PARADOX INADMISIBIL Piaţa de capital decapitalizează întreprinderile

Un nou sezon de jefuire a întreprinderilor s-a deschis odată cu startul procesului de delistare (eliminare) a lor de pe piaţa organizată a valorilor mobiliare.

Normele pieţei obligă societăţile să-i despăgubească pe acţionarii minoritari care n-au fost de acord în adunările generale cu delistarea. Autorităţile justifică măsura despăgubirii argumentînd că delistarea societăţilor nu le-ar mai permite minoritarilor să-şi vîndă acţiunile şi i-ar reţine captivi (să reţinem că argumentul este exagerat, pentru că nimeni nu interzice vînzarea acţiunilor ulterior delistării). Nimeni, pînă acum, nu a contestat raţiunea acestei despăgubiri, ci controversele s-au centrat pe condiţiile deciziei de delistare - să fie votată cînd acţionarul majoritar atinge o concentrare de 90% din acţiunile emise sau cînd deţine doar 51%?

În realitate, ceea ce este scandalos aici este că despăgubirea minoritarilor este impusă societăţilor. Sursa de inspiraţie a acestei reguli impuse de CNVM se află în forma de dată mai recentă a Legii 31/1990 (Legea societăţilor comerciale). Acolo, la articolul 134 (iar nu la articolul 133 cum greşeşte CNVM în normele sale) a apărut de cîţiva ani ciudăţenia că societatea îi despăgubeşte pe acţionarii care nu sînt de acord cu fuziunea sau divizarea (sau alte chestii de-astea), răscumpărîndu-le acţiunile.

Habar n-am dacă ideea este de "inspiraţie europeană" sau vine de la Washington, de la Dîlga ori de pe Lună. Nu mă interesează cine a născut-o pentru că ea este, oricum, o aiureală. Să obligi societatea să răscumpere acţiuni din cauza deciziei unor acţionari este absurd. pentru că acţionarii sînt niste persoane iar societăţile sînt alte persoane. Este ca şi cînd eu aş face o prostie şi te-aş pune pe tine s-o plăteşti. Poa"să spuie asta Marx cu Engels şi cu Lenin la un loc şi tot nu-i cred.

În forma veche a Legii 31/1990, era prevăzut dreptul la despăgubire a acţionarilor care s-au împotrivit deciziei, dar acolo nu era prevăzut că societatea este cea obligată să-i despăgubească. Gîndesc că legiuitorului de atunci i s-a părut de bun simţ că despăgubirea va fi plătită de acţionarii care au ţinut morţiş să fuzioneze, să divizeze, să schimbe organizarea juridică, ori să mute sediul societăţii, şi de aceea nu a mai făcut precizarea.

Forma actuală a legii deschide poarta unor speculaţii dintre cele mai sordide, conducînd inclusiv la legalizarea spălării de bani. Căci legea nu mai precizează şi din ce bani va plăti societatea despăgubirea.

După cum ştim toţi, noi, patronii, nu avem voie să luăm bani din capitalul social al societăţii şi să-i ducem acasă. Ne luăm doar profitul, după ce plătim taxele. Acţionarii - fie ei şi minoritari - sînt patroni (avem o naţie de patroni, toţi am primit acţiuni la privatizarea în masă, toţi sîntem patroni). Dacă societatea nu are profit (şi asta se întîmplă des, nu-i aşa?!), atunci cum procedăm cu despăgubirea? O plătim din capitalul social?! Vindem un strung? Dezmembrăm societatea?

Fraţilor, vă daţi seama ce-aţi făcut pe ultimii trei ani?! Decapitalizarea întreprinderilor este o crimă. Iar voi aţi legiferat-o la scară naţională!

Cum de n-am ştiut-o eu însumi în tot timpul ăsta?! Cercetînd istoria, găsesc şi explicaţia: forma asta a legii 31 a fost publicată în Monitorul Oficial în ultimele 11 zile ale guvernării PSD, la 17 noiembrie 2004. Toată lumea, inclusiv eu, stăteam cu ochii pe alegerile politice, care au avut loc la 28 noiembrie 2004. Aşa a procedat PSD şi în 1996 - cu cîteva zile înainte să iasă de la guvernare, a trecut prin Parlament legea băncilor populare. Ca şi atunci, nici acum lumea nu a mai băgat de seamă cum a umblat PSD la legea fundamentală a afacerilor.

De atunci, nu m-am divizat şi nu m-am fuzionat. Aşa că, pentru mine, vestea despăgubirii de către societate este nouă. Şi probabil este nouă şi pentru marea majoritate din dumneavoastră, cititorii noştri.

Preluînd necritic ideea aceasta a legii 31 de acum, CNVM a adaptat-o la normele privind delistarea societăţilor din piaţa organizată a valorilor mobiliare.

Recent, investitorii de portofoliu au aflat că acţionarii au decis delistarea unei societăţi de la Bursă, înainte să fie dat publicităţii comunicatul care furniza oficial această informaţie. Ce credeţi că s-a petrecut după aia? I-a căzut preţul acţiunilor, nu-i aşa? Surpriză! A fost pe dos! Preţul acţiunilor a crescut fulgerător! De ce? Pentru că acţiunile deveniseră valoroase, erau purtătoare de despăgubire!

Este şocant! În realitate, sînt puţine cazuri în care acţionarii minoritari ar avea dreptul la despăgubiri, la momentul delistării. Căci, drumul clasic prin care un acţionar devine majoritar este presărat cu obligaţii de transparenţă şi despăgubire. El este obligat să anunţe cînd a devenit acţionar semnificativ (la pragul de 10% pe legea nouă, la 5% pe legea veche); să anunţe cînd are pachetul de control şi cînd a ajuns majoritar; să facă ofertă publică de cumpărare a restului de acţiuni aflate în circulaţie. Acţionarii minoritari nu au dreptul la nici un fel de despăgubire dacă i-au refuzat oferta. Căci i-au acceptat dreptul să decidă inclusiv delistarea societăţii.

Desigur, există cazuri "neclasice" cînd minoritarii s-au trezit cu un "strategic" livrat de FPS-APAPS-AVAS. Ştim cu toţii că CNVM, pe lîngă piaţa organizată, nu a tolerat şi piaţa paralelă a "ţiganilor la colţ de stradă", în schimb a tolerat piaţa paralelă a FPS-ului, care nu a respectat nicio regulă de vînzare a acţiunilor din portofoliul său. CNVM nu a îndrăznit niciodată să impună unui investitor strategic al FPS să facă ofertă publică de cumpărare a restului acţiunilor societăţii aflate în circulaţie, aşa cum legea obligă.

În aceste cazuri, hotărîrea delistării ar fi drept să fie condiţionată de acea ofertă publică obligatorie. Dar, atenţie! Observaţi că obligaţia despăgubirii minoritarilor poartă asupra averii majoritarului, nicidecum asupra societăţii comerciale! Singura obligaţie normală a societăţii comerciale, derivînd din listarea sa, se referă la transparenţă. Ea nu are şi nu poate avea obligaţii băneşti (taxa de registru reprezintă răsplata pentru servicii externalizate, nu are a face cu piaţa de capital).

Nu mă aştept la vreo reacţie pozitivă la aceste observaţii din partea CNVM - este o instituţie timorată, cu Parchetul pe cap.

Nu mă aştept la vreo reacţie pozitivă din partea brokerilor sau a Bursei - prevederea despăgubirilor le convine şi oricum, au construit dificultăţi enorme în calea delistării.

Urît! Să-i ţii pe majoritari captivi într-o piaţă impusă cu forţa şi de care n-au nevoie şi o resping, este tot atît de urît pe cît i-ai ţine captivi în societate pe minoritari.

Pînă la urmă, fuziunea asta cu piaţa extrabursieră Rasdaq pare să nu-i fi făcut bine Bursei de Valori Bucureşti. Căci pare să o fi contaminat. Mai bine mă opuneam. Poate că mă despăgubeau acum..