Petrolul şi politica - amîndouă negre

• Tăriceanu a uitat de firma în care este asociat cu Dinu Patriciu

• După Parchet, liberalii arată cu degetul şi spre SRI, în cazul Patriciu l Raportul SRI care l-ar fi incriminat pe omul de afaceri liberal analizează speculaţiile de pe piaţa de capital

• "Rafo" îşi reia activitatea cu petrol rusesc şi scapă de datoriile la SNP Petrom

• "Raiffeisen Bank", interesată şi de acţiunile "Rompetrol" şi de cele ale "Rafo"

Reţinerea lui Dinu Patriciu şi eliberarea lui Corneliu Iacubov au pus pe jar clasa politică, aflată în plin proces de reaşezare. Cele două evenimente produse simultan au aşezat PNL şi PSD pe aceeaşi poziţie, ambele acuzînd Parchetul de abuz. Cu deosebirea că PNL conduce Guvernul în acest moment. Cazul Patriciu a scos în evidenţă lipsa de unitate a partidului, accentuînd luptele interne din PNL- existînd o aripă care nu îl agreează pe influentul om de afaceri. Pe de altă parte, PSD, aflat în cădere liberă, pierde cel mai mult din răscolirea afacerilor cu petrol. Căci anchetarea privatizării celor două rafinării şi facilităţile acordate lor, în mod normal, ar trebui să îi atingă pe cei care le-au acoperit operaţiunile, pe principiul că nu este vinovat cel care cere, ci cel care dă. Mai ales că vorbim de demnitari sau funcţionari ai statului.

Ordonanţele privind datoriile "Petromidia" şi "Rafo", ambele aprobate de Guvernul Adrian Năstase, ar fi rezolvat problemele celor două rafinării. Cu o singură condiţie - PSD să fi rămas la putere. Eventual cu PNL la braţ. Este greu de crezut că, după ce anchetele penale asupra celor două afaceri au trenat un an, ar fi fost accelerate brusc dacă PSD rămînea la guvernare.

Victoria neaşteptată a lui Traian Băsescu, cel mai vehement critic al afacerii "Rafo" şi inamic politic al lui Dinu Patriciu, a produs schimbări în ambele cazuri. Fără să fie neapărat vizibil activ în cazul celor două dosare, Traian Băsescu a dat un semnal prin cererea expresă de reformare a Justiţiei, dînd de înţeles că nu vor mai fi imixtiuni politice în cazul anchetelor grele. Ca să fie credibil, preşedintele Băsescu a cerut să se înceapă chiar cu o persoană din Alianţă. Ei bine, prima victimă a Alianţei este chiar Dinu Patriciu, cel care s-a opus desemnării lui Traian Băsescu drept candidat la preşedinţie şi care l-a atenţionat că mai are linişte doar pînă la turul doi al alegerilor prezidenţiale.

Dinu Patriciu ar fi vrut atunci ca din partea Alianţei să candideze Călin Popescu Tăriceanu.

Chiar dacă nu ar avea nici o legătură cu reţinerea liberalului, umilinţa aplicată lui Dinu Patriciu de procurori trebuie că-i convine de minune lui Traian Băsescu. Iar ca umilinţa să fie şi mai mare, reţinerea lui Dinu Patriciu a avut loc simultan cu eliberarea lui Corneliu Iacubov, şi în săptămîna în care Ioan Talpeş (cel pe care liberalul îl acuză că este la originea problemelor sale) s-a dus în vizită la Palatul Cotroceni, în ziua în care demisiona din PSD.

Cînd a venit la putere, Traian Băsescu le-a dat răgaz şase luni şefilor Parchetelor şi serviciilor speciale ca să demonstreze ce pot. Săptămînă trecută, după eliberarea jurnaliştilor le-a mulţumit public serviciilor speciale. Acum îi va felicita şi pe procurori?!

• Un război de miliarde de dolari

Rafinăriile "Petromidia" (Rompetrol) şi "Rafo", două dintre cele mai mari afaceri din ţară, pot rula anual peste 1 miliard de dolari fiecare. Iar datoriile lor însumate, contabilizate de stat, pentru buget, bat la 1 miliard de dolari.

E ceva bănet, iar miza este pe măsură. Nu este de mirare că sînt percepute amîndouă drept cele mai politizate afaceri din România- prima este văzută ca fieful PNL, iar cea de-a doua, al PSD.

Această imagine a fost zdruncinată puternic, însă, în toamna anului 2003: în timp ce Guvernul PSD- Adrian Năstase îi reeşalona datoriile lui Dinu Patriciu, firma deputatului PNL Marin Anton prelua adminis-trarea "Rafo". Marin Anton era asociat cu însuşi preşedintele PNL, Theodor Stolojan, într-o altă societate.

Accelerarea privatizării SNP Petrom, unde ambele tabere au avut interese, a amplificat concurenţa dintre rafinării. Cele două tabere au ajuns pe picior de război, după ce Dinu Patriciu a refuzat propunerea de fuziune a oficialilor "Rafo". Din acel moment a urmat un război surd, care părea să-l arate cîştigător detaşat pe fruntaşul liberal. Cel puţin la capitolul imagine - "Rompetrol" a fost tot timpul cu un pas înaintea "Rafo". În timp ce Patriciu îşi lista rafinăria pe Bursă, "Rafo" intra în procedură de reorganizare, făcînd echilibristică să scape de faliment. Compania lui Dinu Patriciu este lovită acum tocmai la capitolul imagine: fiind listată pe Bursă este mult mai vulnerabilă. Chiar dacă are o imagine mai proastă, "Rafo" nu pare să depindă prea mult de ea. Nu are nici credite bancare şi nici nu este cotată la Bursă. Fiindcă nu a putut să se împrumute la bănci, "Rafo" a gîndit un mecanism de supravieţuire, prin casele de comerţ care i-au finanţat activitatea, în special "Faber Invest", care acţionează concertat cu proprietarii rafinăriei. "Faber" a alimentat cu ţiţei rafinăria şi a acumulat creanţe faţă de ea. Creanţe care acum contează în planul de reorganizare al "Rafo". Firma "Faber"- care acţionează concertat cu "Balkan Petroleum", acţionarul majoritar de la "Rafo", şi care pare să fie un vehicul al casei "Glencore"- a încercat să fie un jucător important şi în "Petromidia", cumpărînd de pe piaţă un pachet (se zice semnificativ) din compania lui Dinu Patriciu. Ceea ce probabil că l-a deranjat foarte tare pe omul de afaceri liberal.

• Politicienii

"Cine are un cuvînt de spus în Petrom, are şi în politică", a afirmat Adrian Năstase înaintea privatizării SNP. Prafrazîndu-l, cine are un cuvînt de spus în piaţa petrolului, are şi în politică.

Dinu Patriciu şi-a creat imperiul pînă în 2000, dar l-a consolidat după aceea. Prin consiliile de administraţie ale companiilor sale s-au perindat politicieni ca Victor Babiuc, Teodor Meleşcanu sau Laszlo Borbely. Alţi politicieni sînt simpli acţionari în compania "Rompetrol Rafinare". Un sprijin consistent l-a primit omul de afaceri de la Victor Eros, membru UDMR, care în timp ce era în consiliul de administraţie al rafinăriei "Vega" (controlată de Patriciu) semna facilităţi pentru Petromidia, în calitatea de vicepreşedinte al FPS!

Un alt sprijin important l-a primit Dinu Patriciu de la Adrian Năstase care i-a eşalonat pe şapte ani datoriile către stat, în valoare de aproape 600 de milioane de dolari.

De cealaltă parte, Corneliu Iacubov a primit "Rafo", în 2001, de la Guvernul Adrian Năstase. Politicienii implicaţi (sau doar vehiculaţi) în această afacere au fost Corneliu Iacubov, Viorel Hrebenciuc, Dan Matei Agath-on şi, mai nou, Ioan Talpeş. Ultimul este acuzat de către Dinu Patriciu că a avizat Memorandumul Administraţiei Prezidenţiale de anul trecut (document care pare să stea la baza tuturor acuzaţiilor care i se aduc acum) ca replică la faptul că nu a cedat controlul asupra "Petromidia" prin fuziunea cu "Rafo".

• Raportul SRI

Vicepreşedintele PNL, Teodor Meleşcanu, a declarat vineri că în reţinerea lui Dinu Patriciu ar fi contat şi un raport al SRI, lucru confirmat sîmbătă de Parchet. Se pare că încă de anul trecut SRI ar fi transmis către PNA (instituţia care a demarat iniţial cercetările împotriva "Rompetrol") un raport în care erau prezentate amănunte despre tranzacţiile dubioase din prima zi a listării acţiunilor "Petromidia" la Bursă, precum şi despre modul în care grupul "Rompetrol" şi-ar fi însuşit o bună parte din creanţele statului rezultate din participarea, înainte de 1990, la un proiect petrolier în Libia. Valoarea creanţelor a fost estimată la aproape 300 de milioane de dolari, din care în 1999 ar fi fost recuperaţi circa 85 de milioane de dolari, bani care ar fi rămas în "Rompetrol", după preluarea societăţii de către Dinu Patriciu.

• Interesul ciudat al "Raiffeisen Bank"

Se pare că Dinu Patriciu mai este anchetat că ar fi manipulat piaţa de capital ca să crească preţul acţiunilor "Rompetrol Rafinare", astfel încît la un moment dat să vîndă la un preţ peste un nivel prestabilit (1300 de lei/acţiune) un pachet important către banca austriacă "Raiffeisen Bank". Potrivit unor surse, aceeaşi bancă ar fi depus o ofertă, prin intermediul companiei "F.Z. Elsemer Trading" Viena, la Ministerul Finanţelor pentru preluarea creanţelor statului asupra "Rafo". Interesul băncii austriece pentru ambele rafinării este destul de ciudat, în condiţiile în care SNP Petrom a fost cumpărată de către o altă companie austriacă- OMV.

• Rafo - repornită

Conducerea "Rafo" susţine că a repornit activitatea rafinăriei după ce a ajuns la un acord de procesare a ţiţeiului cu o firmă înregistrată în Cipru- "Espanet Trading Company". Firma este controlată, se pare, de către compania rusească "Alfa Oil", care a depus recent şi o ofertă pentru preluarea creanţelor statului faţă de "Rafo". De asemenea, "Alfa Oil" se pare că a ajuns la un acord de principiu pentru preluarea creanţei SNP faţă de Rafo, în valoare de aproximativ 2500 de miliarde de lei. "Rafo" va procesa doar ţiţeiul pentru firma cipriotă, ceea ce înseamnă că statul nu va încasa nici accize, nici TVA, căci produsele nu vor fi comercializate la intern. În această săptămînă, la "Rafo" urmează să aibă loc Adunarea Creditorilor, în care reprezentanţii statului sînt hotărîţi să ceară falimentul societăţii.