Omul-catastrofă

Actuala Constituţie a României stabileşte că mandatul Preşedintelui poate fi prelungit în caz de război sau catastrofă. După anularea alegerilor, Klaus Iohannis a ieşit repede şi, fără să mai aştepte o decizie a Curţii Constituţionale, a anunţat că rămâne în funcţie. Unii s-au grăbit să îl condamne. Dar omul ştia ceva. El însuşi este catastrofa.

Dovadă şi restul afacerii. Aceeaşi Constituţie spune, tot la articolul 83, că prelungirea se realizează prin lege organică. Or, nici vorbă de aşa ceva. Dar am ajuns în punctul în care nu ne miră nimic. Nici o ilegalitate, se pare, nu mai poate fi suficient de grosolană pentru a ne mai indigna.

Cum am ajuns aici? România a mai avut şefi de stat slabi. Emil Constantinescu a fost, conform propriei mărturisiri, "învins de structuri". Şi-a dus crucea oscilând între tristeţe şi arţag. Însă nimic nu ne-a pregătit pentru Klaus Iohannis. Acesta a exercitat mandatul de Preşedinte pe persoană fizică. "Totul pentru mine, nimic pentru ţară!" - aceasta a fost deviza lui.

În ultimul an, lucrurile o luaseră complet razna. Klaus Iohannis a dat de înţeles că nu mai tolerează nimic. Nici un sunet, nici o întrebare. Cotrocenii oricum nu mai aveau un purtător de cuvânt. Klaus Iohannis oricum nu mai dădea interviuri. Cererile jurnaliştilor primeau oricum doar răspunsuri seci, pe hârtie, cu zero informaţie.

Cel mai uimitor lucru însă era "agenda Preşedintelui". Dispăruse complet ideea că Preşedintele era o persoană publică. Totul părea organizat de o agenţie de turism. A început cu vizitele prin Africa şi prin America Latină. Nimic de substanţă, totul pentru lux privat. Vizite unde zile întregi habar nu aveai pe unde este Preşedintele. Dacă apăreau fotografii, erau cu El la costum alb, colonial, zâmbind unor vânzători de suveniruri dintr-o staţiune tropicală. În Brazilia a trebuit inventată o întălnire cu un vice-primar pentru a justifica o deplasare. Cu avionul de business.

Apoi au au urmat aranjamentele. Combinaţiile. Iohannis comisar UE. Iohannis şef NATO. Iohannis Prim-ministru. Iohannis şef la Senat. Iohannis vilă de 11 milioane de euro. Iohannis teren de golf.

Milioane de români, exasperaţi, au observat că ţara nu mai era guvernată. Era ca în filmele acelea despre câte o revoluţie din Lumea a Treia. Autoritatea statului s-a prăbuşit, însă la palatul prezidenţial fostul Supremo şi soţia sa înfundă valizele cu ce găsesc prin dulapuri, în vreme ce elicopterul aşteaptă pe gazon.

A urmat derapajul alegerilor "comasate". Klaus Iohannis nu a avut nici o obiecţie atunci când socialiştii au venit cu acest truc, care se anunţa costisitor chiar pentru propriul său partid. Nici măcar picajul în sondaje al protejatului său, Nicolae Ciucă, nu l-a scos din amorţeală. Lucrurile se vor aranja - acesta a fost calculul său. Ciucă sau Ciolacu, aceeaşi mâncare de peşte, ce diferenţă ar fi?

Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu aceea din târg. Uneori mă întreb ce fel de oameni sunt împrejurul acestor personaje. Nu s-a găsit nici un consilier să îl tragă de mânecă pe actualul Preşedinte pentru a-i spune că trenul se îndreaptă cu viteză maximă pe o linie care duce spre abis?

După ce milioane de boţi şi câteva sute de "influenceri", pe bani ruseşti şi ai Mafiei, au creat o isterie generală, alegerile au fost anulate. România a devenit, peste noapte, o republică bananieră. Nici în Pakistan nu vezi aşa ceva.

Motive temeinice pentru anulare au existat. Nu e corect ca într-un maraton concurenţii să constate că un unul dintrei ei, mai bine plasat, a parcurs traseul mai mult în maşina antrenorului sau pe motocicleta unui "badigard". Dar mă întreb dacă nu cumva au fost şi alte considerente. În fond, este probabil că Lasconi ar fi câştigat turul II. Mai toate sondajele serioase o dădeau în frunte, iar opinia publică era, totuşi, majoritar pro-occidentală.

Oricare ar fi intenţiile reale din fundalul acestei afaceri sulfuroase, Klaus Iohannis nu putea rata... ratarea. A constatat anularea alegerilor, după care a anunţat că mai stă la Cotroceni. Şi după aceea?... Cuvântul "responsabilitate" a rămas în pană pe Valea Oltului? Nici o demisie, nimic? Şefii SRI ce au păzit? (Da, este vorba de acelaşi SRI pe care Iohannis l-a lăsat de mai bine de un an fără director). Şeful SIE ce a păzit? (Da, e vorba de acelaşi SIE al cărui director se distra la curse de Formula 1). Şeful AEP ce a păzit? (Da, e vorba de acelaşi AEP al cărui preşedinte... Renunţ, lista e prea lungă).

Observaţi acelaşi mod de operare? Permanent pe durata regimului Iohannis. Numeşti în funcţii publice nulităţi absolute, care depind de tine. Îi protejezi, indiferent de semnalele care vin din societatea civilă. Scopul este să îţi fie ţie bine. Punct.

Aici suntem. Un stat oficial eşuat. Un Parlament nelegitim. Instituţiile de ordine publică şi de informaţii discreditate. Funcţia prezidenţială pe butuci. Klaus Iohannis a devenit - o spune profesorul Alexandru Gussi - o "vulnerabilitate" pentru Uniunea Europeană. Gabriel Liiceanu se declară "indignat" pentru că în fruntea statului a ajuns "o entitate neeligibilă". Ce mai este de adăugat?

Totuşi, acum mă întreb ce urmează, pentru că suspectez că noi nu am văzut încă fundul butoiului. Ce se va întâmpla când este ales noul Preşedinte al Senatului? dacă acesta, posibil de la USR, revendică locul de Preşedinte interimar, conform Constituţiei? Sau ce se petrece atunci când Klaus Iohannis va numi un nou Prim-ministru, deşi mandatul pentru care a fost ales i s-a terminat? Dacă îl alege pe amicul Marcel de la PSD, omul cu pantofi cu talpă roşie? Cu toate că publicul a dat limpede de înţeles că s-a săturat. Sau poate că alegătorii s-au săturat, dar Klaus Iohannis nu...