OPINII Misiune imposibilă?

"Nu cer decât un singur lucru: să fiu lăsat să lucrez". E ceea ce spunea cu năduf Dominique Strauss-Kahn, la finalul interviului luat miercuri, la Washington, şi difuzat joi de canalul public de televiziune France 2, care a produs în Româ-nia atâta agitaţie. Sunt unul dintre cei ce au văzut interviul în direct la France 2. Însă, oricine este într-adevăr interesat de întreg interviul şi de contextul în care au fost spuse cele câteva fraze despre România ce au pus mass media de la noi pe jar, îl pot vedea pe site-ul televiziunii franceze care l-a difuzat. Căci, scoase din context, declaraţiile lui Strauss-Kahn pot fi interpretate în diferite feluri, cu rea, sau cu bună intenţie. În orice caz, declaraţiile lui Dominique Strauss-Kahn nu erau, aşa cum au conchis unii pe la noi, adresate doar francezilor şi nici nu a fost vorba de lansarea sa în cursa pentru prezidenţialele franceze din 2012, chiar dacă actualul director executiv al FMI are - a dovedit-o în interviu - calităţi de real prezidenţiabil. Mesajul său era unul mult mai general şi privea contextul european şi mondial influenţat de crizele succesive declanşate de criza financiară, zisă şi a "sub-primelor", şi care continuă cu cele politice de astăzi.

Insistând asupra "misiunii pe care o are de îndeplinit" în fruntea FMI, Strauss-Kahn sublinia, pentru a fi mai bine înţeles, că este pasionat de ceea ce face acum ("ceea ce fac mă pasionează şi încerc să o fac în cea mai bună manieră posibilă"). În această grilă ar fi trebuit înţelese şi cele câteva propoziţii despre România. Ele veneau după ce Arlette Chabot, directorul editorial al canalului, care realizează emisiunea A vous de juger (Dumneavoastră veţi hotărî!), adusese în discuţie, şi prin intermediul a două scurte interviuri anti-FMI cu două personalităţi greceşti - Vasilis Vasilikos, autorul celebrului roman Z, şi Gerorgios Delastik, editorialist al cotidianului Naţiunea -, problema rolului instituţiei în ţările aflate în dificultate financiară şi în Grecia în particular. În acest context, Româ-nia era un exemplu al modului în care guvernele iau în mod suveran hotărâri, uneori chiar substanţial şi ideologic diferite de cele propuse de FMI.

De altfel, pentru a înţelege nepartizan declaraţiile lui Strauss-Kahn, merită să ne aplecăm puţin şi asupra emisiunii în care a fost invitat principal. A vous de juger este o emisiune lunară lansată în toamna lui 2005, care se desfăşoară fie în jurul unei teme sociale şi politice de actualitate, fie a unei personalităţi de prim plan. Nu a fost, deci, o emisiune special dedicată lui Strauss-Khan, ci problemelor economice şi sociale ale momentului, cu un accent în a doua parte asupra reformei sistemului de pensii. Din cele 2 ore şi 20 de minute ale emisiunii, doar 50 de minute au revenit interviului cu Dominique Strauss-Kahn, restul fiind rezervat celorlalte teme.

În tot acest interval, Strauss-Kahn a încercat să prezinte un fel de program care vizează nu doar schimbarea imaginii, ci şi a funcţiei FMI. Astfel, de la propunerea FMI de taxare a băncilor pentru crearea unui fond special de intervenţie în caz de criză, astfel încât cetăţenii să nu contribuie de două ori, până la afirmarea clară a susţinerii reformei sistemului bancar american, care avea să fie votată de Senatul american chiar a doua zi după interviu, sau a faptului că politicile de austeritate (aviz amatorilor!) puse în aplicare prea brutal şi repede pun în primejdie creşterea economică, totul indica o transformare a filosofiei FMI. Ori, pentru directorul general al FMI, "mai importantă decât problema datoriei publice este cea a creşterii economice şi, mai importantă decât creşterea este lipsa de încredere în politici". Şi politican, şi economist totodată, Strauss-Kahn crede că poate contribui la această schimbare de paradigmă şi percepţie. Sunt, însă, mulţi care nu cred în această schimbare, iar înt-reprinderea lui Strauss-Kahn le pare o mi-siune imposibilă.