Majorarea impozitelor asupra cîştigurilor realizate din inves-tiţiile bursiere au determinat o agita-ţie la Bursă care încă nu s-a terminat. Nu se poate arunca scă-derea din ultimele săptămîni numai pe seama acestei schim-bări, dar nici nu ne putem face că nu s-a întîmplat nimic. După primul anunţ, pentru a linişti piaţa, s-a făcut precizarea că impozitul va fi majorat numai la cîştigurile speculative, acţiunile care vor fi păstrate peste un an urmînd să fie impozitate tot cu 1%. Ultima găselniţă sau precizare anunţă calculul impozitării pro rata, atunci cînd acţiunile sînt cumpărate înainte de 1 aprilie şi sînt vîndute după. Mai înainte, cineva, se pare chiar ministrul de finanţe, a anunţat că se va stabili valoarea de referinţă a acţiunilor egală cu închiderea din 31 martie. Diferenţa dintre această valoare şi valoarea medie de procurare se va impozita cu 1%, iar ceea ce depăşeşte se va impozita cu 10%.
Care este soluţia corectă şi aplicabilă? Dacă vrem să găsim soluţii simple, constatăm că de fapt sunt foarte complicate. Să le luăm pe rînd. Nici-un investitor, chiar cei pe care de nenumărate ori i-am numit pokeriştii bursei, nu cumpără un pachet, îl vînd complet şi apoi cumpără altul pe acelaşi emitent. De cele mai multe ori cumpără sau vînd fără a ajunge la fundul sacului. Un investitor poate avea un pachet de acţiuni care s-a constituit pe parcursul a multor ani. Personal am acţiuni TLV, un pachet început în 1998 şi continuat în timp. Am participat la două subscri-eri în 1999 şi 2004 şi am primit acţiuni de la emitent anual, acţiuni care au avut drept sursă reevaluarea activelor, capitalizarea profitului şi a rezervei constituite din prima de subscripţie. În plus în fiecare an am cumpărat sau vîndut acţiuni TLV, fie pentru că am avut nevoie de bani pentru diverse scopuri, pentru a cîştiga din speculaţii, sau cînd a trebuit să inves-tesc banii cîştigaţi din alte surse, cum ar fi dividende de la acţiunile din portofoliu, salarii, sau cîştigul din speculaţii pe alte acţiuni. Prima problemă este care este preţul mediu.
Programele de soft ale SSIF fac media achiziţiilor în timp. Dacă la un moment dat ai 10.000 acţiuni cu 7.000 lei, posibil de procurat la acest preţ în anul 2004. Şi ai vîndut 3.000 acţiuni cu 11.500 lei, rămîi cu 7.000 cu acelaşi preţ mediu de procurare. În momentul vîn-zării s-a plătit impozit pe cîştigul net şi rămîi cu 34.023.450 lei, la un comision de 1%. Dacă constaţi că preţul a crescut şi se prevede că va creşte în continuare, cumperi cu banii din cont numai 2.807 acţiuni la preţul de 12.000 lei.
Operaţia după cîte se vede este păguboasă, dar statul a încasat 43,85 lei pe acţiune. Preţul mediu la stocul nou este de 8465,46 lei la stocul de 9.807 acţiuni. Presupunem că la 31 martie preţul de închidere va fi de 13.500 lei pe acţiune, iar la 30 aprilie la preţul zilei de 14.000 lei vrem să vindem 2.000 acţiuni, ce impozit trebuie plătit? Dacă am aplica prima variantă de impozitare, ar trebui să facem următoarea socoteală. La comisionul de 1% la SSIF, preţul încasat este de 13.860 lei pe acţiune. Pentru perioada de pînă la 31 martie, impozitul este de 1% la diferenţa dintre 13.500 - 8465,46, iar după 1 aprilie 19% pentru diferenţa dintre 13.860 - 13.500, în total 172.691 lei. Cu varianta a doua, lucrurile sunt mai complicate. Cum aplicăm raportul pro-rata? Cele 10.000 acţiuni iniţiale puteau fi cumpărate oricînd în perioada ianuarie 2004 - noiembrie 2004, iar operaţia proastă prin care s-au plătit la stat bani şi s-au pierdut 193 acţiuni putea avea loc în perioada 15 - 20 februarie. Care 2.000 acţiuni le vindem la 30 aprilie cu 14.000 lei? Se poate pretinde că le-am vîndut pe cele cumpărate în martie 2004 şi avem o vechime mai mare de un an şi pretindem să plătim 1!. Dar şi fiscul poate pretinde că le-am vîndut pe cele luate la 20 ianuarie şi vrea să plătim pro rata, pentru 70 zile 1% şi pentru 30 zile 10%, care ar da o medie de 3,7% impozit. Dar atunci baza de impozitare nu ar mai fi de 13.860 - 8465,46 = 5.394,54 lei pe acţiune, ci numai 13.860 - 12.120 = 1.740 lei pe acţiune. Precum se vede, o multitudine de ipoteze. Ori programul de calculator care stabileşte impozitul pe care SSIF trebuie să-l reţină trebuie să fie foarte clar şi lipsit de echivoc. La fel se prezintă situaţia cu dobînzile bancare care trebuie plătite. Cineva din sistemul ban-car a propus o soluţie de bun simţ. Aceea de a matura toa-te depozitele la 31 martie şi a le reactualiza la 1 aprilie, capitalizînd dobînda pe perioada pînă la 31 martie, noul depozit fiind constituit pe perioada rămasă pînă la vechea scadenţă. Aşa ar fi simplu, numai că Ministerul de Finanţe nu ştie niciodată să facă ceva simplu ci numai complicat, pînă îşi prinde urechile şi nu ştie pe unde să le scoată.
Notă: Domnul Mihai Iordache, colaborator al ziarului "BURSA", este jucător activ pe piaţa valorilor mobiliare. Orice sugestie de investiţie s-ar desprinde din articolele domniei sale trebuie considerată din acest punct de vedere.