Opinie, alegeri şi politică

Sondajele electorale, ca şi sondajele de opinie în general, fasonează lumea în care trăim. Şi asta pentru că sondajele electorale nu doar reflectă preferinţele alegătorilor, dar le şi influenţează, uneori în mod semnificativ. Ori, într-o epocă în care opiniile devin adevăruri, iar adevărurile sunt reduse la statutul de simple opinii, problema deciziei în cunoştinţă de cauză devine una de cântar: adevărul cade în partea care atârnă mai greu. Şi astfel se ajunge de la expunerea propriei opinii la o adevărată dictatură a opiniei.

Dincolo de faptul că dictatura opiniei, pe care nu de puţine ori sondajele o favorizează, poate deveni o formă degenerată a tiraniei majorităţii, dincolo de diferenţa asupra căreia deja avertiza Platon dintre adevăr ştiinţific (episteme) şi opinie (doxa), problema sondajelor constă în influenţa pe care o pot avea.

Care este influenţa sondajelor electorale asupra rezultatelor alegerilor? Doi tineri cercetători, într-un recent articol publicat pe blogul de ştiinţe politice The Loop, Werner Krause şi Christina Gahn, constată că influenţa sondajelor electorale depinde de modul în care mass-media le face cunoscute publicului. De exemplu, publicarea unor detalii metodologice precum marjele de eroare, poate modifica intenţiile de vot ale cetăţenilor în ziua alegerilor. Iar acest lucru are implicaţii importante pentru alegerile din întreaga lume câtă vreme în mai mult de un sfert din scrutinele de după 2000, diferenţa dintre competitori a fost de mai puţin de 2,5 puncte procentuale în alegerile parlamentare din statele Uniunii Europene.

Într-un articol publicat acum câţiva ani în National Affairs, o revistă trimestrială cu o orientare mai degrabă conservatoare, Karlyn Bowman constata că există o întreagă listă de rateuri importante în privinţa sondajelor electorale care include alegerile din Marea Britanie şi Israel din 2015, referendumul pentru Brexit din iunie 2016, referendumul privind acordul de pace columbian cu Forţele Armate Revoluţionare din acelaşi an sau sondajele care, deşi i-au dat lui Emmanuel Macron un avans substanţial în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale franceze din 2017, nu au prezis o marjă de victorie de 32 de puncte. Iar la alegerile generale britanice din 2017, Partidul Conservator al premierului Theresa May şi-a pierdut majoritatea parlamentară, deşi sondajele îl dădeau câştigător şi au contribuit la organizarea alegerilor anticipate.

Ori, 2024 este un an electoral important în enorm de multe ţări, iar sondajele vor fi inevitabil comentate de mass-media. Deja alegerile din SUA din 2016 şi 2020 şi referendumul Brexit din 2016 au declanşat dezbateri despre fiabilitatea şi influenţa potenţial "dăunătoare" a sondajelor. Şi asta pentru că sondajele pot servi ca un instrument valoros pentru informarea cetăţenilor în vederea votului bine informat, dar tot ele pot duce la dezastre pentru că au furnizat informaţii imprecise sau greşite. Mai ales atunci când rezultatele alegerilor sunt adesea foarte strânse.

Modul în care sondajele influenţează rezultatele alegerilor a fost analizat de mult timp şi au fost identificate o serie de factori care pot influenţa alegătorii - de la efecte de tip bandwagon (aşa numitul efect al "vagonului cu orchestra" care face ca alegătorii să meargă cu ceea ce cred că este majoritatea) la efectul Titanic (apariţia unor scandaluri care "scufundă" un partid sau un candidat datorită propagării prin intermediul în sondajelor) sau efectul underdog (când este votat cel care apare în sondaje ca fiind probabil învins). Toate aceste efecte sunt propagate ca urmare a comunicării sau interpretării sondajelor electorale în mass-media, iar reţelele sociale amplifică şi mai mult fenomenul.