Pieţele nu sunt libere!

(Interviu cu Ioan Cuzman, preşedintele SIF Banat-Crişana - episodul l)

• Guvernul trebuie să intervină

Reporter: Domnule pre­şedinte, vă rugăm ca, profesor universitar fiind, să ne explicaţi logica acestei crize financiare internaţionale.

Ioan Cuzman: Bine spus, într-adevăr, o anumită logică, o anumită raţiune ne-a adus aici. Lucrurile se pot schimba modificând logica lor de a fi.

De exemplu, problematica energiei este una din principalele provocări ale viitorului. Dacă nu vom descoperi surse alternative de energie, dacă nu vom înţelege aceas­tă problematică a conservării energiei, atunci logica acestei crize se va perpetua.

Reporter: Petrolul, aţi văzut, a scăzut în preţ în ultima perioadă...

Ioan Cuzman: Există piaţa aurului, există piaţa valutelor, există piaţa materiilor prime, piaţa petrolului, care este o piaţă specială, şi după aceea există piaţa de capital, piaţa monetară, sunt mai multe, piaţa imobiliară... Şi, dacă ne imaginăm că între acestea nu sunt legături...

Reporter: Ele nu funcţionează izolat...

Ioan Cuzman: Dacă cineva analizează toate aceste pieţe în mişcările lor, atunci constată că este o legătură şi o succesiune între ele, iar actuala criză financiară va avea reverberaţii pe toate celelalte pieţe, pentru că ele au determinat-o, celelalte pieţe au determinat această criză financiară în mod indiscutabil şi dacă vreţi putem să luăm un exemplu. Hai să vedem ce a declanşat momentul actualei crize: prima dată, criza creditelor "subprime" care aveau legătură cu creditul ipotecar şi cu creditul pentru consum de lungă durată, maşini şi altele... Pentru că în America, a fost extrem de uşor să-ţi cumperi casă şi extrem de uşor să îţi cumperi maşină. După aceea, a intervenit problema cardurilor de credit care s-au dat în neştire... Şi la noi s-au mai întâmplat chestii din astea. După aceea, a fost problema derivatelor. Lucrul pe derivate este o chestiune de pariuri...Nu chiar de casinouri, dar este o chestiune de pariuri... Şi atunci, dacă piaţa financiară a acţiunilor şi piaţa monetară s-au suprapus cu piaţa derivatelor, în momentul ăla s-au scăpat lucrurile de sub control.

Băncile asiatice şi cele europene au finanţat consumul din Statele Unite prin intermediul băncilor şi a fondurilor care s-au dezvoltat foarte mult în Statele Unite şi asta este explicaţia că această problemă, care ar fi trebuit să fie numai a americanilor s-a răspândit. Pentru că UBS, cele opt bănci din Anglia, Deutsche Bank, băncile din Asia... marile bănci au cumpărat obligaţiuni, au cumpărat tot felul de instrumente financiare de la aceste bănci şi fonduri gigantice din SUA şi până la urmă s-a văzut că nu se recuperează creditul.

Lucrurile încep să devină complicate, pentru că un galon de benzină era să spunem sub un dolar în urma cu cinci ani, acum este peste patru dolari, deci a depăşit dolarul pe litru. Este o diferenţă fantastică. Atât timp cât ei au ţinut toată problema asta sub control a fost bine, în momentul în care lucrurile au scăpat din mână, atunci lucrurile s-au complicat. Dacă ne gândim, chiar bănci din Europa (nu numai acum) au trebuit să fie finanţate. Treaba asta cu finanţarea de către stat nu este chiar atât de nouă, s-a mai întâmplat... Paribas a beneficiat de nişte subvenţii de la stat pentru momente critice...

Eu sunt de părere că totuşi lucrurile se vor linişti. Au fost şi păreri că ar trebui lăsată piaţa să meargă până la capăt şi să se facă curaţenie şi există această idee contrară a intervenţionismului de stat. Personal sunt pentru aceasta idee din urmă.

Reporter: De ce?

Ioan Cuzman: Pentru că eu, unul, am fost absolut sigur că şi Concresul SUA va aproba planul de salvare. Nu sunt un fundamentalist al pieţei, după părerea mea sintagma de economie de piaţă mi se pare puţin forţată. Piaţa este unul din principalele regulatoare în economie, dar s-a dovedit că piaţa intră foarte uşor în dezechilibru iar piaţa financiară intră mai repede în dezechilibru, decât celelalte pieţe, pentru că este o chestiune foarte simplă: se adună bani pe termen scurt şi se dau pe termen lung. Este primul dezechilbru în piaţa financiară. Şi atunci intervin şi celelalte, că s-a vândut ipoteca în şapte mâini şi de la 1.000 de dolari a ajuns la 7.000 de dolari, toţi au raportat profituri extraordinare şi s-au creat dezechilibre. Ce este, de fapt, criza? Criza este un moment de dezechilibre profunde şi de contradicţii profunde. Diferenţa foarte mare între cerere şi ofertă este o criză. Am avut prea multă piaţă virtuală cu bani virtuali şi era normal să se ajungă aici. Sigur nu se ştia când.

Reporter: Cum s-a reflectat criza la noi?

Ioan Cuzman: Dacă ne gândim de la maximul istoric din iulie 2007, după aceea s-a văzut cum se retrag foarte mulţi investitori de pe pieţele emergente. Sigur că treaba a fost destul de lentă la început, dar de la 31 decembrie încoace ştim ce s-a întâmplat. Toată problema este cum să ştim să citim informaţiile. Eu cred că ziariştii încearcă să scrie despre o realitate exact aşa cum o percep ei. Nu mă refer la o anumită presă care încearcă să manipuleze. În presa de specialitate nu am sesizat tendinţe de manipulare. E foarte greu pentru un om să judece momentul, dar dacă se corealează mai multe informaţii şi ajungi să înveţi să le citeşti atunci eu cred că poţi să câştigi partida. Pentru că informaţiile transpar chiar dacă discutăm despre zvonuri...

Reporter: În ziarul nostru apare problema crizei încă de acum un an jumate. Unii cititori au cerut să nu mai publicăm acest subiect...

Ioan Cuzman: Presa trebuie să scrie cum vrea ea. Dacă ar fi să judecăm logic, a fost criza Mexicului, criza pieţei ruseşti, criza din sud-estul Asiei, din Coreea, din Grecia. Au fost mai multe crize mici. Până la urmă au fost semnale că în sistem există factori de risc foarte mari şi de aceea cred că ar trebui să regândim piaţa normală şi piaţa virtuală. Şi, atunci, cine vrea să facă pariuri să facă. Chiar aş separa bursele. Unii oameni au apetit pentru risc şi pentru a paria, iar alţii vor să fie informaţi şi să ştie ce deţin, de fapt. Pentru că dacă ne gândim la ce a fost pe "futures", acolo se pot observa anumite tendinţe şi se dau semnale. Cineva joacă puţin pe o parte şi joacă mult pe partea cealaltă. Pieţele nu sunt libere! Să ne iasă din cap că ele sunt libere şi că funcţionează perfect. Ele sunt manipulate, şi piaţa de bunuri şi piaţa financiară. Piaţa de bunuri te zăpăceşte de cap ca să cumperi un produs. Chiar dacă nu ai nevoie de el.

Repoter: Criza asta pare un bici care poate să ne pleznească...

Cuzman: Ne-a şi pleznit. De exemplu, Mittal Steel a declarat că va reduce producţia pentru că va scădea cererea de oţel. Industria de automobile îşi restrânge activitatea, industria construcţiilor care foloseşte foarte mult metal îşi restrânge activitatea, creditul imobiliar nu mai merge chiar aşa cum a mers, se cere mult mai multă seriozitate şi mai multe garanţii deci asta înseamnă o contracţie. Ce înseamnă asta? Foarte mulţi oameni care sunt în aceste circuite.... Spre ce se întorc ei? Unde se replasează? E o mare problemă. Dacă cei trei milioane de români s-ar întoarce în România, ce ar fi? Îi vrem să se întoarcă, dar dacă se întorc trebuie să aibă un mijloc de existenţă... nu s-au dus să se îmbogăţească, s-au dus să trăiască. Chiar dacă au trimis 6 miliarde de euro. Dacă ar fi să luăm balanţa dintre intrări şi ieşiri ar fi vorba de 4 miliarde care au rămas. Pentru că au ieşit aproape 2 miliarde. Asta, pe de o parte, a avut efecte pozitive dar, pe de altă parte, aceşti oameni nu produc în România. Dacă noi socotim că numărul pensionarilor este mai mare decât numărul salariaţilor... Cine a plecat în străinătate? Oameni între 20 şi 40 de ani. Asta este una din marile provocări pentru România dar şi pentru alte state. În Spania toată această problemă cu imobiliarele a expandat, ca şi în SUA, şi a fost prima ţară şi poate singura din Europa, care a avut o asemenea expandare şi poate în Irlanda s-a mai întâmplat ceva de genul ăsta, în rest ţările europene au fost destul de ponderate şi, de aceea, nu suferă aşa de tare.

Reporter: Aţi afirmat, şocant, că pieţele nu sunt libere...

Ioan Cuzman: Pieţele nici nu trebuie să fie foarte libere, statul trebuie să intervină. Statul este o noţiune vagă dar Guvernul este administratorul unei ţări, pentru că are cheltuieli şi trebuie să aibe venituri. Guvernul este un administrator de afaceri. Sigur că are mare impact social, dacă toate sistemele astea se dereglează, se pierd locurile de muncă şi oameni vin pe protecţie socială, de unde?! Înainte de asta, statul trebuie să creeze locuri de muncă. Însă statul poate şi trebuie să intervină în economie. Să-l salveze pe X doar dacă are un impact social foarte mare. De exemplu dacă ar fi picat două trei bănci mari din România, atunci faptul ar fi avut un impact social incredibil. Pentru că mulţi oameni ar fi fost afectaţi. Cred că nu este cazul, dar asta nu înseamnă că unele performanţe ale unor bănci în perspectivă nu vor fi afectate. Dacă ar fi să ne luăm pe cifrele communicate, criza nu este o problemă pentru exerciţiul financiar 2008. Doar dacă intră în gol de sursă, adică să nu aibă capacitatea de a plăti. A fost pusă problema şi la Banca Transilvania care an de an a dat acţiuni, în loc de dividend. BRD şi BCR au dat bani la greu. Eu cred că anul 2008 nu va fi problemă pentru că profiturile înregistrate sunt reale, eventualele dificultăţi vor veni în 2009. Fiecare bancă trebuie să-şi facă o analiză foarte clară asupra creditelor cu grad ridicat de risc. Acest lucru trebuie făcut în mod indiscutabil.

Reporter: Dar SIF-urile?...

Ioan Cuzman: Sigur că şi SIF-urile au fost beneficiare în mare parte din această problemă a dividendelor de la bănci. Cel puţin pentru exercitiul financiar 2008, nu există probleme deosebite în această privinţă chiar dacă performanţele noastre vor fi, totuşi, afectate. Noi, în luna august, am încercat să prefigurăm un scenariu de închidere pentru acest an. Să vedem cum închidem anul, pe variantele pe care le promovăm în decursul acestei perioade septembrie, noiembrie, decembrie. Şi domnul Fercală a dat o declaraţie că ar fi posibil ca profiturile din anul 2008 să fie afectate de ce s-a întâmplat. Şi noi credem că această cădere la bursă nu poate fi corectată până la 31 decembrie. Şi atunci vom avea anumite înregistrări negative dar ele nu sunt de natură să pericliteze o eventualitate de distribuţie de dividende. O să decidem prin noiembrie, decembrie. Noi credem că băncile îşi fac o analiză serioasă şi nu au elemente de risc, şi mi-ar plăcea să cred că nu există aceste elemente de risc. Şi cred în ce a spus guvernatorul BNR că nu sunt probleme la bănci. Este o persoană informată şi responsabilă.

Reporter: Cu politica sa restrictivă, severă, Guvernatorul Isărescu a căzut în picioare, iar acum merită felicitări...

Ioan Cuzman: În timp ce FED-ul, în timp ce Banca Centrală a Europei lucrează cu rate mici de dobândă, noi le-am urcat, automat costul creditului creşte şi vor fi afectaţi cei care au împrumuturi destul de consistente. Lucrurile nu trebuie privite dintr-o singură direcţie. Problema este ce s-a făcut pentru dezvoltatorii imobiliari, nu pentru cel ce şi-a cumpărat casă, pentru că pentru el e simplu, i se ia şi se vinde. Problema este la dezvoltatori, pentru că ei nu mai au cui să vândă şi atunci au dificultăţi, iar dificultăţile lor se transmit băncilor pentru că nu li se mai rambursează creditele

Reporter: Vreţi să spuneţi că politica restrictivă a BNR poate fi privită şi ca izvor de dificultăţi...

Ioan Cuzman: FED a ţinut cu dinţii de dobândă ca să nu omoare consumul, să nu omoare în final producţia. De asemenea Banca Centrală Europeană şi ea a mers aproape pe acelaşi scenariu. Să nu mai vorbim de acţiunea concertată a grupului G7. Asta dovedeşte că statele trebuie să intervină, nu are nimeni dreptul să-şi ia mâna de pe economie. Sigur numai atunci poate să privescă punctual o afacere, dacă are un impact social fantastic. Cum ar fi acum la noi, drept exemplu, dă faliment Hidroelectrica, şi atunci statul trebuie să intervină. Dacă voi produceţi curentul cel mai ieftin şi voi nu mai produceţi curent, ce se întâmplă? Şi atunci trebuie să intervină, să o naţionalizeze, aşa cum a fost în Anglia. Naţionalizarea trebuie să o înţelegem nuanţat. Pentru că nu e vorba strict de o naţionalizare, pentru că în compensaţie se scot obligaţiuni de stat. Şi se acoperă această problemă până la urmă. Deci nu că ar fi luat-o statul în administrare. Noi vedem lucrurile ca şi administrarea din statul socialist dinainte de 1989 şi administrarea asta care este diferită. Air France nici în ziua de azi nu e privatizată. Renault este în mare parte. La băncile austriece statul este participant. Lucrurile trebuie privite nuanţat. Am sărit dintr-o extremă în alta. Trebuie văzută şi calea de mijloc. Problema este de a căuta să menţii nişte echilibre. Această chestiune se întâmplă şi cu rata de schimb la valute, despre raportul euro-dolari, euro-leu. Sunt nişte lucruri care dacă fluctuează foarte mult crează volatilitate, volatilitatea înseamnă risc. Pentru că sunt riscuri propagate foarte multe, dacă ai un contract de import şi ţi-a crescut euro de la 3,2 la 3,9, atunci nu mai primeşti aer. Nu discut numai de bunuri de consum, discutăm de foarte multe lucruri care se importă.

Reporter: Deficitul balanţei de plăţi s-a atenuat.

Ioan Cuzman: Sigur că s-a atenuat, dacă a crescut raportul euro-leu. Pentru că acela la export are preţul fix şi încasează în România mai mulţi bani, şi îşi poate plăti intrările. Eu cred că cel puţin sesizarea anumitor dezechilibre ar trebui să intre în atribuţiunile Guvernului. Statul nu trebuie să fie nici tare şi nici slab. El trebuie să aibă grijă de dezechilibre, sau să le evite, să le atenueze. Americanii spun aşa, aţi dat 700 miliarde, asta înseamnă că eu cetăţeanul trebuie să plătesc 2.000 şi ceva pe an. Dar era mai bine să fie milioane someri? Uneori trebuie să iei decizii, nu e sigur că toate problemele s-au rezolvat cu 700 de miliarde, dar cel puţin există intenţia de a stăpâni avalanşa. În acest context, îmi pare rău că autorităţile române au dat prea târziu declaraţii care să calmeze lucrurile pentru au fost zvonuri că pică banca cutare...