OPINII Mai nuanţat, domnule Cărtărescu!

Citesc, destul de des, editorialele politice semnate de domnul Cărtărescu. Cele mai multe sunt, realmente, interesante, scrise cu vădită măiestrie.

Articolul "Un avertisment", publicat, recent, în Jurnalul Naţional, îmi agresează, însă, şi cunoştinţele pe care le-am căpătat de-a lungul vieţii şi sentimentele pe care îmi permit să le port faţă de concetăţenii mei. În acest articol, domnul Cărtăres-cu îşi propune să ne avertizeze asupra pericolului pe care îl reprezintă pentru noi, naţiunea română, "formarea în Parlament a coaliţiei anti-Băsescu". Pericolul în cauză nu este altul decât ... venirea la putere a lui Vadim Tudor şi a partidului politic condus de acesta - PRM.

Este dreptul domnului Cărtărescu să-şi exprime opiniile, să vadă pericolele din viaţa noas-tră politică şi să ne atragă atenţia asupra lor. Problema mea - şi scriu aceste rânduri deoarece cred că nu este numai a mea - este aceea că, de data aceasta, în susţinerea opiniilor sale, domnul Cărtărescu sare de la "peisajele" politice la cele economice, oferindu-ne "imagini" care nu au nimic de-a face cu realităţile româneşti actuale.

Invitându-ne să "stăm strâmb şi să judecăm drept", domnul scriitor ne spune că Traian Băsescu, câştigând alegerile din 2004, "a schimbat de unul singur cursul istoriei noastre recente, care se îndrepta, aparent de neoprit, către un sistem mafiot gen America de Sud, în care partidul-stat ar fi controlat întreaga avuţie naţională şi şi-ar fi îmbogăţit fără limite baronii".

Chiar aşa, domnule Cărtăres-cu?

Chiar nu ştiţi că, la data alegerilor din 2004, la care faceţi referire, 80% din avuţia naţională productivă a României trecuse, deja, în proprietatea străinilor? Chiar nu ştiţi că, până la acea dată, trecuseră sub controlul străinilor marele combinat siderurgic gălăţean, ca şi cea mai mare parte a întregii industrii siderurgice, PE-TROM-ul, împreună cu cea mai mare parte a industriei petroliere şi petrochimice, a celei contractoare de maşini, a celei textile, ş.a.m.d.? Cum să mai controleze partidul-stat "întreaga avuţie naţională"? În anul 2004, economia româ-nească nu se îndrepta "către un sistem mafiot gen America de Sud". Ea era de mult mafiotizată, dar într-o formă deosebită de cea sud-americană. În ţările Americii de Sud, străinii au preluat "controlul" - prin cumpărare, sau concesionare, la preţuri de nimic - asupra resurselor naturale. La data preluării "controlului" de către străini, acele ţări nu aveau industrie, nu acumulaseră avuţie productivă, capital real. Până în 1989, naţiunea română, în pofida regimului dictatorial comunist, dar cu multe eforturi şi privaţiuni, a creat o puternică industrie naţională, competitivă pe plan internaţional. Dovada cea mai concretă este aceea că industria creată de români până în 1989 face, astăzi, exporturi de 20 de miliarde de euro pe an. După 16 ani în care nu s-a mai investit aproape nimic pentru dezvoltarea ei. Sud-americanii fuseseră deposedaţi, temporar, de resursele lor naturale. Românii au fost deposedaţi, definitiv, şi de capitalul real creat de ei de-a lungul istoriei. Clasa politică românească post-decembristă, care îl dezgus-tă pe domnul Cărtărescu, ca şi pe mine, nu a preluat "controlul" asupra "întregii avuţii naţionale". Această clasă politică este mult mai nemernică decât i se pare domnului scriitor. Ea a "vândut" pe nimic străinilor cea mai mare parte a avuţiei naţionale, pentru a se alege şi ea cu firimituri din această avuţie. Această clasă politică şi-a creat propriul stat pe care l-a folosit ca instrument de deposedare a cetăţenilor şi pentru propria îmbogăţire. Din această clasă politică fac parte nu numai cei care au pierdut alegerile din anul 2004, ci şi cei care le-au câştigat.

În 2004, economia româneas-că era, şi a rămas, o economie oligarhică, parazitară, în care prosperitatea se câştigă prin hoţie şi înşelăciune, prin corupţie şi minciună, nu prin muncă, inovaţie şi economisire.

Domnul Traian Băsescu nu a schimbat "cursul istoriei noas-tre recente", nu a oprit intrarea noastră în prăpastie, în economia oligarhică. La alegerea domniei sale ca Preşedinte al României, noi eram, de mult timp, acolo, în prăpastie. Problema care se pune este, deci, alta. Ce face domnul Traian Băsescu pentru a ne ajuta să ieşim din prăpastie? Sau, altfel spus: conflictul dintre preşedinte şi aşa-numita coaliţie anti-pre-şedinte are ca motiv ieşirea noastră din prăpastie, transformarea economiei oligarhice, mafiotizate, neproductive şi pa-razitare, într-una democratică, per-formantă şi competitivă? Până în prezent, eu, unul, nu am cunoştinţă de vreun demers al domnului Traian Băsescu în direcţia schimbării economiei, fără de care nu pot fi schimbate, cu adevărat, nici clasa politică, nici valorile morale şi spirituale ale societăţii româneşti. O economie oligarhică nu va genera, niciodată, o clasă politică devotată intereselor ţării şi cetăţenilor acesteia, un stat cu adevărat democratic, un sistem de educaţie care să crească tânăra generaţie în respect faţă de se-meni, faţă de lege, faţă de muncă, de creaţie, de cinste etc. Nu pot să închei înainte de a-i spune domnului Cărtărescu şi celorlalţi ca el că naţiunea româ-nă nu este un "popor vegetal" şi că această naţiune nu a fost şi nu este "reprezentată" de membrii parlamentelor şi guvernelor postdecembriste. Hoţul nu îl reprezintă pe păgubaş. Nici criminalul pe victimă.