OPINII Se poate face cash management cu titlurile de stat listate?

Existenţa unui comision piperat la tranzacţionarea prin casele de brokeraj exclude speculaţiile, cel puţin a celor repetate. Cu 0,2% plătiţi în general brokerului pentru o operaţiune de vânzare sau cumpărare nu prea îţi dă mâna să faci de mai multe ori pe an astfel de operaţiuni fără riscul de a intra sub randamentul unui depozit la termen în lei.

Miercuri, în jurul orei 10,30, erau de pildă ordine de cumpărare peste valoarea nominală de 100 de lei pentru emisiunea de titluri de stat în lei scadentă în 2022 la 100,3 lei (100 bucăţi), 100,2 (150 bucăţi), 100,03 lei (200 bucăţi), 100, 02 lei (236). Apoi, sub 100 de lei găseam primul ordin mai consistent, cu aură de ordin plasat de market maker (10.000 bucăţi la 99,98 lei). Pe emisiunea scadentă în 2024 erau ordine de cumpărare mai consistente peste 100 lei, de pildă 4.950 bucăţi la preţul de 102,65 lei. Cine a cumpărat cu 100 de lei ar fi tentat să vândă cu 102,65 lei şi să rămână cu peste 2% profit net, în ciuda comisionului plătit brokerului la o deţinere de o săptămâna. Asta nu se întâmplă însă în cazul emisiunii R22 unde la 100,3 lei abia dacă se scoate comisionul brokerului, ca să nu mai pomenim de faptul că era o cantitate infimă solicitată la cumpărare.

Nu despre speculaţii cu titlurile de stat doream să vorbesc însă, ci despre atractivitatea acestor instrumente într-o strategie de cash management. De pildă, într-un portofoliu unde expunerea pe acţiuni e mare, în perioadele în care se estimează că va urma o corecţie la bursă, investitorii ar putea opta să îşi vândă acţiunile pentru a trece o parte din portofoliu în titluri de stat, apoi să revină pe acţiuni dacă lucrurile tind să se calmeze şi preţurile sunt tentante. Or, cu un comision de 0,2% nu prea poţi face de multe ori asta, rişti să pierzi nişte bani în loc să încasezi o fracţiune de dobândă.

Văd că BVB a păstrat reclama cu listarea titlurilor de stat pe site-ul său, semn că recunoaşte utilitatea acestui instrument atât de aşteptat. De ce nu se întreprind însă demersuri pentru a scădea comisioanele de tranzacţionare astfel încât lichiditatea sa să crească? Au mai fost titluri de stat listate la bursă şi în trecut, iar lichiditatea scăzută era principala problemă.

De ce să repetăm greşelile trecutului câtă vreme sunt şanse ca statul să reia în curând emisiunile de titluri vândute prin bursă având în vedere foamea sa de bani de dată recentă? Ar fi suficient ca brokerii care îşi asumă rolul de market makeri să ducă spre zero astfel de costuri de tranzacţionare (în tandem cu BVB) pentru ca exemplul lor să fie urmat, cu mai mult sau mai puţin entuziasm, şi de ceilalţi participanţi. Se pot gândi chiar diferite scheme prin care cei care fac mai multe operaţiuni duble, de cumpărare şi vânzare în cadrul unui portofoliu mixt, să aibă o reducere substanţială de costuri astfel încât operaţiunile de cash-management să fie favorizate în dauna speculaţiilor conjuncturale.