OPINII Sîntem turmentaţi, dar ne tratăm

Actul de curaj căznit al premierului a durat mai puţin de o săptămînă. Demisia sa "irevocabilă" devine acum o renunţare condiţionată la demisie. Mă întreb dacă o demisie anunţată public şi caracterizată drept "irevocabilă" chiar de către demisionar nu şi-a produs deja efectele, căci premierul este un demnitar, şi nu un simplu funcţionar public pentru a se putea susţine că demisia este efectivă doar în momentul în care aceasta este acceptată.

Premierul pune trei condiţii pentru această renunţare la demisie, toate trei fondate pe o cauză falsă şi imposibil de realizat.

În primul rînd, premierul cere ca cele 4 (patru) articole din mega-pachetul de legi pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea, incriminate de Curtea Constituţională ca neconstituţionale, să fie aprobate de Parlament în forma iniţială, lucru imposibil, dată fiind forma actuală a Constituţiei. Aceste patru articole nu numai că nu pot fi adoptate de Parlament în forma iniţială, dar ele chiar trebuie eliminate din textul legii.

În al doilea rînd, premierul consideră necesară, pentru revenirea sa asupra demisiei, modificarea Legii Curtii Constituţionale, pentru a se reglementa conflictele de interese pentru membrii Curţii. Legea Curţii Constituţionale este lege organică, ea neputînd fi modificată cu majoritatea firavă a coaliţiei şi, în nici un caz, în actuala sesiune extraodinară a Parlamentului. De altfel, ar fi şi inutil, întrucît conflictul de interese reglementat în Legea nr.161/2003 (cea adoptată de Guvernul Năstase tot prin asumarea răspunderii, vă mai amintiţi?) poate fi aplicat şi judecătorilor Curţii Constituţionale, ca să nu mai vorbim de faptul că, fiind judecători, şi acestora li se aplică textele obişnuite referitoare la incompatibilitate, abţinere şi recuzare din Codul de procedură civilă, dacă legi speciale nu le elimină aplicabilitatea. Tot ce ar fi trebuit să facă Guvernul, prin ministrul său cu relaţia cu parlamentul ar fi fost să susţină cu tărie aceste argumente în faţa Curţii şi să determine abţinerea celor în cauză. În fine, în al treilea rînd, premierul cere o modificare a Constituţiei actuale prin revenirea la formula anterioară, a Constituţiei din 1991, în forma sa inţială, care dădea dreptul Parlamentului să infirme o soluţie a Curţii Constituţionale cu majoritate de 2/3 din numărul parlamentarilor. Ei bine, dincolo de pericolul evident pentru securitatea circuitului juridic de a modifica o Constituţie la doi ani de la ultima modificare, această "soluţie" este chiar o aberaţie, întrucît textul iniţial al Constituţiei era fundamental greşit: sub vechea formă a Constituţiei, Curtea Constituţională statua că legea este neconstituţională, dar Parlamentul răsturna această soluţie, înfrîngînd Constituţia, adoptînd o lege neconstituţională, o lege în permanent pericol de a fi atacată ulterior promulgării ei cu excepţii de neconstituţionalitate! Dacă îmi amintesc bine, Guvernul Văcăroiu şi majoritatea sa parlamentară chiar au uzat de acest text aberant, lucru criticat nu numai de specialişti, ci şi de opoziţia din care, cu onor, făcea parte şi actualul prim-ministru!

Cauza tuturor acestor condiţii este falsă, ceea ce este grav pentru premier şi pentru Alianţa D.A. Nu mai sînt convins acum, aşa cum eram săptămîna trecută, că demisia d-lui Tăriceanu este una sinceră şi serioasă. Cred, mai degrabă, ca dl Tăriceanu se simte foarte bine ca premier, şi pentru asta este de acord mult prea des şi mult prea uşor să fie manevrat de preşedinţie.

Istoria acestui final este una plină de gafe, pentru care cineva trebuie să plătească. Să ne reamintim de unde s-a plecat pentru a se ajunge la această criză. Mai multe proiecte de legi, în domenii eterogene, au fost elaborate şi unele chiar discutate şi criticate în mod public. Aceste proiecte au fost reunite într-un pachet de legi, pentru a fi adoptate prin procedura asumării răspunderii Guvernului, ceea ce presupune eliminarea procedurilor parlamentare de adoptare a legilor, adică evitarea Parlamentului. Deşi aveau modelul "brevetat" de Guvernul Năstase (Legea nr.161/2003 cuprinde, de fapt, 19 legi separate, mai multe cu 2 decît proiectul Tăriceanu), cei care l-au sfătuit pe primul-ministru nu au urmat acest model, reunind sub numele de "integrare" două tipuri de legi ce nu au legătură între ele ori nu au legătură cu integrarea. Mai departe, s-a observat că, atît legile în domeniul proprietăţii, cît şi cele în domeniul justiţiei, conţin dispoziţii retroactive, care încalcă, deci, Constituţia. Guvernul a primit şi din interiorul alianţei şi de la societatea civilă, avertismente asupra acestor inadvertenţe, dar nu a ţinut cont de ele. De altfel, societatea civilă a şi contestat legile proprietăţii, în special soluţia de tip FNI a Fondului Proprietatea, prin care proprietarilor imobilelor naţionalizate li se propune ca despăgubire ... un risc, adică acţiuni care nu au fost emise încă, nu au valoare, despre care nu se cunoaşte unde vor fi alocate etc., pe scurt, o nouă amăgire pentru proprietarii respectivi, votanţii principali ai alianţei. Curtea s-a pronunţat, în sensul cunoscut, dar Guvernul, în loc să accepte situaţia ca atare, pentru că decizia Curţii "se aplică, nu se discută" (expresia preşedintelui Băsescu), lăsînd legea să intre în vigoare prin eliminarea în Parlament a celor 4 articole, a preferat să declanşeze criza. Şi asta în condiţiile în care toate celelalte texte ale legii, inclusiv cele referitoare la statutul procurorilor (texte de-a dreptul revolutţonare), au fost considerate constituţionale! Şi, în fine, acum apare ideea renunţării la demisie şi, implicit, la alegeri anticipate.

Pe scurt, Alianţa D.A. este, graţie ezitărilor premierului, prada unei mari tulburări. Să nu uităm că, după o primă decizie contrară în Comitetul Executiv al PNL, Delegaţia permanentă a PNL a decis, "cu 99% din voturi", să susţină anticipatele. La fel a procedat PD, prin vocea lui Emil Boc. Pe drept cuvînt, liderii alianţei şi membrii de rînd ai partidelor din alianţă se vor întreba ce, cînd şi cu cine vor vota. Ce să mai vorbim de cetăţeanul român, care mai citeşte ziarele şi mai urmăreşte ştirile din cînd în cînd: el, săracul, chiar se poate considera turmentat!