Partidele care s-au plasat sub pragul electoral la alegerile parlamentare din 11 decembrie au intrat în "hibernare", cu mici excepţii, în mediul online, activitatea acestora fiind inexistentă. De o opoziţie din afara parlamentului nu se poate vorbi cu seriozitate, de altfel nici opoziţia parlamentară nu iese prea mult în evidenţă în această perioadă. Partidul România Unită, Partidul România Mare, Partidul Ecologist Român, Alianţa Noastră România, Partidul Socialist Român sunt formaţiunile care şi-au pus mari speranţe în alegerile de la finele anului trecut, dar nu au reuşit să convingă suficient de mulţi alegători să le voteze, astfel încât să ajungă în Parlament.
Cu lideri extrem de vocali, cu o campanie consistentă pe internet, la TV şi pe radio, Partidul România Unită a dispărut din peisaj, inclusiv de pe propriul cont de facebook, doar "ieşirea din decor" a lui Sebastian Ghiţă a mai făcut să se vorbească şi de această formaţiune. În plus, în urma unui filmuleţ în care preşedintele Diaconu interpreta cântece patriotice umăr la umăr cu Sebastian Ghiţă, după o petrecere destul de obositoare, mulţi dintre simpatizanţii acestui partid au luat cu asalt mediul online pentru a-şi exprima dezamăgirea că şi-au irosit speranţele şi voturile. Nici Partidul România Mare nu are prea multe motive de satisfacţie, tocmai de aceea nici dinspre această formaţiune nu mai vin prea multe informaţii, pe contul oficial de facebook ultima postare "politică" datează din 13 decembrie 2016, în care Lidia Vadim Tudor le mulţumea alegătorilor pentru încredere. În rest, destul de multă tăcere. Alianţa Noastră România, prin liderul ei Marian Munteanu a încercat să păstreze legătura cu simpatizanţii chiar şi după "şocul" rezultatului final al alegerilor din 11 decembrie, aflat într-o totală contradicţie cu predicţiile conducerii.
Cu obiectivele pe termen scurt complet ratate în 2016, aceste formaţiuni par să iasă din scenă, cel puţin până la următoarele alegeri - Europarlamentarele din 2018. Interesul pentru alianţe menite să sporească forţa respectivelor partide este inexistent, chiar dacă se tot vorbeşte de necesitatea apariţiei unui pol real de stânga sau de interesul unei părţi a electoratului pentru o platformă naţionalistă. În plus mulţi dintre membrii activi sunt dispuşi să treacă în această perioadă la partide care au mai mult succes în bătălia electorală, sperând că astfel vor beneficia şi ei de pe urma reuşitelor acestora.