OPINII Dubla faţă a banilor

În ultimele zile, marile agenţii de presă europene au publicat mai multe studii şi rapoarte referitoare la jaful practicat de bănci asupra cetăţenilor Uniunii Europene. Aflăm din aceste studii că sistemul bancar european s-a structurat de asemenea manieră încât concurenţa între operatorii lui este, practic, inexistentă, marile trusturi bancare înţelegându-se asupra preţurilor principalelor produse oferite clienţilor. Aceste preţuri sunt atât de mari încât toate marile bănci europene, care controlează marea majoritate a activelor bancare, realizează profituri de peste 25%, ceea ce este aberant pentru acest sector de activitate economică.

Din acest punct de vedere, am putea afirma că sistemul bancar românesc este mai mult decât integrat în cel european. Dacă, din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor, de-abia atingem o treime din media europeană, din punct de vedere al rapacităţii sistemului bancar suntem, cu siguranţă, cu mult deasupra mediei europene. În România, trei bănci, toate cu capital străin, controlează peste 50% din totalul capitalului bănesc. Zece bănci - toate cu capital străin - controlează mai mult de trei pătrimi din valoarea acestui capital. În prezent, în România funcţionează mai puţin de 40 de unităţi bancare, ceea ce înseamnă o bancă pentru o jumătate de milion de români.

Cu un grad de concentrare atât de ridicat, nu este de mirare că preţul pe care românii trebuie să-l plătească pentru a avea acces la capitalul bănesc este cel mai ridicat din întreaga Uniune. Diferenţialul de dobândă, adică diferenţa dintre preţul pe care băncile ni-l plătesc ca să folosească economiile noastre băneşti şi preţul cu care vinde aceste economii către concetăţenii noştri este atât de mare, încât sunt bănci ce activează în România care obţin profituri duble faţă de media europeană.

În baza Legii 109/1996, la începutul acestui deceniu, în România funcţionau peste 120 de bănci populare care practicau dobânzi la jumătatea celor practicate de marile bănci comerciale.

Simţind primejdia pe care băncile populare începuseră să o reprezinte pentru ele, marile trusturi bancare, în complicitate cu mass-media şi cu guvernanţii noştri postdecembrişti au declanşat un atac nimicitor împotriva tinerelor structuri bancare de esenţă cooperatistă, apropiate de interesele cetăţenilor. Atacul a început în plan mediatic, pentru "pregătirea" opiniei publice, prin defăimarea şi incriminarea activităţii băncilor populare. A urmat atacul legislativ printr-o ordonanţă de urgenţă dată de Guvernul Isărescu care schimba regula jocului, punând condiţii de reautorizare a băncilor populate, opuse complet celor în baza cărora fuseseră autorizate iniţial. Constatând că, totuşi, o bună parte din băncile populare puteau să se "strecoare", să treacă prin furcile caudine, impuse de ordonanţă, după numai câteva luni, acelaşi guvern a emis o ordonanţă, cu restricţii mult mai dure, astfel încât băncile populare, în loc să devină o componentă fundamentală a sistemului bancar românesc, să constituie principala garanţie a funcţionării legilor concurenţei în acest sector al economiei naţionale, au devenit istorie, fiind forţate să intre în lichidare, prin efectul legii.

În ultimii 17 ani de istorie românească, marea invenţie omenească numită bani, în loc să fie folosită în folosul românilor, pentru a le face mai eficientă munca şi mai frumoasă viaţa, a fost şi continuă să fie folosită pentru jaf, pentru îmbogăţirea unei minorităţi pe seama majorităţii.

La începutul anilor "90, profesorul Anghel Rugină propunea românilor o reformă monetară care să facă imposibilă manipularea preţurilor, în general, şi a preţului banilor, în special.

Adoptarea propunerii acestui mare economist român ar fi făcut imposibil furtul contravalorii unor mari exporturi făcute în ultimele luni ale anului 1989, bani care n-au mai ajuns în conturile statului român, ci în conturile securiştilor şi nomenclaturiştilor înfipţi în fostele întreprinderi de comerţ exterior. Bani cu care, ulterior, au fost cumpărate hoteluri, fabrici, trusturi de presă.

Adoptarea propunerilor profesorului Rugină ar fi făcut imposibilă jefuirea Bancorex-ului. Inclusiv folosirea banilor furaţi de la Bancorex pentru cumpărarea de hoteluri, fabrici, trusturi de presă. Aceeaşi propunere, pusă în practică, ar fi făcut imposibilă inflaţia de 250% pe an, cu toate consecinţele ei: reducerea dramatică a salariilor şi pensiilor, distrugerea a milioane de locuri de muncă, trimiterea în robie a milioane de români.

Marea invenţie numită energie atomică poate aduce lumină şi căldură, adică viaţă. Dar tot ea poate aduce întuneric şi moarte. La fel şi banul. Depinde pe mâna cui apucă.