OPINII "Curat violare de statut, dar excludeţi-i!"

Ce se întîmplă azi în organizaţia pe Bucureşti a PSD este cea mai edificatoare mărturie a sensului real al "programului reformator" declanşat de preşedintele partidului. Ni se vorbeşte de etică, de moralitate, de colegialitate, de solidaritate - în fapt, nu asistăm decît la infinite reglări de conturi, la plata unor poliţe, la eliminarea acelor oameni care, pe parcursul timpului, au avut proasta inspiraţie să-şi exprime îndoiala faţă de performanţele şi caratele de politician ale lui Mircea Geoană şi să nu se grăbească să îşi ocupe locul în ceata de lingăi şi de oportunişti adunată la picioarele lui.

După show-ul de la Poiana Braşov, perceput de toată lumea ca o adevărată excomunicare a lui Adrian Năstase, a venit acum rîndul lui Dan Ioan Popescu să plătească pentru gravele "erori" pe care le-a comis, pe parcursul timpului, cînd fie că a taxat aşa cum se cuvenea anti-performanţa reuşită de Geoană în cruciada pentru Primăria Capitalei, fie că nu a cooperat cu destulă tragere de inimă cu grupul puciştilor contra lui Iliescu, la ultimul congres al partidului. Decizia anunţată de autosuspendare putea fi o soluţie convenabilă pentru echipa din fruntea partidului, lucrurile însă s-au complicat şi au luat o turnură nedorită din momentul în care Organizaţia de Bucureşti s-a dovedit, din nou, loială necondiţionat celui pe care îl consideră, într-un fel, preşedintele de drept al organizaţiei: Dan Ioan Popescu. Şi acesta a fost momentul în care zîmbetele au dis-părut brusc de pe feţele "reformatorilor", manierele elegante au fost abandonate la magazia de recuzită şi s-a apelat din nou la mijloacele clasice de eliminare a celor nedoriţi. Nu se putea începe direct cu Popescu, care s-a pus singur într-o situaţie de stand-by, dar puteau fi maziliţi pe rînd cei care formau grupul recunoscut ca fidel fostului preşedinte. Codrin Ştefănescu, fostul vicepreşedinte al organizaţiei, e unul dintre ei, cum la fel, probabil, e şi Vlad Dumitres-cu, ex-preşedintele organizaţiei de tineret. Felul în care s-a procedat cu cei doi nu numai că nu convinge asupra culpelor de care s-ar face vinovaţi, ca să li se aplice sancţiunea cea mai dură: excluderea din partid, dar, din contră, naşte numeroase semne de întrebare. Pe de o parte, asupra grosolăniei cu care s-a încălcat statutul partidului. Pe de altă parte, asupra raţiunilor care au impus măsuri atît de radicale.

Despre lipsa oricărui respect faţă de litera statutului nu ar trebui, de fapt, să ne mirăm prea mult. Dacă e adevărat, şi se pare că e, că "marele inchizitor" în execuţia celor doi nu e nimeni altul decît imaculatul Vanghelie, lucrurile încep să fie mai uşor de descifrat. De unde respect pentru litera scrisă, cînd ilustrul intelectual care chiverniseşte ca nimeni altul bugetul primăriei pe care o are în arendă abia se descurcă cu buchisirea literelor? De la lecţiile pe abecedar pînă la fraternitatea cu ideile de respect şi bună-credinţă e un drum destul de lung şi, indiferent de creditul pe care i-l acordă preşedintele Geoană, prea multe nu ar fi corect să aşteptăm de la destoinicul Vanghelie.

Mai interesant e, însă, să ne oprim asupra cauzelor care au putut impune o asemenea grabă în excluderea din partid a celor doi. Nici unuia dintre ei nu i se mai administrase sancţiuni anterioare, nici unul dintre ei nu s-a manifestat public şi vehement împotriva conducerii actuale a PSD. Şi atunci, de ce trebuiau trimişi în lumea necuvîntătorilor (din punct de vedere al partidului) în regim de maximă urgenţă, fără să se mai aştepte măcar revenirea în ţară şi prezenţa în faţa juraţilor a lui Ştefănescu? Răspunsul nu poate fi decît unul singur şi ţine de corul celor care nu numai că nu s-au împăcat cu ideea auto-suspendării lui Dan Ioan Popescu, dar au făcut publică intenţia de a-i respinge decizia (lucru mai greu de înţeles) şi de a-l constrînge să rămînă în fruntea organizaţiei de Bucureşti. Nici că se putea bucurie mai mare pentru cooperativa Geoană-Mitrea! Un Popescu lider de organizaţie nu înseamnă, în realitate, nici un procent pierdut din punct de vedere al electoratului, cel puţin pînă cînd justiţia nu se pronunţă, dar poate însemna o prezenţă şi o voce inconfortabilă la cabalele de partid, de tipul celei desfăşurate la Poiana Braşov. Pentru a elimina un asemenea risc, avem toate motivele să credem că epurările de la Bucureşti nu numai că vor continua, dar practica lor se va extinde în toate organizaţiile cu tendinţe dizidente. Şi aşa, în final, vom ajunge să aflăm şi răspunsul adevărat la apelul lui Ioan Rus, referitor la despărţirea bărbaţilor de curve, numărînd pe degete bărbaţii care au mai rămas în partidul lui Mircea Geoană.