OPINII Chibiţând despre strategia perdantă a fondurilor de pensii

Investiţia în acţiunile Digi, un plasament care produce pagube la nivelul activului net raportat de fondurile de pensii care au participat la oferta publică a operatorului telecom, a stârnit destule critici. Nici nu era greu de altfel, se vede cu ochiul liber că între preţul de închidere de 40 lei/acţiune şi cotaţiile actuale, de sub 30 de lei la începutul lunii august, este o diferenţa apreciabilă. Una pe care administratorii fondurilor care au subscris în cadrul ofertei ar trebui să o explice atât asiguraţilor, cât şi... chibiţilor. O astfel de încercare a făcut săptămâna trecută Radu Crăciun, director general al BCR Pensii şi vicepreşedinte al Asociaţiei Administratorilor Independenţi. E drept, una în care doar îşi urechează criticii, e vorba de articolul "Chibiţând despre investiţii în RCS&RDS". Să ne focalizăm pe câteva idei din respectivul articol publicat pe blogul autorului.

Radu Crăciun scrie: "Un alt mod de a chibiţa despre investiţii şi a arăta că, de fapt, oricine poate fi mai priceput decât profesioniştii, este să te uiţi la portofoliul de zeci de acţiuni ale unui fond, să alegi o acţiune a cărei valoare a scăzut şi apoi să perorezi post factum despre lipsa de pricepere a managerilor de portofoliu, care au fost incapabili să anticipeze acest lucru. Ca şi cum e obligatoriu ca toate acţiunile dintr-un portofoliu de acţiuni să crească. Ca şi cum nu construirea unui portofoliu diversificat este arta de a te pune la adăpost de surprize şi de a obţine performanţă. Iar ceea ce contează în final este performanţa întregului portofoliu investiţional". Radu Crăciun spune aici că nu are nicio importanţă că o acţiune mai şi scade, important este ansamblul, adică portofoliul. Păi, dacă important este ansamblul, de ce nu se limitează fondurile private de pensii care investesc la bursă să replice structura indicelui BET? Nu cumva pentru că orgoliul lor de specialişti ar protes­ta, ca să nu mai vorbim de protestele asiguraţilor care plătesc pentru a avea parte de specialişti în investiţii şi ar aştepta ceva mai mult decât replicarea unor indici sau plasarea grosului banilor în titluri de stat? Or, dacă iau banii pentru administrare profesionistă, ar trebui să poată suporta şi criticile în momentul în care dau greş, iar acţiunile Digi sunt cel mai bun exemplu de pariu greşit. Faţă de momentul demarării plasamentului în acţiunile operatorului telecom, banii alocaţi în acest scop s-au subţiat considerabil, un lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă marii specialişti în investiţii ar fi pariat pe acţiuni mai sigure, cu un grad mai mic de îndatorare.

"Ei nu comentează despre câştiguri sau pierderi viitoare, pentru că nu le ştiu. Ei comentează doar despre pierderi şi câştiguri trecute, care sunt certe, şi ca urmare pot clama convenabil că le ştiau şi erau uşor de anticipat. (...) Sau, mai nou: fondurile de pensii au pierdut 34 de milioane din banii contribuabililor prin investiţia la Digi. Fără să se ţiînă cont că banii se pierdeau cu adevărat dacă acţiunile ar fi fost vândute. Adică, cu alte cuvinte, pierderea era «realizată», ceea ce nu este cazul. Până la urmă, faptul că preţul apartamentului în care locuiţi scade la un moment dat sub valoarea de achiziţie nu înseamnă că aţi pierdut vreun ban, nu-i aşa?" continuă să se răfuias­că Radu Crăciun cu criticii şi "chibiţii". Lăsând la o parte faptul că ar fi cam greu să limităm comentariile des­pre succesul sau insuccesul plasamentelor fondurilor de pensii doar la nivelul specialiştilor, argumentul folosit de Radu Crăciun este fals. Dacă preţul acţiunilor nu îşi revine într-un număr de ani, toţi cei care ar ieşi între timp la pensie ar contabiliza pierderi la nivelul sumelor încasate pentru că pierderea rezultată din scăderea cotaţiilor Digi se reflectă prompt la nivelul activului net al fondurilor.

La final, Radu Crăciun spune câte ceva si despre impactul criticilor: "Impactul chibiţilor este gradual, în funcţie de vizibilitatea pe care o au şi de funcţie. Cei anonimi au un impact limitat, cel mult în rândul apropiaţilor. Următorii ca impact sunt chibiţii care scriu în presă şi care au o vizibilitate substanţial mărită, ajustată pentru credibilitatea de care se bucură. În final, ris­cul unui impact semnificativ provine de la chibiţii vizibili, care îşi dau cu părerea despre companii listate, în condiţiile în care mai ocupă şi o funcţie importantă în stat. Şi, din păcate, lista declaraţiilor care îşi propun să lovească în firme listate din considerente politice începe în SUA şi se termină pe malurile Dâmboviţei. Vorbesc despre oficiali de vârf, care îşi permit să comenteze din poziţi de chibiţi evoluţiile viitoare negative ale unor firme care, ce surpriză, ajung apoi profeţii autoconfirmate, cu penalizarea investitorilor şi a emitenţilor prin scăderea valorii acţiunilor. Demersuri care sapă la fundaţiile unei instituţii atât de importante precum bursa, care din vehicul de finanţare a afacerilor se transformă în instrument pentru vendete politice". În felul ăsta, orice eşec în investiţii şi-a găsit deja justificarea. Nu strategia administratorului/investitorului a fost greşită, ci efectul criticilor nefondate a dus la prăbuşirea cotaţiilor unui emitent valoros, aşa că de ce-am mai vorbi de responsabilitate aici? Nu investiţia a fost neinspirată, conjunctura generată de critici a îngropat compania!

Autorul acestui articol face parte dintre chibiţii din media care au scris şi despre IPO-ul Digi. E vorba de articolul "IPO Digi: dai (banii) şi fugi (cu dis­countul", publicat în ziarul "BURSA", în data de 28 aprilie 2017, şi în care îi sfătuiam pe micii investitori să profite de discount şi să nu mai aştepte roadele unui plasament pe termen lung. Îmi permiteam, evident din postura de chibiţ, să dau un sfat şi investitorilor de cursă lungă. "Pe scurt, datoriile totale sunt de 4,5 ori profitul înainte de taxe, amortizări şi plata dobânzilor (de 3 ori EBITDA dacă ne raportăm doar la datoriile pe termen lung), şi asta în condiţiile în care dobânzile sunt la minime istorice acum. Orice majorare a lor din perspectiva refinanţării va atârna foarte greu şi, cum acţionarii n-au la dispoziţie consolarea dividendului din vremurile bune pentru a trece mai uşor peste perioadele proaste de reducere a profitului şi cotaţiilor la bursă, investitorii pe termen lung trebuie să-şi facă foarte bine lecţiile". Dar ce ştiam eu? Doar nu aveam experienţa şi calificarea unui administrator de fond de pensii...