Oficial, despre sfârşitul Europei

Actualizare 19:37 Hans Klemm: "Numărul mare de imigranţi este o provocare şi pentru ţările bogate ale UE"

Ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Hans Klemm, apreciază că valul de imigranţi cu care se confruntă Uniunea Europeană reprezintă o provocare pentru toate statele membre, inclusiv pentru ţara noastră, transmit surse din presă.

Acesta a declarat, în această după-amiază, la Suceava, în cadrul unei întrevederi cu studenţii Universităţii Ştefan cel Mare, că numărul mare de refugiaţi poate pune în dificultate şi ţările puternic dezvoltate.

"Oricum am privi lucrurile, nu cred că va fi uşor. Cifrele cu care se confruntă Europa în legătură cu numărul imigranţilor sunt foarte mari. Atât de mari încât ar constitui o provocare chiar şi pentru cele mai mari şi bogate ţări din Europa. Chiar şi ţări precum Germania şi Suedia ar avea dificultăţi în a integra numărul mare de imigranţi. Aceasta este cu adevărat o provocare enormă pentru Europa, pentru Uniunea Europeană şi, desigur, şi pentru România", a afirmat ambasadorul SUA.

Klemm a subliniat că România a beneficiat de un context favorabil, nefiind inclusă pe traseele folosite de imigranţi pentru a accede în Uniunea Europeană.

"Cred că cetăţenii europeni, cetăţenii ţărilor dezvoltate sunt impresionaţi de numărul mare de refugiaţi care au pătruns într-un timp foarte scurt şi cred că există o aşteptare ca şi România să joace un rol în adăpostirea acestor refugiaţi", a precizat Hans Klemm.

(S.A.)

---------

Actualizare 16:51 FMI estimează că încă 4 milioane de refugiaţi vor ajunge în Europa şi pune la îndoială capacitatea UE de a-i integra

Încă patru milioane de refugiaţi ar putea ajunge în Uniunea Europeană până la sfârşitul anului viitor, indică o prognoză a Fondului Monetar Internaţional (FMI), care pune la îndoială capacitatea blocului comunitar de a integra pe piaţa muncii un număr atât de mare de persoane, scrie The Telegraph, citat de Agerpres.

Conform estimării FMI, pe termen scurt PIB-ul statelor unde se stabilesc aceşti imigranţi ar putea creşte uşor ca urmare a efectului multiplicator creat de creşterea cheltuielilor guvernamentale şi a sporirii ofertei pe piaţa muncii.

Însă pe termen lung există semne de întrebare cu privire la şansele ca acest aflux să stimuleze creşterea economică, integrarea imigranţilor pe piaţa muncii fiind elementul determinant.

Studiul FMI precizează că în cazul imigranţilor economici experienţa internaţională arată că aceştia primesc salarii mai mici faţă de cele ale localnicilor, iar rata şomajului în rândul migranţilor este mai ridicată. Aceste diferenţe se mai atenuează odată cu trecerea timpului, dar ele rămân ca efect al dificultăţilor de integrare provocate în special de insuficienta cunoaştere a limbii ţării gazdă şi a lipsei de calificare a imigranţilor în meserii de care noua lor ţară are nevoie.

Prin urmare, FMI sugerează statelor UE să relaxeze restricţiile privind deplasarea imigranţilor dintr-o ţară în alta pentru ca aceştia să-şi poată căuta un loc de muncă şi în alte părţi.

(S.A.)

-----------

Actualizare 16:52 Preşedinţia olandeză a Consiliului UE promite ca în două luni să pună sub contrul fluxul de migranţi

Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene se angajează ca în termen de două luni, până la finalul iernii, să pună sub control fluxul de migranţi către Europa, a anunţat miercuri, la Strasbourg, premierul olandez Mark Rutte, a cărui ţară asigură în acest semestru preşedinţia Consiliului UE, transmite AFP.

"Voi fi clar: cifrele actuale nu sunt sustenabile. Nu avem timp. Este nevoie de o reducere masivă (a numărului de sosiri de migranţi în UE) în următoarele 6 - 8 săptămâni", a declarat Mark Rutte, în faţa eurodeputaţilor reuniţi în sesiune plenară la Strasbourg.

Odată cu îmbunătăţirea condiţiilor meteorologice în primăvară, europenii se tem că se va înregistra un nou vârf al numărului de refugiaţi, în contextul în care peste un milion de migranţi au ajuns pe continentul european în 2015, a explicat şeful executivului olandez, potrivit France Press.

Acesta a insistat ca rezultatul diferitelor negocieri desfăşurate în ultimul trimestru al anului trecut cu privire la criza migraţiei să fie efectiv puse în aplicare. 'Este crucial ca acordurile încheiate cu Turcia anul trecut să fie puse în practică rapid, pentru a reduce presiunea asupra frontierele noastre externe', a accentuat Mark Rutte.

În opinia sa, centrele "hotspot" de înregistrare şi repartizare a refugiaţilor construite în Grecia şi Italia ar trebui să devină funcţionale cât mai rapid.

Printre altele, Mark Rutte a ţinut să remarce necesitatea renunţării la ideea că refugiaţii pot decide în ce ţară membră a UE doresc să se stabilească. Opinia sa a fost împărtăşită şi de către preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

"Cred că este cinic să vorbim despre criza refugiaţilor; nu ar exista nicio criză dacă ţările UE ar participa la angajamentele pe care le-au agreat", a declarat la rândul său preşedintele Parlamentului European, germanul Martin Schulz.

-------------------

Actualizare 15:50 Preşedintele german consideră că limitarea fluxului migrator în UE este necesară, altfel popularitatea naţionaliştilor va creşte

Preşedintele Germaniei, Joachim Gauck, a declarat miercuri că ţara sa şi Uniunea Europeană în ansamblu trebuie să limiteze anul acesta afluxul de migranţi, în caz contrar formaţiunile naţionaliste vor deveni şi mai populare, informează agenţiile AFP şi EFE.

"O strategie de limitare poate fi politic şi moral necesară pentru a menţine capacităţile de acţiune ale statului", a subliniat Gauck într-o intervenţie la Forumul economic mondial de la Davos. 'Dacă democraţii nu vor să discute despre limite, acest lucru va lăsa cale liberă populiştilor şi xenofobilor', a adăugat preşedintele german, ale cărui atribuţii oficiale sunt pur onorifice.

"Chiar dorim ca marea operă istorică, care a adus Europei pacea şi prosperitatea, să se spulbere din cauza problemei refugiaţilor? Nimeni, absolut nimeni nu poate să-şi dorească aşa ceva", a avertizat el.

Germania a primit anul trecut aproape 1,1 milioane de migranţi, majoritatea veniţi din ţările arabe, aceştia profitând de politica frontierelor deschise promovată de cancelarul Angela Merkel. Iniţial această politică nu a fost sever contestată, dar în ultima vreme atât societatea germană, cât şi politicienii germani o dezaprobă tot mai mult, situaţie alimentată de sutele de agresiuni sexuale comise de migranţi în noaptea de Anul Nou la Koln şi în alte oraşe.

În discursul susţinut la Davos, preşedintele german a admis că societatea germană este îngrijorată de perspectiva ca şi anul acesta să sosească un număr similar de migranţi şi că în interiorul coaliţiei guvernamentale de la Berlin există în prezent o dezbatere foarte aprinsă, astfel că "ne putem aştepta să se ia decizii de limitare şi control, care probabil chiar trebuie luate".

Acesta s-a referit şi la agresiunile sexuale comise de migranţi, remarcând că pe lângă temerile deja existente a apărut şi cea că "statul nu este capabil să impună respectarea legii şi să menţină ordinea peste tot".

În acest context, preşedintele german a menţionat că mulţi migranţi, în special cei musulmani, nu şi-au asumat valorile fundamentale ale Europei, mai ales în ceea ce priveşte rolul femeii, al religiei şi sistemului juridic, iar în unele zone s-au format "enclave musulmane".

Cu toate acestea, Joachim Gauck, a apreciat că, dincolo de măsurile de limitare a fluxului migrator, este şi "responsabilitatea noastră umanitară să-i primim pe cei care cad victime persecuţiilor".

---------------------

Din ce în ce mai mulţi oficiali europeni şi analişti ameninţă cu sfârşitul Uniunii Europene, în condiţiile în care acum câţiva ani asemenea declaraţii erau de neconceput.

Criza migranţilor a devenit o problemă majoră a Uniunii Europene, care se confruntă cu cel mai mare aflux de refugiaţi de la cel de-al doilea Război Mondial încoace.

Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a declarat ieri, în faţa Parlamentului European (PE), că Uniunea Europeană are la dispoziţie numai două luni ca să rezolve criza migraţiei, în caz contrar spaţiul de liberă circulaţie Schengen va eşua.

"Consiliul European din luna martie va fi termenul limită pentru a vedea dacă strategia funcţionează. Dacă nu, consecinţele vor fi grave, cum ar fi colapsul spaţiului Schengen", a avertizat, ieri, Tusk, cerând totodată statelor membre să aplice strategia convenită la summit-ul UE din decembrie, care prevedea cotele obligatorii de refugiaţi.

Mai mult, Donald Tusk a estimat că UE va eşua ca proiect politic dacă blocul comunitar nu va reuşi să exercite un control corespunzător la frontierele sale externe.

Austria a anunţat recent că a suspendat acordul Schengen, iar toate persoanele care vor să intre în această ţară trebuie să prezinte la graniţă un act de identitate. Cancelarul de la Viena a explicat că dacă Uniunea Europeană (UE) nu îşi poate securiza graniţele externe, atunci statele membre trebuie să îşi consolideze singure securitatea la frontiere. Şi Norvegia, Suedia şi Danemarca au suspendat în această săptămână Schengen şi au reinstituit controalele la graniţe.

Săptămâna trecută, preşedintele Comisiei Europene (CE), Jean-Claude Juncker, a declarat că existenţa monedei euro nu ar mai avea sens dacă spaţiul Schengen ar dispărea. "Stoparea fluxului masiv de refugiaţi reprezintă o prioritate, în primul rând pentru Germania, cea mai puternică economie dintre cele 28 de state membre şi principala destinaţie a nou-veniţilor pe teritoriul european", a mai spus Juncker, adăugând că nu poate accepta ca relocarea celor 160.000 de refugiaţi să nu fie implementată.

"Europa se întoarce în prezent la Evul Mediu de dinaintea Revoluţiei Industriale, o perioadă plină de incoerenţe uimitoare - imperii, regate, confederaţii, mici state - o imagine a unei lumi profund fracturate, aşa cum o atestă hărţile vremii", a scris recent Robert Kaplan în Wall Street Journal (WSJ) online.

Acesta spune, în "Eseu de sâmbătă" publicat în WSJ, intitulat "Noua hartă medievală a Europei", că divizările din Europa erau vizibile de decenii, încă de pe când UE depunea eforturi să-şi extindă frontierele şi abordarea practică: "Existau ţări dinăuntre UE şi dinafară; dinăuntrul zonei Schengen de liberă circulaţie şi din exterior; capabile să gestioneze rigoarea financiară din zona euro şi incapabile.

Însă rădăcinile adânci ale acestor diviziuni, în istoria şi geografia continentului, sunt mai puţin cunoscute. Nucleul puternic al Europei moderne se suprapune în mare măsură Imperiului carolingian, fondat de Carol cel Mare în secolul al IX-lea. El a condus, ca prim împărat roman sfânt, un teritoriu de la Marea Nordului şi până în Ţările de Jos, care se întindea până la Frankfurt, Paris, Milano. Verii mai slabi ai acestei Europe ocupau malul Mediteranei, din Peninsula Iberică şi sudul Italiei şi până în Balcanii mai puţin dezvoltaţi, moştenitorii tradiţiilor bizantine şi otomane. După al Doilea Război Mondial, această divizare a dispărut, din cauza relativei izolări a Europei de «străinătatea apropiată», adică de Africa de Nord şi Eurasia care, timp de secole, au făcut atât de mult pentru a modela caracterul distinctiv al periferiri continentului. În prezent, această geografie nu mai poate fi ignorată, în contextul în care diverse regiuni din Europa adoptă varii atitudini faţă de ameninţările reprezentate de ambiţioasa Rusie a lui Vladimir Putin, valul de refugiaţi din Orientul Mijlociu şi atacurile teroriste.

Centralizarea impusă de decenii de UE şi birocraţia sa nereprezentativă nu au creat o Europă unitară. În schimb au creat o reacţie adversă puternică pe întregul continent, potrivit căreia UE poate supravieţui numai dacă va determina cum să-şi consolideze legitimitatea înăuntrul naţiunilor care o compun".

În opinia lui Kaplan, meterezele geografice ale Europei din perioada postbelică nu mai funcţionează: "Geograful francez Fernand Braudel nu mai considera Mediterana, în lucrarea dedicată acestei mări secolul trecut, frontiera de sud a Europei, sugerând că aceasta este Sahara. În prezent, caravane se adună în Africa de Nord, din Algeria şi până în Libia, în vederea unei adevărate invazii a Europei. Balcanii şi-au reluat, la rândul lor, rolul istoric de coridor al migraţiei în masă către centrul Europei, prima oprire a milioanelor de refugiaţi care fug din Irak şi Siria".

Europa se află acum în faţa unei nefericite ironii istorice, mai susţine editorialistul WSJ, adăugând că deceniile în care şi-a dezvoltat înaltele idealuri ale drepturilor omului, inclusiv dreptul celor în suferinţă de a se refugia în Europa, au fost posibile cu ajutorul indirect al unor regimuri opresive, aflate odinioară la periferia sa. "Lumea arabă a rămas închisă decenii, cu state-închisori ai căror dictatori-gardieni şi-au ţinut oamenii înăuntru. Saddam Hussein în Irak, familia al-Assad în Siria, Muammar Kadhafi în Libia au permis Europei această «prăjitură idealistă»", mai scrie Kaplan, citat de Mediafax.

Autorul continuă: "Şi mai rău pentru unitatea europeană, geografia şi istoria au «conspirat» să facă unele regiuni de pe continent mai vulnerabile la valul de migranţi şi refugiaţi decât altele. După ce Germania şi unele părţi din Scandinavia i-au invitat călduros, ţări ca Ungaria şi Slovacia i-au întâmpinat cu garduri de sârmă ghimpată. Balcanii sunt afectaţi de anarhia din Orientul Mijlociu, iar criza economică din Grecia, o fostă provincie otomană săracă, a fost exacerbată de rolul de poartă de intrare a migranţilor din lumea arabă".

Alt factor critic din perioada de relativă stabilitate, care se apropie de sfârşit, este rolul geopolitic jucat de Rusia, susţine Robert Kaplan, menţionând că, în timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică reprezenta o ameninţare strategică, dar ameninţarea era bine gestionată de Statele Unite.

Autorul mai arată: "În prezent, Rusia a revenit ca jucător strategic în Europa. Putin şi-a consolidat controlul în ţară şi a creat disensiuni puternice între Paris şi Varşovia, Berlin şi Bucureşti. Polonezii şi românii din anii "90 percepeau Rusia drept slabă şi haotică, iar aderarea la NATO şi UE le oferea pacea şi prosperitatea. Orizontul strategic s-a schimbat mult în prezent - viitorul întreprinderii europene pare nesigur, iar o Rusie reînviată a anexat Crimeea, ameninţă estul Ucrainei şi alte frontiere.

În acest context ar putea avea loc o inversare remarcabilă a alianţelor Războiului Rece. Europa se reîmparte în jumătăţi, însă de această dată Europa de Est vrea să se apropie mai mult de Statele Unite, din cauza unor temeri tot mai mari că numai NATO nu poate fi o barieră defensivă eficientă împotriva Rusiei. Concomitent, ţările din Europa de Vest, îngrijorate de valul de refugiaţi şi atacurile teroriste de acasă, caută să se apropie de Rusia, în pofida crizei din Ucraina, ca barieră în calea haosului din Siria. Putin ştie că geografia şi puterea brută - militară şi economică - sunt în continuare punctul de plecare în afirmarea intereselor naţionale. Elitele Europei au o opinie foarte diferită.

După secole de băi de sânge, ele au respins puterile politice tradiţionale. Pentru a menţine pacea, şi-au pus speranţele într-un regim de reglementare gestionat de tehnocraţi post-naţionali de la Bruxelles. Ele cred că divizările continentului pot fi vindecate prin statul providenţă şi moneda comună. Identităţi naţionale modelate de secole de istorie şi cultură ar urma să facă loc unui superstat european, indiferent de costul legitimării politice a UE în rândul naţiunilor europene. În Marea Britanie şi în mare parte din Europa de Vest se afirmă o reacţie faţă de expansiunea Bruxellesului, iar aceasta se exprimă puternic în politica internă. Politicile statului providenţă, trâmbiţat anterior ca un balsam pentru divizările de pe continent, au acţionat ca o frână asupra economiilor naţionale, iar această stagnare a alimentat naţionalismul (uneori reacţionar) politic şi intensificarea ostilităţii faţă de refugiaţi".

În timp ce UE continuă să se fractureze, acest vid de putere ar putea să creeze un echivalent, în secolul al XXI-lea, al fostului Sfânt Imperiu Roman - un amestec pestriţ care a fost mult timp imperiu doar cu numele, însă niciodată în fapt, până când s-a dizolvat în 1806, mai spune Kaplan, adăugând că nu există încă alternativă la leadershipul american în Europa: "Pentru Statele Unite, o Europă care continuă să se fractureze intern şi să se dizolve într-o geografie fluidă în Africa de Nord şi Eurasia ar constitui cel mai mare dezastru de la al Doilea Război Mondial. Succesul UE timp de multe decenii a fost un produs al puterii americane, care-şi are originile în înfrângerea Germaniei naziste. În pofida imperfecţiunilor sale, UE, mai mult decât NATO, a fost o încarnare instituţională a Europei postbelice libere, unite şi prospere".

Deceniile în care Europa era considerată stabilă, predictibilă şi apatică s-au încheiat, apreciază Kaplan, menţionând că harta continentului redevine medievală, dacă nu prin frontiere, atunci cel puţin prin atitudini şi alianţe politice.