OPINII Există un scenariu B pentru posesorii de credite Prima Casă?

Aşteptările în creştere privind inflaţia şi scoaterea creditelor Prima Casă de sub incidenţa legii dării în plată ar trebui să ridice serioase semne de întrebare celor care cochetează, în acest moment, cu accesarea unui astfel de împrumut.

Banca Naţională a României se aşteaptă ca inflaţia, la finalul lui 2018, să ajungă la 3,5%, cu un vârf de 5%, bifat pe parcursul anului. Asta înseamnă că dobânda de politică monetară va cunoaşte noi ajustări, până se va apropia de această bornă. Iar indicele Robor se va mişca, la rândul său, în vecinătatea dobânzii BNR, astfel încât ar putea ajunge şi acesta între 3-4% pe finalul anului (având în vedere că, de regulă, ţintele BNR sunt ratate, iar realitatea e mai sumbră decât estimările). Un Robor de 4% reprezintă, însă, aproape dublul valorii din prezent, iar asta înseamnă la un credit ipotecar Prima Casă, o creştere a ratelor lunare cu peste 50% pentru cei ce s-au împrumutat când indicele era la minim istoric.

A doua veste proastă pentru debitorii incluşi în acest program guvernamental este că legea dării în plată nu se referă şi la creditele Prima Casă. Deci nu poţi da pur şi simplu cheile băncii, dacă ai beneficiat de împrumuturi ipotecare cu dobânzi reduse ca urmare a garanţiilor de stat acordate (acum 50% din valoarea creditului, iniţial 80%). Executarea silită şi plata în continuare a ratelor rămâne un scenariu de coşmar, care s-ar putea materializa în anumite cazuri, deşi prezenţa statului în postura de garant ar putea să întârzie/elimine acest deznodământ, spre deosebire de creditele ipotecare clasice. Adică, băncile vor prefera reeşalonări sau statul nu va executa prea repede debitorii, chiar dacă băncile au apelat deja la garanţia guvernamentală.

Cât de consistent e riscul de neplată în cazul în care dobânzile o iau razna? Conform ultimului raport asupra stabilităţii financiare emis de BNR la finalul anului trecut, gradul de îndatorare al celor cu credite ipotecare sare uşor de 50% pentru debitorii cu venituri cuprinse între salariul minim şi salariul mediu, pentru a se plasa uşor peste 30%, în cazul celor care câştigă între salariul mediu pe economie şi dublul acestuia. Per total, gradul de îndatorare nu depăşeşte cu mult 30% (influenţat de numărul mai mare de debitori cu venituri peste medie), dar ar ajunge aproape de 50%, în cazul în care dobânda le creşte cu numai 2%, potrivit simulării Băncii Centrale. Or, aici chiar avem o problemă. Saltul de care se pomeneşte în studiu s-ar putea petrece chiar până la finalul aces­tui an. În plus, veniturile pot cunoaşte, la rândul lor, ajustări în cazul în care creşterea dobânzilor reduce profitabilitatea firmelor cu datorii, managerii punându-se rapid pe tăieri de costuri (de promovare, marketing şi, în final, de personal). Perspectiva de a plăti mai mult de jumătate din venituri pentru ratele la casă nu sună deloc bine, mai ales că asta se poate petrece, în doar un an, iar situaţia s-ar putea deteriora şi mai mult în 2019 şi 2010, când economia s-ar putea confrunta cu o recesiune.

Care ar fi scenariul B pentru cei care au/se pregătesc să ia un credit Prima Casă? Soluţia cea mai fericită pentru cei care n-au apucat să-l contracteze ar fi să mai amâne cel puţin jumătate de an, pentru a vedea cum evoluează lucrurile, iar dacă scenariul pesimist se confirmă, să nu îl mai ia deloc o perioadă lungă. Dar dacă împrumutul e deja contractat? Tot ce se poate face ar fi securizarea job-ului şi evitarea altor împrumuturi de completare. Adică, în niciun caz, nu se pleacă din zona de stat în cea privată, pentru un salariu mai bun, dacă ai credit ipotecar şi sub nicio formă nu se completează un împrumut ipotecar cu altele de consum pentru mobilă, maşină, amenajări interioare, etc.