Toată lumea se întreabă de ce Preşedintele Hollande ezită să ia taurul de coarne. Cercurile de afaceri, atât în Franţa cât şi în străinătate, sunt intrigate de această situaţie, şi nu sunt singurele.
În sindicate, în întreprinderi, în partidele politice, în colectivităţile locale, primarii marilor oraşe din Franţa, pentru toţi această chestiune crucială pentru ţară este o mare enigmă. Cu atât mai mult cu cât rapoartele pesimiste despre situaţia economiei franceze se înmulţesc şi toate semnalele de alarmă sunt acţionate. Creşterea economică a Franţei este nulă, deficitul exterior este la un nivel istoric, deficitul bugetar a crescut într-un an cu 100 de miliarde de euro.
De la Comisia Europeană la cercurile financiare germane sau franceze (de stânga sau de dreapta, fără deosebire), la Banca Centrală Europeană, la OCDE (Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Europeană) sau la FMI (Fondul Monetar Internaţional), toţi experţii sunt unanimi - Franţa este ameninţată de un declin sever. Situaţia aceasta influenţează în mod negativ apetitul investitorilor străini pentru care Hexagonul nu mai constitue o destinaţie atractivă. Aceştia nu sunt de altfel singurii care încep să îşi pună întrebări înainte de a trece la fapte. Companiile şi cadrele de conducere de înalt nivel ezită să se stabilească în Franţa de când a venit la putere stânga franceză. < Motivele sunt multiple >, explică expertul economic Jean-Marc Sylvestre în Economiematin.fr, adăugând: "Instabilitatea fiscală la care se adaugă o politică economică fără nicio vizibilitate şi absenţa oricărei flexibilităţi sociale, între altele".
• Avertismente, studii, alerte
Nimic nu reuşeşte să îl scoată pe Preşedintele Hollande din imobilitatea sa în pofida unor semne pozitive de acum câteva luni că va abandona promisiunile electorale irealiste şi va angaja un program economic pragmatic, singurul capabil să dea ţării mijloacele necesare pentru a ieşi din criză.
Raportul Gallois indică principalele măsuri pentru a ameliora competitivitatea întreprinderilor franceze, negocierile privind securizarea condiţiilor de muncă şi flexibilitatea, creditul de impozit pentru relansarea competitivităţii - meniul este copios. Întâlnirea Preşedintelui Hollande cu patronii şi anumite declaraţii ale sale privind atuurile social-democraţiei (cu o referire clară la măsurile luate de Cancelarul german Gerhard Schröder la timpul său) au dat anumite speranţe tuturor. Speranţe ce s-au spulberat la fel de repede. Toţi experţii sunt categorici: toate măsurile luate până acum sunt insuficiente pentru a repune ţara pe linia de plutire şi a relansa economia. Deficitul securităţii sociale este echilibrat nu prin scăderea cheltuielilor cum ar trebui, ci printr-o nouă mărire de impozite.
Ce se poate spune, de asemenea, despre faptul că guvernul vrea să dea o lovitură de graţie sistemului numit < auto-antreprenor > pentru simplul motiv că este o invenţie a lui Nicolas Sarkozy. Un sistem care funcţionează atât de bine şi a permis crearea unui milion de locuri de muncă care nu datorează nimic statului. Auto-antreprenorii plătesc, de altfel, impozit câteva miliarde de euro.
Observatorii aşteaptă cu nerăbdare să vadă ce va hotărî guvernul în urma raportului Moreau privind pensiile şi care recomandă măsuri dure pentru toată lumea.
Un test hotărâtor pentru Preşedintele Hollande.
• Notă:
Redactor şef al jurnalului web de noutăţi tehnologice şi industriale Fabrication Mécanique (http:// fabricationmecanique.wordpress.com), Mirel Scherer este absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti. Ziarist din 1981 în presa tehnică din Franţa, el a fost redactor şef adjunct al revistei Industrie et Technologies şi "grand Reporter" la importantul săptămânal economic şi industrial L'Usine Nouvelle. Specialist în informatica industrială, automatisme industriale şi echipamente de producţie, el a fost distins de mai multe ori cu Trofeul celui mai bun jurnalist, acordat de Clubul presei informatice din Franţa.