OPINII Previziuni privind Fondul Proprietatea

Ieri s-a dat startul la tranzacţii pe bursă cu Fondul Proprietatea. Aşa cum se aştepta majoritatea celor care au făcut aprecieri sau comentarii, acţiunea FP a debutat în forţă. În două ore s-au tranzacţionat circa 170 milioane de acţiuni, cu preţul cuprins între 0,625 şi 0,675 lei pe acţiune. Preţul se poate spune că a evoluat crescător, deşi după valoarea maximă, acesta a scăzut uşor. Un prieten pe care l-am întrebat la telefon care este situaţia la 12 şi 7 minute a spus că cine a cumpărat la prima oră deja a câştigat 8%. Startul furtunos nu face excepţie de la regula celor mai spectaculoase intrări la BVB din ultimii ani. În prima zi se va înregistra cea mai mare lichiditate, dar şi cea mai mare variaţie de preţ. Dacă stăm să analizăm puţin, cine vinde şi cine cumpără acţiuni FP? De cumpărat, cumpără cu prioritate marii investitori, cei mai mulţi calaţi pe o investiţie pe termen mediu sau lung. O parte importantă dintre ei cred că nu sunt la prima achiziţie, fiind probabil printre marii cumpărători pe piaţa aşa-zisă "gri", când cumpărarea acestor acţiuni a devenit oarecum reglementată cu Depozitarul Central. Să nu uităm că în ultimele săptămâni înainte de sistarea acelor tranzacţii, pentru startul tranzacţiilor la bursă, s-au făcut achiziţii foarte importante de ordinul procentelor, ceea ce nu a fost nicidecum la îndemâna unui muritor de rând. Dar cine sunt vânzătorii? Aici avem deja trei categorii distincte. Unii sunt cei care au cumpărat de mai mult timp acţiuni pe piaţa "gri" la preţuri foarte mici. La un moment dat s-a vorbit chiar de sub 10% din valoarea nominală, dar un cumpărător cu o medie de 25 - 30%, care a mai luat şi 8 bani dividende, nu are ce mai aştepta. Alţii sunt dintre cei care au primit acţiunile de la stat, de regulă din a doua sau a treia generaţie a celor care au făcut averea confiscată sau naţionalizată (de fapt cam tot aia), au rezistat presiunilor de vânzare la 10%, 20%, 30%, 40% la care li s-au făcut oferte, dacă erau deţinători de sute de mii sau milioane de acţiuni şi acum, când văd care este preţul pe bursă, consideră pe drept cuvânt că nu prea mai au ce aştepta. Dacă nu vând chiar totul, vând măcar o parte importantă şi consider de asemenea că bine fac. A treia categorie este cea a speculatorilor intra-day, care nu se pot abţine de la o mână de "poker", mai ales dacă lucrează pe marjă de risc acceptată de intermediar de 10 - 15%. Dacă au prins la deschidere sau imediat după 0,625 lei/acţiune, puteau frumos să se plaseze imediat după cumpărare între 0,67 şi 0,675 lei pe acţiune şi la un comision de 0,25%, au deja un câştig de circa 6,6 - 6,9%, care nu este deloc de neglijat, dacă s-a făcut cu un număr suficient de mare de acţiuni.

Să vedem care va fi viitorul imediat şi pe termen mediu. În următoarele două-trei luni, prevăd o evoluţie obişnuită pentru BVB în istoria sa recentă, adică variaţiile zilnice se vor încadra într-o marjă de 3 - 6%, maxim 10%, iar preţurile de închidere se vor situa de regulă între plus/minus 2-3%. În următoarele 60 - 70 zile se va calcula un preţ mediu de circa 0,6 - 0,7 lei/ acţiune, care va fi baza de calcul pentru cei care urmează a primi acţiuni, operaţie sis­tată în vederea stabilirii preţului de bursă. Evident, noii acţionari sunt acum favorizaţi excesiv faţă de cei care au primit aceste acţiuni cu până la patru ani înainte, la valoarea nominală de 1 leu şi nu le pot valorifica decât la maxim 70% din valoare, plus deprecierea dată de inflaţie, în cei patru ani, diferenţiat în funcţie de vechime între 7% şi 28%. În aces­te condiţii, apreciez că noii acţionari nu pot visa la cai verzi pe pereţi şi după ani mulţi de aşteptare, nervi, timp şi bani cheltuiţi, vor căuta să valorifice cât mai rapid acţiunile şi să plaseze banii în alte forme, mai sigure şi mai profitabile. Mai ales că multora nu prea le mai ajunge timpul să aştepte. De fapt, această presiune i-a determinat de-a lungul timpului pe majoritatea celor care au vândut. Drept urmare, de îndată ce se primesc noile acţiuni va interveni o avalanşă de vânzări, cu atât mai mare cu cât ritmul de alocare de acţiuni va fi mai rapid. Să nu uităm că, de luni bune, alocarea a fost blocată, timp în care acţiunile în revendicare au continuat în justiţie. Căci acolo se stabileşte dreptul şi cuantumul acestuia, recalculat conform legii, pe baza bilanţului de la 31 decembrie 1947, corectat cu inflaţia, dacă este vorba despre întreprinderi naţionalizate, sau de evaluare dacă este vorba despre alte bunuri. Avalanşa de vânzări va conduce sigur la o degradare a preţului acţiunilor. Şi ăsta este un lucru normal. Atâta timp cât cei mai mulţi îndreptăţiţi, în fapt peste 60% dintre acţionari, au recuperat sau pot recupera la actualele preţuri între 20% şi maxim 65% (observaţi că nu m-am referit la cei cu adevărat nefericiţi care s-au lăsat păcăliţi cu 10 - 15% ), cei care vor primi acţiuni cu 0,70 lei se vor considera cu adevărat norocoşi dacă recuperează 70 %-80 % din valoare, adică 0,5 - 0,55 lei. Cu atât mai mult cu cât cumpărătorii sunt de fapt cei care fac preţul. Posibilitatea pe care Franklin Templeton o are de a achiziţiona maxim 10% din acţiuni la un preţ convenabil, sub valoarea nominală, va avea un efect de temporare a scăderii preţului, dar acesta este determinat de posibilitatea efectivă de cumpărare, adică de existenţa lichidităţilor, care din păcate sunt foarte limitate. Va fi ca un fel de efect al bulgărelui de zăpadă care se rostogoleşte în jos, dar nu pe un strat de zăpadă care măreşte bulgărele ci ca un bulgăre care se rostogoleşte pe pământ şi care datorită frecării se micşorează, iar când pe versant mai dă peste o piatră, îşi mai pierde câte o bucată mai mare. Să dea Dumnezeu să nu am dreptate, dar nu prea cred.