OPINII Piaţa de capital românească este pervertită

Este grav ce spun, dar din păcate este o crudă şi nedorită realitate. De ce este pervertită, sau mai exact de ce cred asta? Simplu. Într-o piaţă normală, preţul acţiunilor nu ar trebui să depindă decît de performanţele economice ale emitenţilor, comparativ cu ele însele şi cu concurenţa, respectiv cu alte societăţi de profil. Într-o astfel de relaţie normală preţul ar trebui să creas-că dacă emitentul realizează profituri mai mari, îşi creşte cifra de afaceri mai mult decît media ramurii şi mai mult decît rata inflaţiei, fapt care demonstrează şi o creştere reală a afacerilor şi o creştere a rentabilităţii. Aceste realizări în mod normal determină o creştere a interesului acţionarilor faţă de acţiunile emitentului. Vechii acţionari nu ar trebui să fie dis-puşi să renunţe la acţiunile lor decît la un preţ mai mare, iar noii acţionari ar accepta această creştere pe care ar considera-o îndreptăţită, cel puţin aşa este în teorie, dar într-o piaţă stabilă şi normală, teoria este confirmată de practică, la fel cum practica naşte teoria. Similar, scăderea indicatorilor economici ar trebui să determine scăderea preţului acţiunilor şi, într-o piaţă normală, chiar aşa se întîmplă. Desigur apar şi abateri de natură subiectivă, cum ar fi dorinţa unui acţionar sau a unui grup de acţionari care acţionează concertat de a avea o poziţie majoritară sau semnificativă în societatea respectivă, caz în care face o ofertă publică sau privată unui anumit acţionar sau acţionarilor în ansamblu. Tot în mod normal se ajunge la un preţ superior, fie că este vorba despre o tranzacţie deal între doi sau mai mulţi acţionari, dar nu foarte numeroşi (în legislaţia română numărul aces-tora nu trebuie să depăşească cinci, vînzători sau cumpărători), fie o ofertă publică adresată tuturor acţionarilor, ofertă care trebuie să fie superioară preţului pieţei pentru a avea succes. Dacă nu se oferă un preţ atractiv, evident oferta se face degeaba şi nu înseamnă altceva decît timp şi bani pierduţi. Similar, preţul poate scădea dacă un acţionar sau mai mulţi doresc să vîndă un pachet foarte mare de acţiuni, pentru motive care nu ţin de emitent ci de nevoia de bani a vînzătorilor, şi dacă nu există pe piaţă disponibilitatea de cumpărare (cerere) la nivelul ofertei, se determină o scădere temporară a preţului.

Toate acestea se încadrează în legea cererii şi ofertei, mai pe scurt în regulile pieţei libere şi sînt acceptate ca atare. O categorie de acţionari, speculatorii de bursă, sînt axaţi pe depistarea unor astfel de situaţii excepţionale. Ei cumpără cînd se petrece o scădere temporară de preţ pentru a vinde imediat ce preţul revine la normal. Sau cumpără atunci cînd constată un interes deosebit al cuiva pentru o anumită acţiune şi atunci cînd preţul a crescut la un nivel care le asigură un cîştig satisfăcător des-carcă. Şi acestea sînt în regulile pieţei şi sînt de asemenea acceptate. La noi, în foarte multe cazuri şi mai ales în ultima vreme, nu cauze economice obiective sau cauze subiective dar justificate determină piaţa. Este vorba despre perturbarea pieţei de modificări legislative mai mult sau mai puţin justificate, dar şi de aberaţii juridice. Să mă explic. Cu doi ani în urmă s-a declanşat o adevărată furtună pe piaţa SIF-urilor pe seama modificării legislaţiei privind piaţa de capital, dar nu de legea în ansamblu ci legată numai de modificarea prin lege a pragului de deţinere la SIF-uri, de la 0,1% la 1%. Pînă la urmă legea nu a rezolvat nimic în această privinţă, dar colportarea diverselor stadii în care se află legea, ba că guvernul va adopta proiectul, ba că îl amînă, ba că măreşte procentul, ba cu nu, ba că a fost, ba că nu a fost acceptat de comisiile parlamentului au determinat o aşa furtună, că nimeni nu putea face niciun fel de predicţie. Cei care aveau suficiente acţiuni s-au distrat şi s-au îmbogăţit pe seama celor neinformaţi, dar mai ales pe seama cuponarilor, care întotdeauna au fost cei prejudiciaţi şi nu numai la SIF-uri. Recent, cu ocazia votării ordonanţei 41/2005 care în sfîrşit modificase pragul, Parlamentul, mai nepriceput ca niciodată, ca să nu spun altceva mai grav, şi-a dat în petic şi a votat nişte modificări care, pe lîngă faptul că încalcă grav Constituţia, mai o fac şi complet neaplicabilă, aşa cum a demonstrat prietenul Make.

Dar aberaţia juridică ce a fost recent aprobată de către deputaţi, care pe deasupra au ajuns la concluzia că nu ştiu de fapt ce au votat, a produs pierderi de zeci de milioane euro sau sute de milioane RON acţionarilor SIF, mai ales fondurilor mutuale şi băncilor, deţinătoare de pachete la limita de 1%, dar şi micilor acţionari şi cuponarilor. Căci nu este acelaşi lucru să încasezi 92% din 30 milioane la un cupon SIF 5 sau 92% din 23 milioane, ca să dau numai un exemplu. Pentru cei care au cumpărat acţiuni în piaţă, la preţuri aproape maxime, scăderea de 20-30% a valorii acţiunilor este catastrofală. Dar nu numai legi votate cu altceva decît capul au provocat şi provoacă scăderea drastică a preţului acţiunilor. În cazul Petromidia, Rompetrol Vega şi Rompetrol Well Services, anchetele judiciare sînt cele care au determinat scăderea pre-ţului acţiunilor. La fel în cazul Biofarm, lansarea de zvonuri neadevărate şi exemplele pot continua. Partea şi mai proastă este că scăderea unor acţiuni determină scăderea generală a pieţei, fiind afectate şi acţiuni care nu au nici în clin nici în mînecă cu cele care au probleme, fie că sînt reale sau inventate. De aceea cred şi spun că piaţa de capital românească este pervertită.

Dacă vrem să avem mai mulţi investitori pe bursă, avem nevoie nu numai de mai multe acţiuni cotate, o necesitate stringentă de altfel, ci şi de un mediu mai puţin pervertit, în care manipularea în afara celei unanim admise, a cererii şi ofertei, să fie curăţată. Mă întreb dacă se vrea aceasta şi cine şi cum o poate face?