"Janet Yellen este o alegere minunată pentru postul de preşedinte al Federal Reserve", a declarat Larry Summers după anunţul de la Casa Albă. Calificarea actualului vicepreşedinte al Fed-ului pentru noul post a fost descrisă pe larg în articole din presa financiară internaţională şi concluzia este unanimă: nu se putea găsi cineva mai bun.
Mai sunt, bineînţeles, şi opinii negative, cum este cea din cotidianul german online Deutsche Wirtschafts Nachrichten. Aici se arată că "numirea sa este o veste bună pentru toţi cei care beneficiază de banii ieftini de la Fed", deoarece "banii artificiali permit elitei financiare globale să speculeze, în continuare, pe scară largă".
Dar criticile nu se regăsesc doar în presa internaţională. Cu multe luni înainte de apariţia numelui Yellen pe lista candidaţilor la conducerea Federal Reserve, David Stockman, fost oficial în administraţia Reagan, scria în cartea sa "Marea deformare. Coruperea capitalismului în America" că "după reconfirmarea lui Ben Bernanke în fruntea Federal Reserve de către administraţia Obama, comitetul de politică monetară a ajuns să fie dominat de adepţii tipăririi necontrolate, cum este vicepreşedintele Janet Yellen".
În opinia lui Stockman, "adevărata ironie a realegerii lui Obama este aceea că progresiştii politici sunt aşa de subjugaţi de teoriile keynesiene ale stimulării consumului, încât au pus pe tavă Wall Street-ului banca centrală", iar "acest aranjament pervers este dus la îndeplinire de către profesori confuzi, cum este Bernanke, şi aparatcici de carieră, cum este Yellen".
În definiţia din Wikipedia a aparatcic-ului este inclusă opinia lui James Billington, conducătorul Bibliotecii Congresului din SUA, care îl caracterizează drept "o persoană fără planuri mari, doar un executant sârguincios al sutelor de detalii".
"Funcţionar care arată o supunere oarbă faţă de superiori sau faţă de organizaţia căreia îi aparţine" reprezintă definiţia aparatcic-ului din DEX.
Se pare că Janet Yellen este doar un alt reprezentant al celor care consideră că piaţa liberă nu poate funcţiona fără cârmuirea înţeleaptă a autorităţilor. "Vor putea asigura economiile capitaliste ocuparea integrală a forţei de muncă în absenţa intervenţiilor?" se întreba Janet Yellen în 1999. "Cu siguranţă, nu", a fost răspunsul.
Înţelegerea precară a mecanismelor economice o face pe Yellen să declare, cu altă ocazie, că "o încetinire a creşterii economice se transformă în recesiune când oamenii încetează să cumpere lucruri". Dar ce pot face oamenii, dacă înainte au cumpărat pe datorie sub iluzia banilor ieftini aruncaţi pe piaţă de băncile centrale, iar acum plata ratelor le dizolvă orice perspectivă a unei vieţi mai bune?
Deocamdată, singura soluţie văzută de majoritatea membrilor FOMC (n.a. Federal Open Market Committee) este aceea de a stimula consumatorii să obţină noi împrumuturi, care să fie direcţionate către creşterea consumului. Rezultatele sunt, bineînţeles, departe de cele aşteptate, în condiţiile în care banii ieftini se scurg altundeva. "Aceşti simbriaşi (n.a. conducerea Fed-ului) nu fac decât să menţină bine unse tranzacţiile speculative şi să genereze noi oportunităţi de extragere a unor vaste rente economice de pe pieţele financiare deformate", mai arată David Stockman.
Pentru cei care îl consideră intervenţionist pe Bernanke, noul preşedinte al Federal Reserve va fi o supriză extrem de neplăcută. Conform unui articol din revista Times, Yellen l-a presat mereu pe Bernanke "să facă mai mult pentru stimularea economiei". Recomandările sale au venit la mult timp după declanşarea crizei financiare globale, ale cărei semnale au fost ignorate de fosta profesoară de la Berkeley, care a ocupat, între 2004 şi 2010, şi postul de preşedinte al Federal Reserve Bank of San Francisco.
În 2010 Yellen a declarat, în faţa Comisiei de Investigare a Crizei Financiare, că "nu am văzut şi nu am evaluat riscurile securitizării, ale agenţiilor de rating şi ale sistemului bancar din umbră până când s-au întâmplat". Nu a văzut criza, dar ştie care sunt soluţiile?
Siguranţa pe care a afişat-o actualul vicepreşedinte al Federal Reserve, în declaraţiile privind necesitatea relaxării monetare pentru redresarea pieţei muncii, este unul dintre motivele pentru care Jim Rickards, autorul cărţii "Războaiele valutare", a scris pe Twitter că nu este de acord cu cei care o consideră pe Yellen o clonă a lui Bernanke. "Este mult mai radicală decât «Elicopterul Ben». Va tipări fără teamă", a scris Rickards, care a continuat: "QE nu va merge până la infinit, ci până la prăbuşirea încrederii în dolar". Să fie aceasta singura cale prin care poate fi reformat actualul sistem monetar internaţional?
Noile aşteptări ale pieţelor indică o reducere a achiziţiilor de obligaţiuni de către Federal Reserve în prima parte a anului viitor, dar Fondul Monetar Internaţional a avertizat că efectele acestei măsuri vor fi deosebit de grave pentru pieţele internaţionale.
În ultimul Raport asupra Stabilităţii Financiare Globale, FMI estimează că pierderile portofoliilor de obligaţiuni pot ajunge până la 2,3 trilioane de dolari, în condiţiile în care dobânzile pe termen lung cresc cu un punct procentual. Financial Times scrie că "restricţionarea politicii monetare din SUA ameninţă să expună excesele şi vulnerabilităţile" pieţelor financiare internaţionale. De unde vin aceste "excese şi vulnerabilităţi" rămâne doar o întrebare retorică, în condiţiile în care Janet Yellen are partea sa de responsabilitate, ca urmare a poziţiei pe care o ocupă în FOMC din 2010.
Este greu de crezut că noul preşedinte al Fed-ului va risca o astfel de prăbuşire, chiar dacă presa americană a publicat o serie de articole în care se evaluează posibilitatea ca Yellen să nu fie un susţinător aşa de înfocat, după cum se crede, al politicilor monetare relaxate.
Dar prăbuşirea pieţei obligaţiunilor nu este singura problemă cu care se confruntă băncile centrale. Într-o conferinţă de presă susţinută cu ocazia lansării unui nou Raport asupra Perspectivelor Economice Globale, economistului-şef al FMI i s-a cerut o explicaţie privind lipsa de eficienţă a programelor de stimulare monetară a economiilor dezvoltate.
Olivier Blanchard a comparat redresarea din 2010 cu revenirea după o boală acută şi a amintit că situaţia din prezent este mult mai complexă, implicând şi o anumită "oboseală" generată de programele de ajustare. Despre prognoza de creştere a economiei globale cu 2,9% în 2013, cea mai scăzută din ultimii patru ani, Blanchard a declarat că este "un număr care nu înseamnă nimic".
Dacă prognozele oficiale au ajuns lipsite de semnificaţie, cum vor şti băncile centrale pe ce pedale să apese pentru a reduce şomajul şi a stimula creşterea?
Allan Meltzer, profesor la Carnegie Mellon University şi autorul cărţii "A History of the Federal Reserve" este îngrijorat de faptul că Janet Yellen "va încerca prea tare să rezolve problemele economiei reale prin utilizarea politicii monetare", după cum scrie Financial Times, "urmând tradiţia Fed-ului de a accentua prea tare problema şomajului şi de a subestima inflaţia". "Este o persoană care s-a identificat cu Fed-ul de mult timp, iar astfel de oameni vin foarte rar cu schimbări majore", a mai precizat profesorul Meltzer.
Un singur lucru este cert după numirea vicepreşedintelui Yellen la conducerea celei mai importante bănci centrale din lume: fosta profesoară de la Berkeley va fi prima femeie din istoria de o sută de ani a Federal Reserve care va ocupa acest post. De asemenea, este puţin probabil să auzim scuze privind greaua moştenire.
În rest, nu se va întâmpla nimic în sediul central al Fed-ului de pe Constitution Avenue. Doar tiparniţa va continua să funcţioneze, cu speranţa că vor fi prea puţini cei care îşi dau seama de incapacitatea noului preşedinte al Federal Reserve de a face diferenţa între şomajul structural şi cel ciclic. Sau că o recesiune economică generată de banii ieftini nu poate fi rezolvată prin inundarea pieţelor cu şi mai multe însemne monetare fără acoperire.
Oare cum se va scrie istoria Fed-ului după Yellen?
"Nu cred că Yellen va fi o clonă a lui Bernanke. Este mult mai radicală decât «Elicopterul Ben». Va tipări fără teamă." (Jim Rickards)
1. fără titlu
(mesaj trimis de George în data de 11.10.2013, 02:51)
O... nici nu stiam unde se ascunde finul observator al "inţelegerii precare a mecanismelor economice" a lui Yellen! Nu ai vrea tu sa pui unul langa altul graficul evolutiei pib si a somajului in SUA si in zona euro post-criza si pe urma sa ne spui care au evoluat mai bine: cei de sub elicopterul Ben sau cei de sub austeritatea teutonilor?
1.1. george, te grabesti (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Jorg în data de 11.10.2013, 15:58)
george piata muncii in America e un dezastru si lucrurile nu stau mai bine ca in zona Euro
dak scazi Spania si Grecia , care sunt niste aberatii o sa vezi asta/
uita-te si la gradul de participare al adultilor la forta de munca in US care e cel mai mic din ultimii nu stiu cati zeci de ani.
uita-te si la structura slujbelor etc..
in Us o mare parte din PIB e artificiala- de ex sectorul militar-
ce vrea sa faca Obama - un sistem medical public de tip european fara sa aiba si taxele din Europa. solutia e de a tipari bani....
scepticismul e o atitudine sanatoasa
in 1933 nimeni nu putea descrie amanuntit Holocaustul
faptul ca umanitatea a progresat nu inseamna ca la butoane nu pot ajunge insi iresponsabili
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de George în data de 11.10.2013, 21:50)
deci pe moment ramane ca comparand graficele deocamdata cei de sub elicopterul Ben au evoluat mai bine, iar in viitor, cand va veni dezastrul peste ei si teutonii o vor duce mai bine, amandoi vom conveni ca ai avut dreptate. "fair enough"?
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 11.10.2013, 09:18)
... la baza filosofiei Fed sta o simpla formula: mxv=pxq (unde m = cantitatea de bani, v = viteza de circulatie a banilor, p = indexul de pret - inflatie / defaltie, q = crestrea reala - termeni sunt tradusi din engleza, daca cineva considera traducerea gresita as fi recunoscator pentru eventuale corectii) ... eroarea semnificativa a teoreticienilor Fed este aceea ca, viteza de circulatie a banilor este considerata constanta ... de ce viteza de circulatie nu este constanta ci tinde spre 0? opinie proprie: datorita efectului de saracie! si ce anume creaza efectul dce saracie in conditiile programelor QE? faptul ca bani 0% nu ajung la omul de rand ci ajung doar la prietenii Fed caci pentru omul de rand, conditiile de creditare sunt de multe ori mai drastice decat inainte de ’08 ... paradoxal Fed se straduieste din rasputeri sa creeze efect de bogatie (behavioral economics) prin cresterea artificiala a preturilor caselor fara sa realizeze ca o casa mare implica cheltuieli mai mari, efectul obtinut fiind >>> saracie, efect intarit de manipularile pietei energiei si alte manipulari de preturi ... in esenta, realitatea actioneaza impotriva teoriei Fed si nu inteleg cum se face ca aceste “elite” sunt singurele care nu o inteleg, acest aspect impingandu-ma spre doua concluzii firesti: 1 lipsa de inteligenta sau 2 intentie rau voitoare ... PS: o simpla cautare pe youtube dupa “jim rickards bratislava” va aduce lamuriri suplimentare ...