Papa Ioan Paul al II-lea a încetat din viaţă, credincioşii din întreaga lume fiindu-i alături, prin rugăciune, pînă în ultimul moment. În urmă cu o săptămînă, de Paştele catolic, Papa Ioan Paul al II-lea a dat ultima binecuvîntare zecilor de mii de pelerini şi turişti aflaţi în Piaţa San Pietro. Papa, în vîrstă de 84 de ani, a apărut la fereastra reşedinţei sale într-un moment în care starea sa de sănătate nu îi permitea acest lucru. Suveranul pontif tocmai suferise o traheotomie, dar asta nu l-a împiedicat să se arate în faţa credincioşilor. A încercat să le vorbească acestora, însă nu a reuşit. Tăcerea sa i-a umplut, însă, de emoţie pe cei prezenţi la Vatican. Mulţimea a răsplătit cu aplauze efortul său, efort care nu a făcut decît să dovedească faptul că Papa şi-a îndeplinit, pînă la final, rolul spiritual de tată al bisericii romano-catolice.
Publicaţia "Il Secolo XIX" nota că, în ultimul bilet lăsat apropiaţilor săi, Papa Ioan Paul al II-lea îi sfătuia pe aceştia să nu-l plîngă. "Sînt fericit şi voi ar trebui să fiţi la fel. Haideţi să ne rugăm împreună cu bucurie", le-a transmis Papa ajutoarelor sale, pentru ultima dată.
• Patriarhul Teoctist s-a rugat pentru sufletul Papei
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Teoctist, s-a rugat ieri, împreună cu un sobor de preoţi, pentru sufletul Papei Ioan Paul al II-lea, după Sfînta Liturghie oficiată la Catedrala Patriarhală. Patriarhul Teoctist a rememorat, în acest context, cele patru întîlniri pe care le-a avut cu Sfîntul Părinte.
Patriarhul Teoctist a declarat: "Imediat cum l-am întîlnit m-a izbit, în mod deosebit, seninătatea cu care ne privea pentru că în lumea noastră a confesiunilor, uniformele şi vorbirea ne despart de ce-le mai multe ori. Însă la Vatican am văzut un slujitor, urmaşul Sfîntului Apostol Petru, îmbrăcat în albul care smereşte, luminează şi care atrage şi deschide părerea omului".
De asemenea, Patriarhul BOR i-a mulţumit Papei pentru că în timpul vizitei de la Bucureşti a recunoscut izvorul apostolic al creştinismului românesc datorat Sfîntului Andrei, lucru contestat pînă atunci de istoriografia romano-catolică.