OPINII Banca Transilvania - cumpărătorii în avantaj

Istoria se repetă şi nu prea suntem dispuşi să învăţăm nimic din asta. Cel mai recent exemplu este evoluţia din ultimele zece zile a acţiunii TLV (n.r. "Banca Transilvania"). Dacă am zis istorie, atunci să ne referim la ea. De câte ori a avut loc o majorare de capital la banca "Transilvania", acţiunile au scăzut drastic în perioada de subscriere. Explicaţia este simplă. Pentru a subscrie, dorinţa este mare, căci aceasta s-a făcut mereu sub preţul de piaţă al acţiunilor la bursă. Întrucât acest drept a fost şi este mereu proporţional cu deţinerea la data de înregistrare, sau cum era înainte, la data de referinţă, discontul nu deranjează pe nimeni. Mai mereu, însă, se întâmplă ca nu toţi acţionarii să dispună de banii necesari subscrierii, mai ales dacă deţinerea este importantă. Şi nu mă refer neapărat la deţineri foarte mari, ci la cele la care dreptul de subscriere nu este acoperit de venituri colaterale cores-punzătoare. O soluţie a fost întotdeauna vânzarea de acţiuni din stoc, pentru a asigura banii necesari subscrierii. În această situaţie, evident că se micşorează câştigul, dar întotdeauna este mai bine să câştigi mai puţin decât să nu câştigi nimic. Din această cauză, investitorii cu bani au căutat să aibă şi ei un avantaj. Mizând pe nevoia acută a vânzătorilor, şi-au scăzut preţul de ofertă cât de mult a fost posibil. Această limită de jos a rezultat din teama că dacă aşteaptă mai mult să scadă, nu vor mai apuca deloc să cumpere, căci o vor face alţii mai puţin hapsâni.

Îmi amintesc faptul că pentru prima dată s-a întâmplat în 1999. Majorarea de capital cu plată s-a amâ-nat până la sfârşitul lui noiembrie şi a avut perioadă de subscriere de trei săptămâni, până la 8 decembrie. În septembrie - octombrie, preţul acţiunilor a oscilat între 3.000 şi 3.800 lei. Evident vechi, la acţiunea de 1.000 lei. După 15 noiembrie, când toată lumea a primit plicurile, a început o sarabandă a vânzărilor care a dus preţul până la 2.000 lei. Cum banii intră în contul vânzătorilor la t + 3 zile , 4-5 noiembrie a fost practic ultima perioadă în care se puteau vinde acţiunile pentru a putea subscrie, dacă te aveai foarte bine cu casa de brokeraj şi aceasta avea cont ca şi tine la "Banca Transilvania". Altfel trebuia să fi vândut pe 1-3 decembrie sau chiar mai devreme. Imediat ce a trecut această perioadă, preţul a explodat şi a urcat la maxim 4.000 lei înaintea datei de referinţă de 31 ianuarie 2000.

Acum, sarabanda vânzărilor a scăzut într-o săptămână preţul acţiunii TLV de la 1,39- 1,4 la 1,28 - 1,3 lei. Mai mult nu cred că va scădea, căci, dacă aştepţi să iei mai ieftin, se va găsi altul să cumpere, iar cel care aşteaptă prea mult, ori nu cumpără deloc, ori va cumpăra mai scump. Cum ultima dată de subscriere este 23 noiembrie, 18 noiembrie este ultima zi utilă de vânzare pentru a aduna banii de subscriere. Cei care au învăţat ceva din multele experienţe anterioare referitor la "Banca Transilvania", ar fi trebuit să ştie să ia măsuri din timp. Una ar fi ca să vinzi acţiunile într-o perioadă bună ca preţ, cu mult înainte de data de subscriere, să pună banii într-un cont de economii care are o dobândă apropiată de cea de la depozitele la termen, dar este disponibil oricând, sau să vândă alte acţiuni din portofoliu care au un preţ convenabil şi apoi să le răscumpere după ce acţiunile TLV au revenit la normal şi le pot vinde mai bine mai târziu. De exemplu, acţiunile TGN (n.r. "Trans-gaz"), acum la 265 lei, asigură resursa pentru subscrierea a cel puţin 264 acţiuni TLV pentru un TGN. Aceeaşi sumă, la 1,28 - 1,3 lei, cu comision de 0,5%, necesită vânzarea a 204 - 207 acţiuni TLV pentru a subscrie 264 bucăţi. Dacă se aşteaptă până acţiunea TLV revine la preţul la care a fost de 1,39 - 1,4 lei, precis atunci acţiunea TGN se va putea cumpăra cu acelaşi preţ, sau cu cel mult 270 lei (deşi nu prea cred). Pentru a recupera acţiunile TGN vândute, pentru o acţiune vor fi necesare 191 - 192 acţiuni TLV. Cu toate comisioanele plătite, se obţine un câştig între 6,25% şi 8,37%. A fost un exemplu dintre multe altele. Totul este să gândim, să socotim şi să alegem una dintre soluţiile mai bune.

Revenind la subiect, rezultatele la 9 luni ale băncii sunt foarte bune în contextul actual. Faţă de 2009 la aceeaşi dată, veniturile operaţionale au crescut cu 17%, profitul brut a crescut cu 35%, ajungând la 100 milioane, iar profitul net este de 69,7 milioane, în creştere cu 44 % faţă de 30 septembrie 2009. Raportul cost/ venit a scăzut de la 55% la 47%, solvabilitatea se menţine ridicată la 12,33% faţă de limita minimă admisă de 8%. Să nu uităm că BCR de exemplu, o bancă de cel puţin patru ori mai mare şi cu o mamă forte în spate, în trimestrul 3 a făcut numai 6 milioane profit. Şi pentru clienţi banca este foarte atractivă, deoarece niciodată nu a practicat comisioane de risc sau pentru plata anticipată a creditului. Ar fi şi o mare prostie. Căci un credit rambursat în totalitate este un credit care nu mai are niciun risc. Măcar de ar plăti toţi clienţii debitori creditele anticipat, nu numai la "Banca Transilvania" ci la toate băncile din România. Un credit rambursat, anticipat sau la termen creează disponibilitatea acordării unui alt credit. Dar despre politicile băncilor să vorbească alţii şi în alte contexte. Aici a fost vorba numai despre o strategie de investiţii pe bursă.