OPINII Dividendele plătibile trimestrial, veste proastă pentru speculatori şi intermediari

Legea care dă dreptul companiilor să plătească dividende mai des, trimestrial, cum se întâmplă deja în economii mai dezvoltate, a fost primită cu aparent entuzism de reprezentanţii pieţei de capital. "Din punctul de vedere al investitorului, această modificare reprezintă un factor pozitiv. El va putea să-şi primească beneficiul mai devreme, mai ales dacă ne gândim că salariaţii îşi primesc remuneraţia la finalul lunii, în vreme ce acţionarul trebuia să aştepte cel puţin şase luni după încheierea exerciţiului financiar. O astfel de măsură există în principalele ţări europene, deci nu este neapărat o noutate", spunea, pe 18 iulie, Robert Burlan, Head of Investment Raiffeisen Asset Management, la o manifestare organizată de Bursa de Valori Bucureşti şi Asociaţia Administratorilor de Fonduri. Dar chiar este un mare avantaj acordarea dividendelor mai des?

Dacă am avea o inflaţie explozivă, am zice, evident, că da. Una este să primeşti ca investitor 100 de lei într-o singură tranşă când există o inflaţie de 10%, alta este să primeşti aceiaşi bani în patru tranşe; o parte poate fi depusă la bancă, urmând să producă câte ceva până când se încasează următoarea tranşă, randamentul total fiind mai bun. Dar nu e cazul acum, cel puţin nu în viitorul apropiat. Plata în patru tranşe poate genera însă şi neajunsuri. Dacă compania intră pe pierdere după trimestrul al treilea, în ciuda unor rezultate bune de până atunci? Există riscul ca anul următor societatea să nu mai dea deloc dividende deşi are profit, şi asta pentru a acoperi dividendele date cu prea mult entuziasm în anul precedent. Şi de aici se pot gândi tot felul de scenarii speculative, la limita legii, din partea managementului. Sau dacă avem trimestre în care alternează profitul cu pierderile? Şi iată că ce părea la un moment dat o sursă de reducere a volatilităţii (distribuirea trimestriala de dividende) ar putea reprezenta un stimulent suplimentar pentru aceasta, mai ales în cazul companiilor cu poziţii mai fragile în piaţă (e mai greu de imaginat o asemenea fluctuaţie în cazul monopolurilor sau duopolurilor). Este adevărat însă că pentru companiile cu rezultate mai predictibile, legea în cauză lasă mai puţin loc speculaţiilor tradiţionale noiembrie - aprilie (se cumpărau acţiunile pentru dividendul estimat, după ce rezultatele pentru trimestrul al treilea conturau un an profitabil şi se vindeau la cotaţii maxime, înainte de trecerea datei de referinţă pentru plata dividendelor). Faptul că mulţi vor fi tentaţi să rămână pe acţiunile mari ale bursei în loc să vândă în apropierea datei ex-dividend pentru a răscumpăra prin noiembrie - decembrie nu este un motiv de încântare pentru intermediari. Mai puţine iniţiative speculative egal mai puţine comisioane. Plata mai frecventă a dividendelor este un motiv pentru a rămâne pe termen mai lung în acţionariatul companiilor de dividend, fără a mai specula minimele şi maximele, dar nu prea reprezintă un motiv serios de intrare dacă până atunci nu cochetai cu bursa. Faptul că se primesc de patru ori câte 25 de lei (sau variaţiuni) în loc de 100 de lei într-o singură tranşă nu va aduce prea mulţi investitori noi la bursă, ci ar putea doar să mai scadă numărul celor deja existenţi, reducând numărul speculatorilor. Pentru micile companii fără expunere pe piaţă de capital, care se confruntau deseori cu probleme de finanţare a capitalului de lucru, accesarea mai rapidă a profitului e salutară şi le poate oferi o binevenită gură de oxigen.