Pariul cu integrarea

Aşa cum era de aşteptat, anunţata restructurare a Guvernului şi dezvăluirea numelor celor trei viitori vice prim miniştri şi a domeniilor pe care urmează să le conducă au stîrnit numeroase speculaţii ale ziariştilor şi analiştilor. Comentariile se referă la motivele ascunse care au stat în spatele înfiinţării noilor posturi şi ale desemnării tocmai a acestor oameni, şi nu a altora, pentru poziţiile respective.

Iar prima întrebare este dacă avem cu adevărat nevoie de analize şi comentarii. La urma urmei, cel mai simplu mod de a afla care au fost motivele restructurării este de a-i întreba direct pe cei implicaţi, pe premier, pe miniştrii înşişi şi pe preşedintele ţării. Dar, după cum foarte bine ştim, oamenii politici se feresc să spună tot ce ştiu şi nu neapărat ştiu ce consecinţe şi semnificaţii au, în opinia publică, deciziile pe care le iau.

Iar opinia publică înţelege în cele mai diferite feluri cu putinţă. Căci jurnaliştii, comentatorii şi analiştii se vor strădui să integreze actuala restructurare în opinia deja formată despre politică, despre putere şi despre opoziţie.

De exemplu este populară printre analişti convingerea că PSD este format din două mari grupuri - "oamenii lui Ion Ilies-cu" şi "oamenii lui Adrian Năstase" - aflate în competiţie şi care încearcă să-şi smulgă unul altuia poziţii cheie şi influenţe. Pe baza unei astfel de convingeri, numirea unui consilier prezidenţial în poziţia de vice premier este dovada întăririi controlului lui Ion Iliescu asupra lui Adrian Năstase şi o victorie a Cotroceniului în presupusa confruntare cu Palatul Victoria.

Susţinătorii şi reprezentanţii opoziţiei politice, dimpotrivă, nu fac mare diferenţă între diferitele grupări ale puterii. Pentru aceştia, noile funcţii şi noile numiri nu fac altceva decît să amplifice problemele integrării europene, definită drept principala dificultate aflată în faţa guvernării.

Pentru susţinătorii PSD şi ai Guvernului, noua structură a guvernului are rostul să permită premierului să se concentreze doar asupra problemelor campaniei electorale. Iar desemnarea lui Ioan Talpeş ca vice prim ministru apare ca o dovadă a bunei colaborări dintre Ion Iliescu şi Adrian Năstase, indispensabilă cîştigării alegerilor.

Prin urmare, analizele şi comentariile vor confirma atît analiştilor cît şi publicului părerile deja formate despre domeniu şi problemă. Dar ele pot să aducă şi ceva în plus. Există o logică internă a politicii, iar analiza o poate pune în evidenţă.

Căci, prin reorganizare, Guvernul îşi anunţă priorităţile politice imediate.

Prima prioritate este integrarea europeană, concentrată în direcţia statului de drept, a combaterii corupţiei şi a recunoaşterii drepturilor individuale şi a libertăţii presei. Ca vice prim ministru, Ioan Talpeş are sarcina să pună cele două influenţe majore din politica românească, cea a lui Ion Ilies-cu şi cea a lui Adrian Năstase, în slujba atingerii obiectivului nr.1 al guvernării - încheierea negocierilor cu UE în acest an. Decizia luată este temerară. Neatingerea obiectivului va afecta ambele personalităţi politice, cele mai importante, ale puterii actuale. Invers decît consideră majoritatea comentatorilor, mie mi se pare că PSD pune în acest moment toate ouăle într-un singur coş, ris-cîndu-şi propriile interese electorale şi politice în favoarea unui obiectiv naţional, a cărui atingere este incertă.

A doua prioritate anunţată a guvernării este economia reală. Cel de al doilea vice prim minis-tru important este actualul ministru al economiei şi indus-triei. Este pentru prima dată după 1990 cînd vice prim minis-trul responsabil de economie nu este o personalitate dedicată macroeconomiei, ci economiei reale. În locul finanţelor sau al unui ministru al reformei, vom avea ca vice prim ministru pe omul industriei româneşti. E o soluţie care răspunde nevoilor de a concentra acţiunea guvernamentală în direcţia "economiei de piaţă funcţionale" şi a ce a mai rămas din privatizare (adică fostele regii ale statului). Este clar că premierul consideră macrostabilizarea şi privatizarea ca probleme în curs de rezolvare şi doreşte o intensificare a acţiunii guvernamentale în domeniul economiei reale, adevărata problemă a economiei româneşti.

A treia mare prioritate anunţată este cea a socialului, dar numirea ca vice prim minis-tru a lui Ioan Rus, ministrul administraţiei şi internelor, este o noutate. Ea anunţă că priorităţile în domeniu, în loc să se contreze, tradiţional, asupra politicilor de redistribuire - pensii, salarii, alocaţii, asigurări de sănătate, etc. - se vor concentra asupra funcţionării administraţiei care, şi ea, este o cerinţă expresă a integrării.

Pe scurt, Guvernul, PSD şi preşedintele Iliescu se concentrează, reunindu-şi eforturile - pentru prima dată după alegerile din 2000 - pe integrarea europeană. Politica internă trece pe planul al doilea exact în anul electoral.

Tot pentru prima dată, guvernul, PSD şi preşedintele par a acorda prioritate reformelor interne în raport cu imaginea externă. Este exact ceea ce cere şi Uniunea Europeană, dar nu este sigur că avem de a face cu cea mai bună strategie pe termen scurt. Căci studiile de specialitate dovedesc că este nevoie de cel puţin şase luni, pînă la cîţiva ani, pentru ca o realitate să-şi impună propria imagine, iar noua realitate încă nu există.

Prin actuala restructurare, care s-ar potrivi mai bine unui guvern care îşi începe mandatul, decît unuia care şi-l termină, puterea actuală îşi pune în joc, deopotrivă, şansele interne şi cele internaţionale pentru o miză mare, dar cu şanse de cîştig medii sau modeste. Premisa de la care porneşte este că, în aceşti trei ani de zile de cînd se află la putere, a obţinut suficientă loialitate din partea administraţiei, a organizaţiilor politice locale pentru a le putea cere, acum, să acţioneze mai mult în slujba interesului naţional şi, eventual, mai puţin în slujba propriilor interese. Într-un an electoral, este o premisă incertă.

Tot ceea ce ne rămîne de făcut este să aşteptăm şi să urmărim, cu atenţie, rezultatele. Ele se vor contura în foarte scurt timp, prin mai-iunie, pînă în alegerile locale şi în preajma alegerilor internaţionale.