OPINII Roşia Montană, dintr-o altă perspectivă

Subiectul Roşia Montană a ţinut capul de afiş multe zile, estompând chiar şi problema câinilor maidanezi şi tragediile produse de aceştia. Societatea este împărţită, unii pro şi alţii contra. Din ce am observat, cei mai mulţi, de fapt, nici nu ştiu despre ce este vorba, dar asta nu contează, dacă mass-media îi are în obiectiv. Ca să fie clar de la început, ca om cu scaun la cap ce mă pretind, cred că resursele trebuie valorificate. Desigur că nu oricum. Mediul trebuie protejat în limitele normale şi legale. Altfel, dacă ne legăm numai de mama natură şi inocenţa sa lăsate de creator, ar trebui să ne întoarcem în preistoric. Nici cu exploatarea de către noi, românii neaoşi, nu sunt de acord, căci statul s-a dovedit de când îl ştim corupt şi nepriceput. La un singur lucru ne pricepem bine, la şpaga instituţionalizată, de când Ştefan cel Mare, plictisit de cele 57 de războaie cu turcii, le-a promis şi le-a dat şpaga corespunzătoare. De atunci, peste 400 ani tot s-a dat haraci sau şpagă pentru domnie. Domnul care nu plătea era ras. Dacă dădea altul mai mult, domnul era mazilit, adică schimbat. Dacă aduna mai mult şi dădea mai mult, revenea pe tron, a doua sau a treia oară. Acum şpaga se dă pentru altceva. Suntem doctori şi la dat, şi la luat. Ne supărăm numai dacă cineva nu ne lasă nici să dăm, nici să luăm.

Revenind la oile noastre, adică la subiectul Roşia Montană, el poate şi trebuie privit şi dintr-o altă perspectivă. RMGC este listată la bursă în Canada. Acest fapt a dat idei unora cu bani ca să câştige cât mai mult şi cât mai repede. Dacă proiectul s-ar declanşa acum, de-abia peste vreo patru ani s-ar intra pe profit din vânzarea aurului şi argintului. O astfel de investiţie nu interesează pe moment investitorul român. În schimb se poate bucura de un câştig rapid dacă joacă la bursă la Montreal sau unde se mai tranzacţionează această acţiune. S-a văzut în timp şi cu preponderenţă în ultimele săptămâni că orice ştire legată de Roşia Montană venită din România mişcă piaţa. Şi nu oricum, ci în ritm ameţitor. Anunţul că guvernul a aprobat un proiect de lege care debloca începerea activităţii de exploatare a mişcat în sus preţul.

Declaraţiile primului ministru plagiator din istoria României, potrivit cărora nu votează proiectul ca deputat, a făcut ca în două zile preţul acţiunilor să scadă sub jumătate. Dedesubt se ascunde însă o realitate mai puţin cunoscută. Foarte mulţi investitori din România au achiziţionat în ultimele luni acţiuni RMGC. Aceştia fac parte sau au conexiuni în întreg spectrul politic şi, în funcţie de interes, susţin sau combat proiectul. Oamenii politici importanţi, începând cu primul ministru, îşi schimbă sau îşi nuanţează poziţia des, în funcţie de presiunile la care sunt supuşi dintr-o parte sau alta.

Printre investitori se află cu siguranţă şi fonduri de investiţii, inclusiv unele SIF-uri, cele mai dispuse la aventuri sau riscuri. Până nu se vor coordona interesele, chestiunea nu are rezolvare. Din punctul meu de vedere, chestiunea nu este reglementabilă prin lege, ci prin hotărâre de guvern, care hotărâre trebuie să asigure respectarea tuturor normelor interne şi europene. Dar chestiunea se va tărăgăna până când toţi cei interesaţi îşi vor asigura partea. Dacă incertitudinea planează, cel mai sigur prin respingerea legii în parlament, acţiunile vor scădea la nivelul la care convine celor care mai au bani de riscat sau care au ratat prima ocazie. După ce se face plinul, se va debloca afacerea, bursa îşi va reveni şi atunci se poate face exitul cu câştigul corespunzător. Cei care au investit la un preţ mare şi sunt pe pierdere insistă pentru rezolvarea rapidă, mai ales dacă au investit pe Forex şi posibil şi cu bani împrumutaţi, pentru că sunt disperaţi de orice întârziere.

Nu ştiu cum şi când se va ieşi din această adevărată criză pentru cei care au apucat să rişte. Cred că unii au pierdut deja şi pentru ei nu mai este soluţie de ieşire. Până la urmă, să ne amintim că şi marele Daniel Dăianu şi-a pierdut mare parte din economii, crezând în Cristian Sima. Din păcate pentru ei, nu se pricep şi nici nu se vor pricepe vreodată la bursă şi trebuie să pună cruce. Poate vreodată o să aflăm şi cine a câştigat şi cine a luat plasă. În România, niciun secret nu este veşnic.