OPINII A venit inflaţia. Ce surpriză!

Miliardele pompate în marile economii pentru a combate efectele pandemiei au ajuns mai puţin în conturile oamenilor de afaceri şi mai mult în cotaţiile activelor umflate speculativ de băncile aflate lângă robinetul băncilor centrale. Şi iată că inflaţia începe să muşte rău, deşi părea câinele blând. Astfel, inflaţia din SUA a consemnat în aprilie cel mai ridicat nivel după 2008 (ce coincidenţă, şi atunci veneam după programe masive de bailout), indicele preţurilor de consum avansând cu 4,2% comparativ cu intervalul similar al anului trecut. Avansul lunar din aprilie a fost de 0,8%, raportat la o estimare a analiştilor de numai 0,2%, dovadă că realitatea e departe de ochelarii investitorilor de pe Wall Street.

Corecţiile de aproximativ două procente consemnate miercuri de indicii americani pot reprezenta sfârşitul perioadei superoptimiste în care lumea cumpăra acţiuni în aşteptarea boom-ului economic ce urma să marcheze sfârşitul pandemiei. Până la exuberanţa consumatorilor avem, însă, exuberanţa preţurilor. Câtă vreme se vor putea menţine dobânzile de politică monetară în apropiere de zero cu inflaţii ameninţând să ajungă la 5%? Ştiu că uneori bancherii centrali se pot încăpăţâna, dar piaţa le cam dă peste degete când exagerează - vezi victoria lui Soros împotriva lirei sterline sau, mai recent, eliberarea francului elveţian de sub cursul apărat de banca centrală.

În tot cazul, acum avem o contrapoveste la naraţiunea oficială, cea cu exuberanţa post-pandemie. Cu locuri de muncă în minus, cu venituri erodate de inflaţie, să tot consumi compulsiv, nu?

Nu mă pot împiedica să nu zâmbesc văzând că eforturile statului de a profita de condiţiile favorabile din pieţe dau iar cu nasul de întoarcerea trendului. Listarea Hidroelectrica, aşteptată pentru finalul anului sau începutul anului viitor, ar putea să vină în cu totul altă piaţă decât cea de acum. Şi preţul din ofertă va fi pe măsură, spre bucuria micilor investitori care nu se sperie uşor şi mizează pe termen lung. Vara aceasta ar putea fi ultimul tren pentru IPO-uri cu preţuri umflate şi nu mă refer la UiPath aici, ci la companii locale care tatonează în aceste zile ideea listarii la bursă. Şi, pentru fanii obligaţiunilor, e momentul în care să reevalueze randamentele la care ar putea să intre la noile emisuni.

Aţi mai împrumuta statul pe 5 ani cu sub 4% dobândă? Acum, când inflaţia a sărit de 3% şi are ambiţii mult mai mari? Eu în niciun caz şi dacă spun nu unui astfel de plasament cu risc zero voi fi mult mai selectiv şi în cazul în care mi s-ar oferi doar puţin mai mult, să zicem 5-6%, de companii private care doresc să ia bani pe mai mult de 2 ani şi oferă emisiuni negarantate listate la bursă. Când această euforie care ţine de jumătate de an va începe să se dilueze, falimentele nu vor întârzia. Mare atenţie la companiile cu datorii mari. Dobânzile în creştere - da, se va ajunge şi la acest moment - vor fi adevărate pietre de moară de gâtul acestora. Şi nici Ministerul Finanţelor nu va avea viaţa uşoară cu refinanţările când dobânzile vor sta sensibil mai sus decât cele din prezent. Şi asta atât în pieţele interne cât, mai ales, în cele externe. Să vedem atunci cu ce costuri vom asigura serviciul datoriei publice în condiţiile în care spaţiul de manevră al bugetului public s-a îngustat dramatic în ultima vreme iar banii din taxe şi impozite ajung în marea lor majoritate doar pentru salarii şi pensii.