OPINII Cheia creşterii productivităţii

"Cheia creşterii productivităţii" constă în "retragerea din cîmpul muncii a unui număr însemnat de bătrîni" - acesta este subtitlul unui articol publicat recent de un cotidian naţional, pe al cărui frontispiciu stă scris "Nimeni nu gîndeşte pentru tine".

Sînt absolut de acord că fiecare trebuie să se străduiască să gîndească pentru sine. Nu mai sunt, însă, de acord cu ideea că mass-media au primit de la Dumnezeu, sau de la popor, drep-tul a ne împiedica să gîndim corect, să cunoaştem adevărul, despre orice domeniu de activitate este vorba, dar mai ales dacă un astfel de domeniu este de interes public. Este un adevăr notoriu că productivitatea muncii românilor este foarte scăzută faţă de cea a europenilor din partea de vest a continentului. Productivitatea muncii înseamnă "cantitatea" de valoare nou creată, de substanţă economică, produsă, în medie, de o persoană ocupată în economie, în cîmpul muncii, într-o anumită unitate de timp - oră, zi, lună, an. La nivelul ţării, productivitatea muncii este exprimată prin raportul dintre valoarea Produsului Intern Brut (PIB) şi numărul persoanelor ocupate, sau, mai general, prin raportul dintre valoarea PIB-ului şi numărul de locuitori ai ţării.

În prezent, productivitatea muncii românilor este de 18 ori mai mică decît aceea a norvegienilor, de 17 ori mai mică decît aceea elveţienilor, de 13 ori mai mică decît aceea a suedezilor, de 10 ori mai mică decît aceea a nemţilor şi francezilor.

În ultimii 16 ani, anii de "tranziţie", sau de "reformă", decalajul dintre nivelul productivităţii muncii românilor şi cel al naţiunilor menţionate nu s-a redus, aşa cum s-a întîmplat cu cel al irlandezilor, sau al chinezilor, de exemplu, ci, dimpotrivă, a crescut.

Gradul de îmbătrînire al populaţiei ocupate în ţările vest--europene este mai ridicat decît cel înregistrat la români.

Cu excepţia locurilor de muncă pentru care nu este cerută decît forţa muşchilor şi nici un alt nivel de calificare, şi cu excepţia locurilor de muncă ocupate de sportivii profesionişti şi artiştii de circ - aceste categorii ocupînd un procent infim în totalul locurilor de muncă - productivitatea muncii creşte odată cu vîrsta, nu datorită vîrstei în sine, ci datorită creşterii competenţei profesionale.

Cauzele nivelului scăzut al productivităţii muncii românilor comparativ cu acela realizat de alte naţiuni şi, respectiv, "cheile" creşterii acestui indicator economic fundamental trebuie căutate în altă parte, nu în vîrsta românilor implicaţi în activitatea economică.

"Cheia creşterii productivităţii" o reprezintă volumul şi calitatea capitalului real utilizat în economie, în volumul şi calitatea construcţiilor, utilajelor, echipamentelor, instalaţiilor, materiilor prime, materialelor, etc. utilizate în procesul de producere a bunurilor şi serviciilor destinate comercializării pe piaţa concurenţială.

Or, noi, românii, în ultimii 16 ani, nu am sporit volumul şi calitatea capitalului naţional. Dimpotrivă, am distrus o bună parte din capitalul pe care-l acumulasem pînă în 1989. Au fost distruse, aproape complet, construcţii agrozootehnice, în valoare de zeci de miliarde de euro actuali. Au fost distruse, aproape complet, sisteme de irigaţii, în valoare de alte zeci de miliarde de euro. A fost distrusă, aproape complet, industria constructoare de maşini, ramura industrială care producea bunuri de mare tehnicitate şi de mare valoare, ş.a.m.d.

Şi pentru viitor, cheia creşterii productivităţii nu pate fi alta decît aceea care a deschis uşa bunăstării şi prosperităţii speciei umane cu mai bine de patru secole în urmă: acumularea de capital real, de calitate din ce în ce mai înaltă.

Pentru a crea şi a acumula capitaluri noi şi curate, adevărate, trebuie să stopăm însuşirea de capitaluri prin hoţie şi înşelăciune, să-i despăgubim pe cei care au fost deposedaţi de capital şi să stimulăm munca, inovaţia şi economisirea, adică transformarea în capital a unei părţi cît mai mari din veniturile create în economie. În ultimii 16 ani, chinezii au economisit, în medie, în fiecare an, peste 32% din veniturile create. Aşa şi-au dublat PIB-ul, salariile, nivelul de trai. Noi n-am economisit aproape nimic. Am distrus o bună parte din ceea ce economisisem anterior. Aşa am ajuns să ne înjumătăţim salariile, nivelul de trai. Aşa am ajuns ca aproape jumătate din forţa de muncă, aceea cu grad mai înalt de calificare, să muncească pe alte meleaguri.

Pentru reluarea procesului de sporire a volumului si valorii capitalului naţional este necesar ca statul român să renunţe la calitatea de "afacerist", de proprietar şi vînzător de capital, să dea înapoi capitalul pe care l-a furat de la cetăţeni şi să-şi îndeplinească rolul, firesc, de a-i apăra de hoţi pe cei care creează avuţie, care făuresc cheia creşterii productivităţii şi, prin aceasta, a prosperităţii.