Partidul absenteiştilor

Dublul scrutin din 25 noiembrie a confirmat marea schimbare. Nu cea pe care o anunţau cu aplomb unii politicieni, ci una care marchează ruptura de viziune dintre societate şi politică: partidul absenteiştilor a devenit cel mai mare partid românesc. Dacă în 28 noiembrie 2004, la alegerile parlamentare, la ora 14 prezenţa la vot era de 27,1% dintre alegători, deja pe 12 decembrie, la al doilea tur al alegerilor prezidenţiale proporţia lor scădea la 25,09%, pentru ca pe 19 mai 2007, cu ocazia referendumului pentru revocarea preşedintelui, la aceeaşi oră, să se înregistreze o participare de doar 18,84%, iar ieri, pe 25 noiembrie 2007, să se ajungă la situaţia în care proporţia celor prezenţi, după statisticile privind referendumul pentru uninominal, să fie de 12,88%, adică cu 50% mai mică decât acum în trei ani. Redusă la show, politica s-a depreciat până într-acolo încât a devenit nefrecventabilă, iar cetăţenii au preferat să nu se implice într-un joc a cărui miză le rămânea străină.

Obiectivul referendumului nu a trezit într-atât spiritul de luptă antipartidist încât electoratul să realizeze o revoluţie la urne, iar antiparlamentarismul nu s-a dovedit, încă, suficient de motivant pentru a provoca eşecul partidelor. Din contră, multe partide au fost interesate de o prezenţă scăzută la vot pentru a putea depăşi pragul de 5%, care, iată, se dovedeşte unul greu de trecut. Şi, dacă referendumul nu a fost un succes, iar rezultatul său nu îi asigură lui Traian Băsescu o prea mare marjă de manevră, alegerile europene au trecut fără prea mare zarvă, maratonul electoral nu e decât la început. Mai rămân încă patru alegeri în doi ani, ceea ce ar putea duce la o agravare a stării de spirit a populaţiei.

Dar, pentru politicienii de la firul ierbii, prea puţin sensibili la argumentele Bucureştiului oficial, situaţia este cu atât mai gravă cu cât alegerile locale bat la uşă. Cum o poveste cu succes politic garantat - lupta împotriva corupţiei - nu mai reuşeşte să aducă suficienţi alegători la urne, partidele vor trebui fie să îţi acorde viziunea cu "partidul absenteiştilor", fie să supravieţuiască.

Dacă nici măcar polemicile gen poiana lui Iocan nu mai încing, "chestiunea" politică, iar personalizarea campaniilor nu mai scoate electoratul din case, atunci e nevoie de o reformă politică adaptată societăţii româneşti. Pe termen scurt, după scrutinul din 25 noiembrie partidele nu au pierdut, dar nici nu au câştigat. Căci, fără o orientare ideologică clară, promovând o viziune gregară despre politică, partidele româneşti nu sunt capabile să îşi asume nici măcar funcţia de reprezentare, ca să nu mai vorbim şi pe cea de educaţie politică. Alianţe între opoziţie şi majoritate, politicieni inconsecvenţi, politică fără viziune, acest amalgam care a îndepărtat şi mai mult electoratul, probează neseriozitatea unei clase politice care a ocolit cu grijă istoria. Acum, istoria a dat năvală şi politicienii deceniului trecut încearcă să supravieţuiască.

Absenteismul de pe 25 noiembrie a fost amplificat de referendumul pentru uninominal. Gândit ca un mijloc de mobilizare în favoarea preşedintelui, referendumul a transformat absenteismul scontat de la europene într-o surpriză de proporţii, marcând astfel prima înfrângere, fie şi parţială, a lui Traian Băsescu după mai 2007. Şi asta nu pentru că partidele ar fi reuşit ceva, ci pentru că electoratul e deja epuizat. Sunt ele, alegerile plămânii democraţiei, dar un calendar electoral prea încărcat şi o viaţă politică mult prea agitată şi incoerentă îşi spun cuvântul şi istovesc un organism politic şi civic neobişnuit cu o astfel de situaţie. Şi, să nu uităm, în 2003 referendumul pentru Constituţie anunţa deja viitorul recul al PSD. Pragmatic cum îl ştim, preşedintele va trebui cât de curând să aleagă între minoritatea radicalizată care îl susţine necondiţionat şi o nouă alianţă politică, mult mai deschisă. Doar astfel va reuşi să consolideze atât pentru sine, cât şi pentru PD potenţialul de coalizare care să permită obţinerea guvernării, cât şi cucerirea unui nou mandat prezidenţial.