Datoria globală a crescut cu aproape 11 trilioane de dolari în 2021 faţă de anul precedent, până la 303,5 trilioane de dolari. La creşterea de 10,9 trilioane de dolari, pieţele emergente au contribuit cu 8,5 trilioane de dolari, iar economiile avansate cu 2,4 trilioane de dolari.
Povara datoriei globale, exprimată prin raportarea acesteia la Produsul Intern Brut global, a scăzut cu 9,5 puncte procentuale, până la 350,9%, conform ultimului raport Global Debt Monitor (GDM) de la Institute of International Finance (IIF) (vezi graficul 1).
Pe fondul creşterii datoriei globale cu 10,9 trilioane de dolari, PIB-ul global nominal a crescut cu 5,3 trilioane de dolari, până la circa 86,5 trilioane de dolari.
"Redresarea activităţii economice şi inflaţia mai mare au contribuit la scăderea ponderii datoriei în PIB global", se arată în raportul de la IIF.
Datoria totală la nivelul economiilor emergente a atins un nou record în 2021, de 95,7 trilioane de dolari, după o creştere cu 8,5 trilioane faţă de anul anterior, în timp ce datoria totală de la nivelul economiilor dezvoltate a crescut cu 2,4 trilioane de dolari, până la 207,8 trilioane (vezi graficul 2).
Raportată la PIB, datoria totală din economiile avansate a scăzut cu 12,3 puncte procentuale, până la 412,5%, în timp ce datoria din economiile emergente a scăzut cu 4,7 puncte procentuale, până la 247,8%.
După repartizarea pe sectoare, cele mai mari creşteri s-au observat pentru datoriile guvernamentale şi cele ale companiilor nefinanciare, de circa 3,6 trilioane de dolari, până la 88,8 trilioane, respectiv 88,1 trilioane de dolari. Datoriile gospodăriilor populaţiei au crescut cu 2,9 trilioane de dolari în 2021 faţă de anul precedent, până la 56,9 trilioane de dolari, în condiţiile unei creşteri cu 1,5 trilioane la nivelul economiilor emergente şi cu 1,3 trilioane la nivelul economiilor dezvoltate.
În raportul IIF se precizează că avansul datoriilor de la nivelul economiilor emergente rămâne concentrat în China, unde valoarea lor nominală a crescut cu circa 7 trilioane de dolari în 2021, până la 60 de trilioane, iar ponderea datoriei în PIB a scăzut cu circa 6 puncte procentuale, până la 330%.
Economiştii de la Institute of International Finance avertizează că datoriile guvernamentale din economiile emergente se află la un nivel ridicat, în ciuda temperării creşterii din 2021, pe fondul derulării unor programe de relaxare cantitativă la nivelul unor bănci centrale, care au avut ca scop reducerea presiunii asupra costurilor de finanţare.
Mai mult, "în anumite cazuri, băncile locale au fost încurajate să cumpere mai multe obligaţiuni guvernamentale". În aceste condiţii s-a observat o creştere a dependenţei dintre guverne şi băncile comerciale, care se poate transforma într-un cerc vicios al creşterii costurilor de finanţare.
O parte semnificativă a datoriilor guvernamentale din economiile emergente este reprezentată de aşa-numitele datorii extra-bugetare, acumulate la nivelul companiilor de stat.
Pe de altă parte, tot la nivelul economiilor emergente analiştii de la IIF au observat o reorientare semnificativă către finanţările în moneda locală. Astfel, datoriile în valută au reprezentat doar 2% din creşterea de anul trecut a datoriilor de pe pieţele emergente.
Peste 85% dintre obligaţiunile emise şi creditele acordate, exclusiv creditele acordate de băncile locale, au fost în monedă locală, cel mai ridicat nivel din 2003.
Cu toate acestea, necesarul de refinanţare pentru creditele şi obligaţiunile emise în valută la nivelul economiilor emergente este foarte ridicat în 2022, la circa un trilion de dolari. Cele mai mari valori sunt înregistrate în China, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită şi Turcia.
Şi la nivelul cumulat al finanţărilor în valută şi monede locale, necesarul de refinanţare din economiile emergente atinge un nou record în acest an, de circa 7 trilioane de dolari, în creştere de la 5,5 trilioane în 2021.
În concluziile raportului Global Debt Monitor, IIF avertizează că noul record al cererii de refinanţare se înregistrează tocmai în anul în care Federal Reserve va declanşa un nou ciclu de creştere a dobânzilor, iar efectele negative se vor resimţi la nivel global.