OPINIE BOGDAN MAIOREANU, ANALIST ETORO: "Europa se pregăteşte pentru o posibilă penurie de gaze naturale"

Europa este afectată de conflictul din Ucraina şi de sancţiunile impuse ulterior Rusiei. Săptămâna trecută, Rusia a ripostat, cerând plata gazului în ruble, declanşând un plan de urgenţă în Germania, cea mai mare economie europeană, care se pregăteşte pentru o eventuală întrerupere a gazului. Deşi Gazprom a instituit un mecanism de schimb valutar ca un potenţial compromis, sistarea livrării de gaze din est este posibilă, mai ales că se ia în considerare şi o interdicţie a UE privind importurile de gaze ruseşti. Va putea supravieţui economia europeană fără gazele naturale ruseşti?

Puternic dependente de gazul rusesc, în condiţiile în care UE a importat 155 de miliarde de metri cubi în 2021 iar gazele ruseşti reprezintă o treime din piaţa de aprovizionare externă, ţările europene evaluează cum să elimine această dependenţă. Aceste cifre uriaşe fac ca sarcina să fie incredibil de dificilă. Dependenţa României de gazele naturale ruseşti este estimată la doar 29%, foarte mică în comparaţie cu peste 80% în cazul Poloniei, Austriei şi Ungariei şi peste 50% pentru Germania şi Cehia. Depinzând 100% de Rusia luna trecută, statele baltice au încetat importurile de gaze naturale ruseşti începând cu 1 aprilie, bazându-se pe importurile de gaze naturale lichefiate (GNL).

Analiştii sunt de părere că Europa va putea supravieţui sistării livrărilor de gaze naturale ruseşti, chiar şi cele mai expuse ţări având alternative de aprovizionare. Depozitele comerciale europene de gaze naturale sunt pline în proporţie de aproximativ 30%, iar unele state au, de asemenea, rezerve strategice de gaze. Printr-o combinaţie între mai multe retrageri din aceste depozite şi rezerve, creşterea importurilor de gaze naturale lichefiate şi măsurile de limitare a cererii, cum ar fi raţionalizarea gazelor naturale folosite în industrie, majoritatea statelor ar putea rezista probabil până în toamna anului 2022 fără penurii grave. Dar preţurile gazelor naturale vor creşte abrupt, adăugându-se la inflaţia deja ridicată. Ca urmare a începerii crizei din Ucraina, în martie inflaţia anuală a zonei euro a crescut la 7,5%, o creştere lunară de 2,5%. Preţul energiei a înregistrat din nou cea mai mare rată anuală de creştere, 44,7% faţă de 32,0% în februarie.

Supravieţuirea fără gazul rusesc iarna următoare va fi un exerciţiu foarte costisitor, dar este posibilă, potrivit think-tank-ului Bruegel. Costul pentru umplerea depozitelor în timpul verii, ţinând cont de preţurile actuale, este estimat la 70 de miliarde de euro, faţă de 12 miliarde de euro în anii precedenţi. Acest lucru crează provocări suplimentare nu numai în ceea ce priveşte preţul, ci şi legate de cine va cumpăra acest gaz natural, deoarece companiile sunt reticente în a stoca atât de mult gaz la aceste preţuri ridicate, riscând apoi ca Gazprom să inunde piaţa şi să prăbuşească preţurile. Acest mecanism ar putea dăuna companiilor europene de gaze naturale. În prezent, piaţa futures nu vede preţul gazelor naturale coborând sub 100 de dolari înainte de trimestrul II 2023, când preţul se apropie de 70 de dolari. Grupul de reflecţie Bruegel concluzionează că "dacă UE este forţată sau dispusă să suporte costurile, ar trebui să fie posibil să înlocuiască deja gazul rusesc pentru iarna următoare fără ca activitatea economică să fie distrusă, oamenii să îngheţe sau să fie întreruptă furnizarea de energie electrică".

Până acum, din cauza reducerii volumelor de gaz livrate de către Rusia, Europa a reuşit să treacă iarna cu o producţie internă marginal crescută şi cu importuri de GNL - gaz natural lichefiat - care au crescut cu 146% faţă de 2021. În acelaşi timp, livrările Rusiei au scăzut cu 39%. Potrivit Reuters, există puţine capacităţi neutilizate în lanţul de aprovizionare cu GNL, iar creşterea livrărilor către Europa va duce la reducerea furnizării acestuia în alte regiuni, menţinând preţurile în creştere.

Aproape un deceniu de preţuri scăzute la materiile prime ne-a făcut să uităm lecţiile istoriei. În 2009, un sondaj realizat de PwC cu privire la riscurile legate de preţurile materiilor prime a arătat că mai puţin de jumătate (46%) dintre companiile intervievate au reuşit să atenueze creşterile de preţuri ale materiilor prime transferându-le clienţilor lor, în timp ce 47% au putut transfera doar o parte sau foarte puţin din creşterea preţurilor către consumator. Ca urmare, 84% dintre companii au apelat la alte strategii, cum ar fi reducerea costurilor. Şi, de obicei, reducerile de costuri încep prin tăierea contractelor neesenţiale, a salariilor oamenilor şi a locurilor de muncă.