PARCHETUL GENERAL: Procurorii militari au clasat "Dosarul Revoluţiei"

Actualizare 16:14 Mărieş, despre clasarea dosarului Revoluţiei: "Asociaţia 21 Decembrie va ataca decizia la ICCJ"

Teodor Mărieş a declarat că Asociaţia 21 Decembrie 1989 va ataca la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) decizia de clasare a dosarului Revoluţiei, luată de Parchetul instanţei supreme, precizând că autorii din dosarul Mieriadei sunt aceeaşi cu cei din dosarul Revoluţiei, informează surse din presă.

"Primul lucru pe care îl fac- zâmbesc. (...) Nu pot decât să zâmbesc, este sigur un zâmbet trist. Nu pot să cred că au avut capacitatea intelectuală, şi cred că cu celelealte capacităţi nu stau bine, să închidă dosarul Revoluţiei, în care există mult mai multe decizii CEDO decât în dosarul Mineriadei, pe care l-au redeschis. Cu certitudine, Asociaţia 21 Decembrie va ataca decizia la Înalta Curte şi este o umilinţă pe care o administrează probabil în răzbunare pentru faptul că defilează la Parchet toţi criminalii din Mineriadă. Vă spun că sunt aceeaşi cu cei din Revoluţie şi ca atare poate este o ultimă zvâcnire şi o ultimă răzbunare ", a declarat astăzi, în cadrul unei conferinţe de presă, Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989.

Mărieş a precizat că, în acestă vară, a avut întâlniri lunare la Secţia Parchetelor Militare nemulţumit de faptul că nu se reiau cercetările în dosarul Revoluţiei, dar şi în dosarul Comunismului şi cel al Mineriadei.

"Dacă acest lucru s-a întâmplat, o afirm cu toată sinceritatea, autorii documentului de azi , dacă el există, sunt, ierarhic vorbind, Ion Vasilache (şeful Secţiei Parchetelor Militare, n.r.), Niţu Tiberiu Flaviu- procurorul general al României, ajutaţi de domnul Coldea (Florin Coldea, director adjunct al SRI, n.r.). Nu se putea închide acest dosar fără cele trei persoane. Dacă greşesc, domnul Coldea să iasă public şi să spună «Mărieş, dezinformat!». E adevărat, eu nu am fost informatorul lor şi sunt mai puţin informat. (...) Să iasă domnul Coldea public şi să spună dacă SRI împreună cu Ion Vasilache, care nu este departe de această instituţie, şi domnul Niţu, care nu e departe de această instituţie, au săvârşit o nouă crimă împotriva celor pe care îi am în spatele meu, i-au omorât a doua oară, colegii noştri de la baricadă care au căzut în ziua de 21 decembrie, şi i-au ucis şi pe cei pe care după 22 decembrie i-a omorât camarila KGB-istă a lui Ion Iliescu, ca să nu mai vorbesc de colegii de la Timişoara şi din Cluj şi din Sibiu şi din alt oraş", a spus Teodor Mărieş.

(S.A.)

------------

Procurorii de la Parchetul Militar au decis clasarea dosarului privind Revoluţia din Decembrie 1989, au declarat surse judiciare pentru agenţiile de presă.

Procurorii militari care au luat această decizie sunt: Marian Tudor, Codruţ Mihalache şi Claudiu Culea, potrivit surselor citate.

Procurorii militari din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare au finalizat cercetările în dosarul privind fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a unor persoane, precum şi distrugerea unor bunuri.

Potrivit comunicatului, pe rolul organelor de urmărire penală nu mai există în curs de soluţionare nici o cauză având ca obiect evenimentele din decembrie 1989.

"În raport de obiectul cauzei şi de faptul că evenimentele din decembrie 1989 din România prezintă particularităţi diferite, analiza materialului de cercetare a fost efectuată distinct, respectiv cu referire la perioada 16-22 decembrie 1989 şi după 22.12.1989" se precizează în comunicatul Parchetului.

În acest sens s-a reţinut că perioada cuprinsă între 16.12.1989-22.12.1989, până la plecarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu din clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR), a fost caracterizată de acţiuni violente de reprimare a manifestaţiilor anticomuniste şi antidictatoriale din mun. Timişoara, Cluj şi Bucureşti, respectiv de măsuri de împiedicare a extinderii acţiunilor de protest în celelalte localităţi ale ţării.

Potrivit sursei citate, folosindu-se de pârghiile puterii absolute pe care o deţinea în partid şi în stat, Nicolae Ceauşescu, cu aprobarea Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, a acţionat, încă de la început, pentru reprimarea brutală a manifestaţiilor, dispunând implicarea unor forţe supranumerice şi eterogene, aparţinând miliţiei, securităţii şi armatei.

În baza deciziilor şi ordinelor primite de la nivel central, conducerea politică şi militară locală, sub directa coordonare a unor factori de conducere politică şi militară de la nivel central, a luat măsuri pentru punerea în executare a acţiunii de reprimare şi a ordonat intervenţia forţele de ordine, care a avut ca rezultat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea corporală şi reţinerea unui număr mare de persoane.

S-a constatat însă că persoanele cu funcţii de conducere şi execuţie, politice şi militare, de la nivel central şi local, implicate, în perioada 16-22.12.1989, în organizarea, conducerea, coordonarea şi punerea în executare a măsurilor de reprimare a manifestanţilor au fost judecate şi condamnate definitiv, existând în cauză autoritate de lucru judecat, se mai arată în comunicat.

În ceea ce priveşte perioada cuprinsă între 22.12.1989 şi sfârşitul anului 1989 s-a reţinut că acesta a fost caracterizată prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos.

Dacă până la momentul în care fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu a părăsit sediul C.C. al P.C.R., forţele de ordine au acţionat, în baza ordinelor şi măsurilor dispuse de factorii politici şi militari, împotriva manifestanţilor care demonstrau pentru înlăturarea regimului comunist, libertate şi democraţie, după acest moment, în condiţiile în care euforia generală privind victoria revoluţiei a fost urmată în scurt timp de o stare de teamă privind posibilitatea revenirii lui Nicolae Ceauşescu la conducerea ţării, cu ajutorul unor forţe fidele, nu a mai existat o acţiune a organelor statului împotriva manifestanţilor ci o acţiune comună îndreptată, conform percepţiei create, împotriva unor elemente contrarevoluţionare, care acţionau împotriva voinţei întregii populaţii.

În comunicat mai scrie că: "În acest context, pe fondul lipsei de cooperare şi coordonare, iniţiativele unor militari şi civili de a pătrunde în anumite imobile ori de a verifica acoperişurile unor clădiri, fără încunoştinţarea celorlalte forţe aflate în zonă, au creat derută şi reprezentări greşite, cu consecinţa deschiderii focului concentrat şi producerii a numeroase victime. De asemenea, starea de oboseală şi stres acumulată a afectat aprecierea lucidă şi obiectivă a realităţii înconjurătoare, existând situaţii în care dispozitive militare, mixte, ori civile au deschis, cu uşurinţă, focul asupra unor imobile, inclusiv asupra unor autoturisme aflate în deplasare care nu au oprit la filtrele organizate, în condiţiile existenţei doar a unor bănuieli neverificate că s-ar fi efectuat focuri de armă din direcţia imobilelor sau autoturismelor respective. Pe fondul aceleaşi stări de oboseală şi stres, au existat şi situaţii în care s-au executat focuri de armă între militari din incinta aceleiaşi unităţi sau între unităţi militare."

Dosarul Revoluţiei se referă la 709 persoane decedate, 1855 persoane rănite prin împuşcare, 343 persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, respectiv 924 persoane reţinute.

Potrivit comunicatului, din cele 709 persoane decedate, 161 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. În unele situaţii decesul s-a datorat manevrării imprudente a armamentului, victimele fiind din rândul celor care s-au aflat în imediata apropiere a făptuitorilor. De asemenea, nu în toate cazurile decesul s-a produs prin împuşcare, existând situaţii în care decesul s-a datorat altor cauze (ex. agresiune, incendiere, accident rutier, accident aviatic etc.). În unele situaţii, există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii infracţiunilor de omor au fost trimişi în judecată şi condamnaţi. În alte situaţii cu privire la împrejurările în care s-a produs decesul s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată, soluţii care nu au fost, ulterior, infirmate. Nu în toate cazurile decesul s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală, existând situaţii în care decesul a fost urmare unui act suicidal (împuşcare, precipitare etc.), manevrării imprudente a armamentului din dotare de către cel în cauză sau s-a datorat unor cauze patologice.

" Din cele 1855 persoane rănite prin împuşcare, 420 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. Ca şi în cazul persoanelor decedate, există situaţii în care rănirea s-a datorat manevrării imprudente a armamentului. În unele situaţii există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi. În alte situaţii s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată, soluţii care nu au fost, ulterior, infirmate. Există şi situaţii în care, deşi susţin că au fost rănite în diferite împrejurări, persoanele în cauză nu au prezentat acte medicale care să ateste existenţa unor leziuni sau s-a stabilit că leziunile nu au fost produse prin împuşcare", se arată în comunicat.

În raport de rezultatul cercetărilor efectuate cu privire la fiecare victimă în parte şi de impedimentele procedurale referitoare la punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale în cauză, prin Ordonanţa din 14.10.2015 s-a dispus:

- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, reţinându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare.

- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de omor, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi faptul că decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau că fapta nu există;

- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de ucidere din culpă, reţinându-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală;

- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, reţinându-se, după caz, că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală, respectiv că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de vătămare corporală şi instigare la infracţiunea de vătămare corporală, reţinându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal şi instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi existenţa unei cauze de neimputabilitate, respectiv eroarea;

- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de furt şi distrugere, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale;

- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de ultraj, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale;

- clasare cauzei sub aspectul infracţiunii de purtare abuzivă şi instigare la infracţiunea de purtare abuzivă, reţinându-se că a intervenit amnistia;