English
Petru Prunea a contestat sanc-ţiunea la care l-a supus Consiliul de administraţie al Bursei de Valori Bucureşti (BVB), prin decizia luată la 18 iulie, care îi suspendă dreptul de participare la deliberările şi deciziile de strategie a dezvoltării Bursei.
Petru Prunea este preşedintele SSIF Broker Cluj, cea mai importantă casă de brokeraj a momentului din piaţa de capital românească.
Săptămâna trecută, Prunea a semnat, alături de alţi doi şefi de case de brokeraj, solicitarea organizării unei Adunări generale a acţionarilor Bursei de la Sibiu, pentru adoptarea unor măsuri de dezvoltare a acesteia, între care şi organizarea unui ring pentru tranzacţionarea de acţiuni - obiect de activitate desfăşurat, în prezent, numai la Bursa bucureşteană.
Consiliul BVB a considerat gestul ca ţinând de neloialitate şi l-a sancţionat pe Petru Prunea, ceea ce reprezintă, probabil, o premieră în asprimea atitudinii Bursei bucureştene, în cei unsprezece ani de funcţionare a sa.
Petru Prunea se apără, în Contestaţie, arătând, printre altele, că, în calitatea sa de conducător al SSIF Broker Cluj, este dator să aplice hotărârile Adunărilor generale ale acţionarilor săi, cei care i-au cerut să facă ceea ce îi stă în putinţă pentru dezvoltarea Bursei bucureştene, dar şi a Bursei de la Sibiu, unde societatea sa este de asemeni acţionară.
În Contestaţie, Petru Prunea chiar cere socoteală Consiliului de administraţie al BVB, arătând că a irosit fonduri băneşti plătite caselor de avocatură în vederea întocmirii unor rapoarte care să releve dacă el s-a aflat în situaţia conflictului de interese când s-a raliat iniţiativei convocării AGA la Bursa sibiană. Prunea arată că referatele concluzionaseră că nu s-a aflat în conflict de interese. Dar, cum Consiliul a decis, totuşi, să-l sancţioneze, rezultă că a ignorat referatele caselor de avocatură şi că, deci, a aruncat banii pe ele degeaba...
În finalul Contestaţiei, Petru Prunea menţionează că, în acelaşi timp cu desfăşurarea negocierilor de fuziune cu Bursa din Sibiu, conducerea BVB a decis să realizeze un program de tranzacţionare a derivatelor, obiect de activitate, prin excelenţă, al sibienilor. Prunea cere preşedintelui BVB să caracterizeze această hotărâre, subînţelegând că este imorală şi duplicitară.
În realitate, această din urmă observaţie a lui Prunea pune degetul pe rană. Logica acestei sancţiuni aplicate lui Petru Prunea situează Bursa de Valori Bucureşti pe poziţia de competitor cu Bursa din Sibiu, negând sinceritatea propunerii de fuziune. Căci, dacă BVB ar dori realmente fuziunea cu Sibiul, atunci dezvoltarea unui ring de tranzaţionare a acţiunilor la Sibiu nu ar trebui să-i deranjeze pe bucureşteni, ba, chiar, dimpotrivă.
În definitiv, la momentul fuziunii, BVB s-ar îmbogăţi nu numai cu derivatele sibiene, ci şi cu un plus de emitenţi (sau, aceştia ar reveni la matcă, în cazul că n-ar fi unii noi, nelistaţi până acum, ci ar fi migrat de aici, acolo).
Deci, acuzaţia de neloialitate asupra lui Prunea nu face (din punct de vedere logic - nu susţin că şi factual) decât să devoaleze neloialitatea conducerii BVB în negocierile de fuziune cu Sibiul şi să-i dezvăluie intenţiile de concurenţă.
Factual vorbind, softul pentru tranzacţionarea derivatelor la Bucureşti nu este cu nimic mai "loial" decât un ring pentru tranzacţionarea acţiunilor la Sibiu.
Cine poate dicta o sancţiune asupra conducerii BVB, pentru neloialitate?!
• UN SFAT
În opinia mea, fuziunea dintre cele două burse a intrat într-un impas real, fiind subminată de multiple interese care nu pot fi concertate satisfăcător, fiind subminată totodată de suspiciuni şi duplicităţi.
Cred că ideea valoroasă de fuziune a fost, de la început, atacată greşit în negocieri, încă de pe când le-a iniţiat fostul preşedinte ANSVM Siminel Andrei, în stilul de "forţă" care îi este caracteristic (lucru pe care l-am mai spus şi atunci, în "BURSA"). Ideea sa că, prin fuziune, BVB dobândeşte de la Sibiu doar un soft de tranzacţionare, este continuată şi în negocierile de acum, deşi este fundamental eronată.
În această idee greşită au loc evaluările asupra acţiunilor celor două burse şi în mod firesc, preţul concluziv nu are cum să nu nemulţumească, fie pe unii, fie pe alţii.
În realitate, ceea ce trebuie evaluat este piaţa: cât face piaţa bucureşteană şi cât face piaţa sibiană.
Nu softul de la Sibiu este aportul la fuziune al Bursei de acolo, ci piaţa pe care a dezvoltat-o. Dacă softul ar fi obiectul negocierii, atunci este greşit să fie negociat cu Teodor Ancuţa, preşedintele Bursei din Sibiu, căci domnia sa nu este nici producător şi nici negustor de softuri.
Dacă negocierile îl implică pe Teodor Ancuţa, totuşi, este pentru că el este cel care a dezvoltat piaţa, iar făcători de piaţă nu-s prea mulţi în ţara asta.
De aceea, susţin că dificultăţile fuziunii pot fi depăşite numai evaluând cele două pieţe (ceea ce este posibil) şi găsind o recompensă corectă pentru Teodor Ancuţa (ceea ce este binemeritat).
Precizez că nu vreau niciun comision de la nimeni pentru acest sfat, nici măcar de la Teodor Ancuţa care ar fi un potenţial beneficiar (dar o ţuică, de la Sibiu, accept). Răsplata mea ar consta în dezvoltarea pieţei pe baze sănătoase.
Ceva ce n-am încetat niciodată să-mi doresc.
F.G.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
