OPINII "Omul cui"

Nici Johannis, nici Croitoru.

Niciunul nu va fi prim-ministru.

Nici acum, nici după alegeri.

Udrea sau Patriciu? Aceasta-i întrebarea.

Cam asta ar fi concluzia confruntării celor două mari tabere care se luptă acum în alegeri şi care au provocat, fiecare cu partea ei de vină, criza politică actuală: de o parte PD-L şi Traian Băsescu, de cealaltă, restul. Primii, cei de la PD-L acreditează tot mai insistent ideea că Geoană, Antonescu, Hunor şi Oprescu, la care s-ar mai putea adăuga şi Vadim ori Becali, ar conlucra pentru susţinerea candidatului care va reuşi să intre în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale împotriva lui Traian Băsescu.

Gâlceava ultimilor ani pe seama "grupurilor de interese nelegitime" îşi consumă acum momentul politic de glorie. Pentru prima dată, candidaţii nu mai sunt în mod direct Băsescu, Geoană, Antonescu, Oprescu etc., ci oamenii din spatele lor, adică personajele din umbră care le-ar manipula gesturile. Ca într-un teatru absurd populat de păpuşi vorbitoare. Un fel de "oamenii-cui", reprezentanţi umili ai "grupurilor de interese nelegitime" care îşi dispută statul.

Criza politică a relevat o altă miză importantă a aces-tor alegeri, deşi ele nu includ simultan şi pe cele parlamentare: ce grup va reuşi să-şi impună viitorul Guvern, pe logica faptului că banii se împart în Piaţa Victoriei, iar nu la Palatul Cotroceni.

Liberalii şi social-democraţii împing în faţă zvonurile că un nou Băsescu învingător în decembrie o va propulsa pe Elena Udrea ca prim-ministru. Atacul este evident centrat pe grupul de interese cu care preşedintele a fost atacat în ultimii ani: Udrea-Cocoş (grupul desprins, în 2004, din gruparea Bittner-Petrache care îl susţinea atunci pe Adrian Năstase).

De cealaltă parte, democrat-liberalii vântură tot mai insistent ipoteza că şi Crin Antonescu şi Mircea Geoană l-ar agrea pe Dinu Patriciu ca viitor premier. Manevra pedeliştilor este mai sofisticată decât cea a oponenţilor săi, încercând să ne reamintească axa Voiculescu-Patriciu-Verestoy, cea care reuşea să dea lovitura pe bursă cu acţiunile Rompetrol în 2004, dar şi cea care, dimpreună cu alt personaj important al politicii noastre, Viorel Hrebenciuc, l-ar fi suspendat pe preşedinte şi, de asemenea, l-ar fi ţinut în viaţă pe premierul Tăriceanu patru ani de zile.

Acum, toată această construcţie a căpătat prin vocea candidatului Traian Băsescu titulatura de grupul "de la Grivco" şi s-a îmbogăţit cu alte nume grele: Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Ei ar fi cei care au scos, peste noapte, soluţia Johannis premier, ca să izoleze PD-L înainte de alegeri.

Pentru Traian Băsescu, Geoană este doar "un prepus" al lui Ion Iliescu, iar Antonescu, "omul lui Dinu Patriciu". Fiecare candidat este omul cuiva, căci şi ceilalţi spun despre Băsescu că nu el este adevăratul cocoş de la Palatul Cotroceni.

Alegerile prezidenţiale aveau, până acum, particularitatea, pozitivă, că votăm oameni, iar nu listaci, partide ori simple lozinci.

Acum, nesilit de nimeni, "omul providenţial" şi-a diluat propria statură până la silueta "omului- cui ".

Un tip subţire, bun de strecurat lesne printre crăpăturile politicii noastre. "Omul- cui", bun de înţepat interesele celorlalţi, dar şi ascuţit ca să poată răzbi rapid în marile afaceri.

Acultându-i pe politicienii noştri ne năpădesc întrebările:

Ce vom vota acum? Tot oameni?

Oamenii cui?