O tărie cu grade multe

Cînd vine vorba despre armată şi mai ales de secrete, cetăţeanul normal al României devine serios, ba chiar solemn. Domnule, cu aşa ceva nu te joci! Dacă e secret, ce să caute pe mîna ziariştilor? Dacă e al Armatei, cine şi-a permis să-l pună "pe piaţă" să răspundă în faţa legii! Toate bune şi frumoase, doar că pe tărîmul retro-tranziţiei de la noi, nimic nu e simplu, nici bun, că despre frumos ce să mai zicem, e oribil!

Te uiţi cu atenţie la ce se întîmplă şi pe măsură ce tot mai multe fapte ies la iveală, cu atît înţelegi mai puţin.

Tabloul întîi: Hodoronc-tronc, redacţia unui ziar s-a trezit pe masă cu un cd care conţinea secrete militare. Atentă nevoie mare cu capcanele şi legea secretului de stat, zisa redacţie a dat de veste "instituţiilor abilitate" să vină să ridice drăcia din casa ei şi, în acelaşi timp, şi-a înştiinţat colegii printr-o scrisoare să nu care cumva să cadă în păcat, adică să publice datele, dacă or intra şi ei în posesia lor. Ministrul apărării este chemat la Parlament, împreună cu şeful Statului Major General pentru a da explicaţii. Ele sună pe jumătate liniştitor - datele sînt vechi de peste doi ani, nimeni nu e în pericol, vom face anchetă, iar cei vinovaţi vor suporta rigorile legii. Lumea e mulţumită şi subiectul stă să iasă din prim plan.

Tabloul doi: Cd-ul cu pricina apare şi în a doua redacţie, legat de numele unui ziarist "special". El ne mărturiseşte că cd-ul a stat vreme de vreo două luni prin dulapuri şi sertare şi nimeni nu s-a sinchisit de el, dar cînd colegii de la celălalt ziar au făcut zgomot, au dat şi ei fuga la "instituţiile abilitate". Se anunţă în josul paginilor de ziar arestarea unui plutonier în rezervă, în legătură cu "scurgerea de informaţii". Concomitent, se lansează tema principală a tabloului doi: cd-ul a fost o nada aruncată ziariştilor, în varianta bună pentru a le pune la încercare vigilenţa de stat, iar în varianta rea, pentru a-i prinde cu mîţa-n sac, dacă nu bagă de seamă şi îşi fac datoria de ziarişti, publicînd ceva, cumva...! Preşedintele ţării pare să acrediteze varianta bună, pentru că dă publicităţii un comunicat în care-i felicită pe vigilenţii patriei.

Tabloul se încheie cu o adunare mobilizatoare a ziariştilor responsabili în care ei povestesc aventurile cd-ului cu pricina şi se încurajează reciproc pentru creşterea vigilenţei faţă de "provocări".

Tabloul trei: debutează furtunos cu semi-arestarea, semi-reţinerea unui corespondent din provincie al ziarului care a reacţionat cu întîrziere. Plus percheziţie la care se ridică niscai harduri şi alte acareturi IT. Motivul nu este cîtuşi de puţin clar, dar din relatări ies la iveală cîteva noi şi surprinzătoare întîmplări. Cd-ul cu pricina a "circulat" pe piaţa locală cu mai bine de jumătate de an înainte, deci secretul făcea parte din categoria "nu ştie bărbatul, ce ştie tot satul". Redacţia ziarului cu reacţie întîrziată, prin redactorul "special" anunţă că el a achiziţionat personal cd-ul cu ocazia unei "documentări", probabil de rutină, în zonă!!! Ziaristul semi-arestat, semi-reţinut este eliberat după două zile printr-o decizie a unei curţi de justiţie care nu se sinchiseşte însă de substanţa problemei şi nici de abuzurile masive ale celor care au efectuat reţinerea-arestarea. Reacţia presei se "nuanţează". O parte continuă să condamne vehement "provocarea" şi să acuze încercarea de compromitere ad hominem. Cealaltă ia distanţă şi pare din ce în ce mai puţin interesată de subiect.

Ce înţelegem noi, oamenii cu scaun la cap şi plătitori de impozite, din toată tărăşenia?

Răspuns fără echivoc: NIMIC!

Ministerul Apărării nici nu a certificat, nici nu a negat scurgerea de informaţii ca fiind legată de activitatea sa directă. Nu e clar nici azi dacă datele de pe faimosul cd au sau nu ceva de a face cu activităţi reale, mai vechi sau mai noi, şi nici ce legătură există între acele date şi minister. Era sau nu era MApN instituţia care ar fi trebuit să asigure păstrarea lor?

Nu ştim nici acum ce instituţii au fost sesizate în legătură cu cazul şi în baza căror acte. A cerut MapN Parchetului să deschidă o anchetă? Parchetul a lansat singur ancheta? Pentru care motive? Dacă cd-ul circulă de atîta vreme pe piaţa locală, încît ştiau şi babele din comuna învecinată, de ce SRI-ul, Parchetul, MapN şi alte instituţii care au în atribuţii securitatea naţională n-au ştiut nimic şi nici nu au reacţionat decît atunci cînd "ţintele" au ajuns la jurnalişti?

Fără răspunsuri concrete şi fără o noimă a acţiunii instituţiilor responsabile, inclusiv justiţia, se dă frîu liber celor mai aberante speculaţii, de incalificabilă neglijenţă a unor oameni care sînt plătiţi ca să nu aibă asemenea scăpări, pînă la un posibil "război cu ţinte false", în care se întrec "instituţiile abilitate", fie de dragul competiţiei politice, fie de dragul competiţiei, pur şi simplu.

Evident, nu le putem lua serios în calcul, dar poşirca cu grade multe care ne este servită prin presă e din cale-afară de greţoasă.