Pericolul efectului de domino

Nu există cancelarie imporantă a lumii, instituţie politică internaţională relevantă care să nu aibă în aceste zile, sus, în vîrful agendei, Orientul Mijlociu. Flacăra terorismului a fost violent aprinsă, la scara unei operaţiuni fără precedent ca amploare, distrugere şi ucidere a civililor, deloc întîmplător, împotriva Israelului. Locul din care poate porni "Marele război" capabil să transforme definitiv în cenuşă întreaga lume. Locul, de departe, cel mai sensibil, mai vulnerabil şi mai greu de structurat politic al ordinii mondiale în care trăim. Cea născută în urma celor două războaie mondiale ale secolului al XX-lea. Al ordinii mondiale pe care un număr semnificativ de actori politici majori ai lumii actuale ar dori să o modifice structural, dacă nu chiar să o înlocuiască definitiv cu alta.

Pentru a înţelege tabloul, să începem cu Declaraţia comună semnată la Washington, la 9 octombrie, de către Statele Unite, Franţa, Germania, Italia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Paragraful întîi: suport unit şi fără fisură pentru statul Israel. Condamnarea fără echivoc a îngrozitoarelor acte de terorism ale Hamas. Paragraful doi: acţiunile Hamas nu au nici o justificare, nici o legitimitate şi trebuie universal condamnate. (Aici se văd diferenţele şi motivul pentru care "nuanţările" apărute în discursul Secretarului general ONU, Antonio Guterres, rostit în cadrul Consiliului de Securitate pe marginea temei, au stîrnit reacţia virulentă a diplomaţiei israeliene care a cerut demisia înaltului funcţionar internaţional). Paragraful trei: avertismentul adresat terţilor ostili Israelului. Acesta nu este momentul pentru a încerca să exploateze acţiunile Hamas şi să caute obţinerea de avantaje. Politice şi militare, se subînţelege. Paragraful patru: aspiraţiile de libertate şi justiţie ale poporului palestinian sunt legitime şi recunoscute, dar Hamas nu reprezintă aceste aspiraţii şi nu oferă poporului palestinian decît teroare şi vărsare de sînge. Paragraful cinci: semnatarii declaraţiei, garanţii actualei ordini mondiale, sunt şi rămîn uniţi, coordonaţi, ca prieteni ai Israelului, pentru a-i asigura capacitatea de a se apăra şi pentru a realiza condiţiile necesare, astfel încît Orient Mijlociu să devină o regiune paşnică şi integrată.

Lipseşte ceva? Da, semnătura Rusiei. Ca moştenitoare a statutului internaţional al defunctei URSS, Rusia este unul dintre creatorii şi stîlpii de susţinere ai acestei ordini mondiale. De ce lipseşte acum din "fotografie"? Pentru că, sub oblăduirea lui Putin şi a guvernărilor sale, Rusia a trecut în tabăra contestatarilor virulenţi ai actualei ordini mondiale. Nu doar "teoretic", ci cu un supraefort economic, politic, militar, inclusiv o amplă agresiune în Ucraina, operaţiuni vaste şi de lungă perspectivă pe frontul subversiunii politice, informaţionale, economice, militare, în statele care se opun actualului curs al politicii de la Kremlin. Cine sunt ceilalţi contestatari? China, India, Iranul, o parte din statele continentului sud-american, Brazilia, ca vîrf de lance, cîteva dintre cele mai importante state ale OPEC, ca să facem doar o sumară trecere în revistă. Interesant de menţionat este şi faptul că "baletul politic" al contestării actualei ordini mondiale a găsit admiratori chiar şi în Europa, respectiv la nivelul intituţiilor Uniunii Europene. Au intrat pe ring şi au făcut chiar cîţiva paşi de dans, mai acum cîţiva ani, atît Germania, cît şi Franţa. Acum, cînd furtuna islamismului face ravagii în chiar capitalele celor două mari ţări ale Europei, plus Bruxelles, cînd teama de o "epidemie" globală necontrolată a terorismului s-a cuibărit bine în oase, politica oficială în Europa s-a repliat masiv sub pulpana de la Washington. De unde şi Declaraţia comună semnată de cei cinci la 9 octombrie.

Morala 1: Existenţa statului Israel este parte integrantă şi definitorie a "ordinii mondiale" susţinută de instituţiile internaţionale create la sfîrşitul celui de al doilea război mondial, de Statele Unite şi de aliaţii săi europeni.

Morala 2: Contestarea acestei ordini şi dezvoltarea planurilor/acţiunilor pentru o altă ordine mondială înseamnă nu doar asaltul asupra Israelului, ci şi asupra Europei şi a Statelor Unite.

Morala 3: Contestarea actualei ordini mondiale are ca inevitabilă şi amară rădăcină contestarea Democraţiei şi a soluţiilor democratice de guvernare, dezvoltate istoric în arealul euro-atlantic. Alternativa propusă de actualii contestatari ai "ordinii mondiale" nu este un alt tip de democraţie, ci reîntoarcerea la diverse sisteme de guvernare autoritar-totalitară.

Morala 4: Actuala ordine mondială are ca suport dezvoltarea unui uriaş arc de realizări ştiinţifice şi tehnologice în principalele ţări euro-atlantice. Cu excepţia Chinei (şi aceea discutabilă), nici unul dintre inamicii actualei ordini mondiale nu are capacitatea de a genera un alt vector de dezvoltare globală. De unde rezultă că "noua ordine mondială" promovată echivalează cu radicala stagnare şi inevitabila destructurare a fundamentelor tehnologice ale societăţilor actuale. Adică, o "excursie" de cîteva secole într-un alt Ev Mediu, ceva mai negru decît cel cunoscut de Europa secolelor 9-13.

Morala 5: Actuala ordine mondială are ca fundament, chiar dacă tot mai puţin vizibil şi chiar dacă tot mai puţin exploatat, forme complex structurate ale unui Umanism genuin, favorabile dezvoltării umane, individuale şi sociale. Extincţia acestei ordini mondiale înseamnă şi condamnarea la "deces istoric" a Umanismului European, înlocuirea lui cu formele distopice ale antiumanismelor totalitare.

Morala 6: Chiar şi dacă nu vă place această ordine mondială, chiar dacă îi puteţi găsi cusururi cu duiumul dar iubiţi cît de cît Libertatea, Democraţia, Lumina ştiinţei, Umanismul, Cultura, dacă vreţi să contribuiţi la creşterea şanselor şi la deschiderea în continuare a perspectivelor de dezvoltare ale generaţiilor actuale şi viitoare, atunci va trebui să faceţi o Alegere. Radicală şi fără compromisuri. Pericolul efectului de domino pîndeşte viclean, colea, după colţ.