OPINII Mai gândeşte cineva strategic în ţara asta?

Povestea meşterului Manole pare să se repete cu infinit de multe nuanţe şi varietăţi în România, astfel încât nimeni nu mai ştie dacă să se simtă consternat sau indignat.

Am avut recent propunerea ca cifra de afaceri a companiilor foarte mari să fie impozitată cu 1%, pe considerentul că multe practică optimizările fiscale prea agresiv. S-a renunţat aproape peste noapte cu scuza că în acest mod ar fi penalizări şi pentru cei bun-platinici. De parcă asta nu era evident în prima fază. Dar dacă am fi avut impozit pe cifra de afaceri care să nu se aplice dacă se colecta un impozit pe profit mai mare? În acest fel, cine declara corect profitul nu plătea impozit pe cifra de afaceri, iar cine optimiza fiscal era prins în această schemă.

Aceeaşi discuţie în cazul eliminării facilităţilor pentru microîntreprinderi. A apărut din senin şi a dispărut peste noapte. Creşterile salariale pentru bugetari sunt anunţate ca blocate, dar apoi se deblochează pentru anumite categorii. Coaliţia de stânga-dreapta guvernează cu unica preocupare că fiecare dintre partide să nu îşi supere electoratul propriu şi în felul asta unul trage hăis şi altul cea, până se va rupe atelajul. România funcţionează pe deficit în creştere în urma pandemiei, deficit ce va fi pus serios la încercare de plafonarea preţurilor energiei pentru populaţie iarna aceasta, gradul de îndatorare a crescut foarte mult şi serviciul datoriei publice va atârna tot mai greu pe măsură ce dobânzile urcă, iar nevoia de noi venituri fiscale e presantă. Scuza amânării unei taxări mai mari sub pretextul creşterii gradului de colectare e puerilă - avem nevoie de mai mulţi bani la buget acum, iar eficienţa ANAF nu creşte peste noapte.

Aceeaşi incoerenţă şi în ceea ce priveşte companiile de stat. Hidroelectrica vrea să construiască primele parcuri eoliene în Marea Neagră. Foarte frumos, dar nu era mai bine să îşi termine hidrocentralele încă în lucru? Vezi şi Romgaz, care se tot chinuie să termine centrala de la Iernut (legat tot de Romgaz - cum de producţia tot scade, dacă ne lăudam în urmă cu puţin timp cu epocala descoperire de la Caragele, Buzău? Am amânat cumva exploatarea pentru că ştiam sigur că vor fi preţurile mai mari sau e aceeaşi harababură şi proastă alocare a resurselor din companiile de stat?).

În schimb, investim în armament pe cale să fie dezafectat de alţii, cumpăram vaccinuri mult peste necesar (iar când sunt gata să expire decretăm că termenul de valabilitate poate fi prelungit), ne chinuim să demarăm testarea masivă în şcoli şi când, în sfârşit, testele se cumpără (prin companii cu acţionariat cel puţin discutabil), după o săptămână apar primele sincope. Trăim o perioadă de amatorism şi dorinţă de căpătuială dusă la extrem din partea clasei politice, dublată de servilism extrem faţă de marile puteri, care ar putea să amendeze asta (premierul şi-a cerut scuze pentru scandalul dintre o senatoare şi o echipă de televiziune din Italia direct... ministrului de Externe italian), şi una de derută maximă a electoratului. Partidul demonizat cu succes acum doi ani (PSD, coborât la 21% în preferinţele electoralului la europarlamentare) are acum peste 40% în intenţia de vot şi intră la guvernare pentru a salva fosta Putere de anticipate.

Lipsa de orizont se apropie ca amploare de cea trăită de generaţia decreţeilor în anii 80. Se tot acumulează tensiuni care pot forţa o schimbare de paradigmă şi local, şi global. Să vedem ce formă va îmbraca mult trâmbiţata resetare.