OPINII În sfârşit, BNR a învăţat să negocieze

Propunerea Băncii Naţionale privind impunerea unor plafoane diferenţiate în ceea ce priveşte DAE, pe tipuri de credite, a reprezentat o premieră. Asta deoarece instituţia de supraveghere nu l-a mai luat pe "Nu" în braţe, n-a mai insistat pe ideea că doar piaţa stabileşte condiţiile contractuale (ridicând semne de întrebare asupra validităţii argumentelor folosite în scrisoarea "celor 50 economişti şi antreprenori" care susţineau recent că plafonarea dobânzilor ar aduce haosul pe pământ), ci a încercat să participe la procesul de găsire a unei soluţii de compromis. Poate că BNR a ajuns în final la mintea cea de pe urmă, poate n-a mai putut să nege evidenţele, multe ţări europene având, la rândul lor, plafoane care limitează costul creditului sau poate că a realizat ridicolul situaţiei - să insişti că doar piaţa stabileşte nivelul optim al dobânzilor e ca şi când ai spune că instituţii precum Consiliul Concurenţei sunt inutile, de vreme ce piaţa face totul minunat şi cartelurile n-au nici o şansă. Una peste alta, inţiativa merită salutată, iar soluţia finală negociată.

Avem, deci, propunerea unor plafoane diferenţiate în funcţie de tipul de credite - pentru creditele pentru locuinţe, cele de consum garantate/negarantate şi cele aferente cardurilor de credit. Determinarea acestor plafoane pleacă de la un nivel mediu al DAE sectorial, referinţă publicată de BNR, şi foloseşte apoi nişte coeficienţi de multiplicare pentru a stabili fiecare plafon în parte. Mai exact, e vorba de un coeficient de multiplicare de 1,8 pentru creditele pentru locuinţe în lei (DAE mediu credite pentru locuinţe de 4,8% în decembrie 2017), 1,5 pentru creditele de consum garantate în lei (DAE mediu pentru creditele de consum a fost 10,2% tot atunci), 1,65 pentru creditele de consum negarantate în lei şi 4 pentru cardurile de credit în lei. Nu mai insist pe modul de calculare a plafoanelor pentru creditele în valută pentru că acestea au cam dispărut din peisaj.

Ca principiu, se pleacă de la premisa că piaţa a stabilit corect pentru consumatori până acum nivelul costurilor medii totale, iar aceştia nu trebuie fe­riţi decât de viitoarele excese ale finanţatorilor. Să iei ca referinţă nivelul actual al DAE este însă ca şi cum ai presupune din start că finanţatorilor nu le-a trecut niciodată prin cap să acţioneze ca un mare sindicat. Exemple? Deşi Robor ajunsese la un moment dat sub 1%, creditele de nevoi personale n-au scăzut sub un DAE de 8-9%. Cum de n-a încercat nimeni să fure cota de piaţă intrând sub acest prag? Cum nimeni nu încearcă să fure hotărât cota de piaţă în zona depozitelor la termen, randamentele la depozitele la un an fiind sub 1% la majoritatea băncilor, în condiţiile în care o oferta de, să spunem, 2% pe an ar fi "spart" piaţa? Pe partea asta ar mai fi, deci, de lucrat.

BNR nu pomeneşte nimic nici de modul în care s-ar face plafonarea dobânzilor pentru IFN-uri. Ar trebui incluse şi acestea la creditele de consum negarantate? Probabil doar dacă se doreşte falimentul lor rapid. Astfel de împrumuturi au totuşi un profil diferit de risc asociat, iar afacerile res­pective au un alt model de business. Un IFN foloseşte bani împrumutaţi şi nu beneficiază de efectul creaţiei monetare de care abuzează uneori băncile (vezi efectul de levier al rezervelor minime obligatorii), aşa că este nevoit să meargă pe marje mai mari de profit. În plus, creditele acordate de IFN-uri au grad asociat de risc mai mare, fiind în general împrumuturi acordate celor care nu se califică pentru un împrumut bancar. Aşa că pot fi chiar mai riscante pentru finanţator decât un credit pe card, unde se garantează cu veniturile viitoare obţinute în mod transparent. E posibil ca cei din BNR să fi considerat că şi în cazul IFN-urilor ar trebui folosit un algorim asemănător plafonarii dobânzilor la creditele acordate de bănci, pornind deci de la DAE medii şi coeficienţi de multiplicare, dar n-au avansat cifre concrete din cauza monitorizării insuficiente a sectorului în cauză. Ori poate că au uitat complet de ele mergând pe repede înainte cu contrapropunerea de plafonare. Rămâne de văzut în final în ce fel vor tranşa deputaţii chestiunea, decizia finală urmând să încerce o armonizare a variantei votate în Senat (plafon maxim de 18% pentru DAE aferentă creditelor de consum), cu propunerile venite recent din partea BNR, eventual unele noi dinspre sectorul IFN şi inevitabilele amendamente apărute pe parcurs din partea altor parlamentari.