe lista medicamentelor aprobate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Altele, după înregistrarea unui număr exagerat de mare de victime, au fost scoase de pe această listă, dar România a omis să opereze cuvenitele schimbări. Sunt opioide care de-a lungul timpului au fost acceptate de Uniunea Europeană, dar care, pe parcurs, dovedindu-se extrem de periculoase, au fost şi ele scoase de pe listă. Unele de acum doi-trei ani. Dar România nu a operat, din vina intenţionată sau din inconştienţa unor funcţionari din Ministerul Sănătăţii, cuvenitele modificări. Astfel încât toate aceste produse pot fi achiziţionate prin unele reţele farmaceutice. Atenţie: în mod legal. Desigur, cu reţetă. Numai că reţetele sunt fie date din mână în mână, fie falsificate, iar farmaciştii închid ochii. Unele dintre aceste opioide provoacă moartea, desigur după câteva momente de visare, chiar dacă sunt luate în cantităţi infime. Şi toate, fără excepţie, provoacă dependenţă. Fac precizarea că ele sunt destinate unor boli extrem de grave, generatoare de dureri atroce, cum sunt anumite forme de cancer, iar atunci când sunt administrate în mod legal, sunt administrate de către medici specialişti în cantităţi extrem de mici şi pentru perioade foarte scurte de timp. România nu are atât de mulţi bolnavi grav de cancer încât să se justifice producerea şi distribuirea în piaţă a unor cantităţi atât de mari. Iar pentru mine unul este cu totul şi cu totul de neînţeles de ce asemenea substanţe extrem de periculoase se găsesc în farmacii şi nu doar sub cheie, în depozitele spitalelor de specialitate.

Ca orice cetăţean cu capul pe umeri din această ţară, aştept ca autorităţile să ne prezinte de urgenţă un plan de măsuri detaliat, care să acopere toate fronturile de luptă pe care le-am descris mai sus şi care fac atât de multe victime. Şi întrucât instituţia prezidenţială s-a angajat să ia taurul de coarne, aştept pentru început un comunicat detaliat al CSAT, prin care să aflăm care sunt obligaţiile pe care şi le asumă fiecare instituţie, cu termene cât se poate de precise. Dacă mai e ceva de salvat, dacă încercăm totuşi să nu ne transformăm într-o ţară zombi, acum este ultimul moment în care putem face ceva.