O zi de plajă în Turnul Babel - corespondenţă din Rodos

Pe lumea aceasta este timp pentru mers şi timp pentru stat. Aşa că în peregrinarea mea prin Rodos a venit şi timpul din urmă. De stat. Unde o poţi face mai bine decât pe o plajă? Zis şi făcut. Mi-a stat trupul, creierul a rulat mai ceva ca monopostul lui Hamilton pe circuit (aş fi dat numele unui pilot grec, dar în Formula 1 şi ei sunt ca noi, strălucesc prin absenţă). Fără să premeditez m-am trezit în mijlocul unui adevărat Turn Babel.

Indiferent cu ce te ocupi în această viaţă, vine un moment în care mai şi răspunzi la întrebări, nu doar le pui. În timp ce rulam spre plajă cu viteza melcului care a consumat un energizant fals, m-am oprit la o tavernă să alimentez organismul cu o cafea.

Patronul, care era şi barman şi chelner, genul "dacă nu plăteşti cu cardul ai 30% reducere", m-a luat la întrebări ghidat probabil de barba mea decolorată de la soare şi sare. "Poţi să-mi spui cine mai luptă în Ucraina?

Că am impresia că toţi ucrainenii au migrat în Europa şi mai ales pe insulele noastre". Neştiind dacă mă crede rus sau ucrainean, am zis "yes, yes, yes, coffe black". A repetat întrebarea, într-o engleză şi mai gimnastică, ceva mai nervos, introducând în ea şi ceva ruşi. Am zâmbit, am zis "yes", i-am arătat cardul şi am plecat.

Nebăut, nebătut.

Ajuns pe plajă am ales cel mai nepopulat loc. A fost aşa cinci minute. Aşa cum am mai zis, când soarele ardea mai cu foc eram în mijlocul Turnului Babel. Urmărit de întrebarea patronului grec, am început să fiu atent la ce limbi vorbesc cei din jurul meu. Nu pretind că sunt ce nu sunt, evident că nu fac nicio deosebire între suedeză şi norvegiană, nici între urdu şi hindi şi nici măcar între ucraineană şi rusă, dar cât de cât ascultând mi-aş fi făcut o părere legată de linia frontului turistic. Luat de val, pe mal, am observat cum un pakistanez născut în Islamabad, care locuia acum în Cambridge îi explica unui britanic din Luton, dus cu munca în Rotterdam, cât de frumoasă e Anglia, încercând să-l convingă să revină în patrie. Un german cu soţie şi copil gata plictisit, turna în el bere, iar după fiecare pahar striga "ghiavol", până ce a adormit, cu gura căscată, întins la soare. Soţia şi copilul s-au tras mai sub umbrelă admirând voioşi cum se prăjeşte capul familiei. Nişte italieni discutau despre fotbal cu un polonez. Un cuplu care vorbea tot italiana discuta aprins, iar din momentul în care bărbatul a zis de două-trei ori Jilava-Rahova, am simţit nevoia să părăsesc turnul. Mi-am dat seama că îmi e imposibil să mă relaxez pe uscat şi m-am aruncat în mare.

Acum mă macină o întrebare, pentru noi, în general, cine mai luptă? Că dacă am da credit reţelelor de socializare întreaga omenire e în vacanţă.

De vară!