Piperea: "Perioada pe care o traversăm - deosebit de riscantă pentru echilibrul judiciar"

Perioada pe care o traversăm este deosebit de riscantă pentru echilibrul judiciar şi pentru pacea socială, spune avocatul Gheorghe Piperea, subliniind că, în ultima perioadă, crizele succesive şi chiar suprapuse au determinat apariţia unei stări de tensiune şi de conflict social, tipică turbulenţelor periculoase.

În acest context, Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi SCA Piperea şi asociaţii organizează, în perioada 16-17 mai 2024, a 15-a ediţie a Conferinţei Dreptul afacerilor, care va avea ca temă "Dreptul afacerilor în «survival mode»".

Sub impactul acestor crize, vehiculul social este pus pe "modul supravieţuire", motiv pentru care încrederea în oameni, instituţii şi viitor este la cote de avarii.

"În vremuri de crize multiple, succesive sau suprapuse, oamenii şi instituţiile reacţionează sub imperiul instinctului primar al fricii induse de crize şi imprevizibilitate", consideră specialistul, subliniind: "Comportamentul social, inclusiv cel economic şi juridic, se împarte, practic automat, în două tipuri de (inter)acţiune: supunere sau luptă. Majoritatea cetăţenilor şi a entităţilor juridice comerciale aleg supunerea, izolarea (sau măcar «distanţarea socială») şi limitarea interacţiunii sociale şi economice, de unde un recul al consumului şi al circulaţiei juridice a valorilor, care are aptitudinea de a antrena un şocant regres civilizaţional şi democratic. Cu toate acestea, o minoritate, mai mult sau mai puţin vocală, alege să lupte, cu riscul excluziunii sociale şi al aruncării dizidenţilor extra muros, adică peste zidurile cetăţii.

Din acest gen de comportament atavic al majorităţii, deseori determinat prin crize regizate, a rezultat o serie nefastă de reacţii legislative, administrative şi judiciare greşite, nocive şi chiar cvas-totalitare.

În modul supravieţuire (survival mode), lumea se împarte în victime, duşmani şi salvatori, oamenii sunt obligaţi să aleagă tabăra, iar drepturile şi libertăţile individuale devin secundare şi suferă limitări sau "îngheţări", în favoarea drepturilor colective".

Din punct de vedere economic şi social, plăcinta globală, deja limitată ca întindere pe motiv de recul al consumului, se împarte inegalitar, mai spune avocatul Piperea. Un raport recent al Oxfam arată că primii bogaţi ai lumii, care reprezintă 1% din populaţie, deţin 50% din activele şi resursele lumii. Polarizarea economică, generatoare a unei neo-medievale polarizări sociale, se menţine şi în cazul celor 99% din populaţie, întrucât există peste 5 miliarde de persoane care trăiesc sub pragul sărăciei, deci nu au deloc avere (cinic denumita "populaţie NINJA" - no income, no job or assets).

Impactul acestei acute polarizări este enorm în comerţ - tot mai multe întreprinderi de talie medie şi mai toate întreprinderile mici sărăcesc sau falimentează, cu consecinţa pierderii anuale de zeci de milioane de locuri de muncă. De aici ruina unei largi pături de consumatori, ajunşi oricum în stare de supra-îndatorare, ca urmare a crizelor precedente (criza bancară, criza imigranţilor, criza datoriilor suverane), mai avertizează Gheorghe Piperea. Criza sanitară, suprapusă ori urmată de criza alimentară, energetică, geo-politic-militară sau climatică nu au făcut decât să agraveze dificultăţile întreprinderilor şi starea de supra-îndatorare sau de ruină (insolvabilitate) a consumatorilor.

Economia de piată şi idealul societăţii de consum sunt, azi, puse la îndoială sau chiar considerate idei greşite, ceea ce este grav.

Jurisprudenţa nu a ţinut pasul nici cu această evoluţie anomică, dezechilibrată, nici cu modificările legislaţiei, care vin în adevărate valuri inflaţioniste. Fie pentru că procedurile sunt prea complicate, fie pentru că personalul nu este suficient de numeros şi suplu, s-a ajuns în situaţia în care sistemul judiciar este evitat, din neîncredere, din raţiuni de timp pierdut sau de costuri ridicate ori, pur şi simplu, pentru că a devenit inutil, arată sursa citată, adăugând:

"Nu mai contează foarte mult:

- nici jurisdictio, adică atributul judecătorului de a spune dreptul: puternicii zilei îşi fac propriul drept şi propriile cutume;

- nici imperio, adică puterea de a impune soluţia; nu se poate realiza niciun drept patrimonial contra unui debitor ruinat, care este, de fapt, un debitor - lipsă, iar datoriile unei întreprinderi falite se şterg ca urmare a închiderii falimentului scuzabil; statul este arareori obligat la plată sau executat silit pentru datoriile pe care le are faţă de cetăţeni sau comercianţi - chiar şi când, cu rare ocazii, se obţin titluri executorii contra statului, executarea silită este o iluzie şi un injust calvar judiciar suplimentar.

Iar aceste lucruri sunt grave.

În altă ordine de idei, statul s-a transformat într-un fel de părinte tiranic, dar aparent grijuliu care, în schimbul supunerii, infantilizează populaţia şi întreprinderile mici şi mijlocii. Fie cu biciul sancţiunii, fie cu morcovul recompensei, statul îl determină pe simplul particular sau pe antreprenor să ia decizii iraţionale, contrare intereselor sale pe termen lung şi opuse democraţiei şi economiei de piaţă. Pentru a finanţa această cvasi-totalitară formulă de influenţare şi manipulare (nudge, în limbajul economiei comportamentale), statul s-a împrumutat masiv şi a cheltuit inutil şi iraţional venituri bugetare colectate incoerent de la contribuabili. De aici, presiunea constantă pe buget, care a determinat "natural" apariţia unui gen foarte ofensiv de fiscalitate, precum şi a unei agresive "austerităţi" fiscale orientată contra micului contribuabil, dar cu omisiunea voită a marilor contribuabili (practicanţi ai "optimizării fiscale").

În fine, economia naturală, clasică, a migrat tot mai mult în online, fenomen ce nu a avut nimic natural (fiind impus prin legislaţie, contracte inatacabile în spaţiul judiciar naţional suveran şi jurisprudenţe ultra-favorabile), dar care a creat entităţi economice colosale. Forţa economică imensă a acestor entităţi conferă capacitate nelimitată de influenţă legală şi judiciară, precum şi «dreptul» de a stăpâni trendurile şi markerii culturali. Nu mai există alternativă la aceste entităţi (efectul TINA - there is no alternative), iar cetăţenii, antreprenorii şi justiţiabilii, în general, sunt nevoiţi să se supună ori să se alinieze acestei noi lumi, digitale, condusă pe «principiul» fabricării consimţământului şi al canalizării voinţei, sub imperiul unor «legi», «judecători», anchetatori şi acuzatori publici proprii, instrumente care le ignoră sau le înlocuiesc pe cele clasice, statale, suverane şi constituţionale.

Acesta este fundalul pe care se desenează Conferinţa Dreptul Afacerilor pentru 2024".

În centrul dezbaterilor vor fi întreprinderea în dificultate şi consumatorul supra-îndatorat, adică cei doi actori ai dramei traiului în modul supravieţuire.

Temele secţiunilor şi atelierelor practice se vor concentra pe patru dintre domeniile cele mai vizate şi afectate de acest trend, respectiv: insolvenţa, protecţia consumatorilor, fiscalitatea şi obligaţiile generate de "viaţa" juridică online.

1. Dificultăţile întreprinderii, care pot degenera în insolvenţă sau chiar faliment, pot fi preîntâmpinate şi combătute, atât prin mijloace judiciare, cât şi prin mijloace extrajudiciare.

Dezbaterile Conferinţei se vor axa pe prevenţia insolvenţei.

Instrumente legale sau contractuale teoretic utilizabile în acest scop (dar mai puţin aplicate în practică) sunt:

(i) responsabilitatea managerilor, privită din perspectiva obligaţiei de fidelitate, ca "bonus pater familias" (criteriu în funcţie de care se aplică şi mecanismul exonerării de răspundere prin "business judgement rule"), precum şi separaţia de patrimonii, controlul şi supravegherea prin administratori independenţi non-executivi, răspunderea pentru pagube şi pentru insolvenţă şi asigurarea de răspundere;

(ii) mecanismele societare, bancare sau fiscale de prevenţie a dificultăţilor întreprinderii, cum ar fi "alerta" prin cenzori sau auditori, "avertizarea timpurie", "expunerile bancare" maximale pe un debitor sau grup de debitori şi garanţiile.

De asemenea, se vor analiza perspectivele de salvare a întreprinderii prin reversibilitatea falimentului sau prin ajutorul de stat, arată organizatorii.

2. Protecţia consumatorilor este, de asemenea, un mecanism de prevenţie a dificultăţilor întreprinderii comerciantului care practică volume mari de vânzări prin contracte tipizate.

Respectul regulilor edictate cu scopul protecţiei drepturilor şi intereselor consumatorilor este un adevărat tratament preventiv, de imunizare, pentru comerciant, întrucât un consumator rezilient şi informat este un debitor care îşi achită datoriile la timp.

Obligaţia de informare şi, mai ales, obligaţia de avertizare asupra riscurilor, este o măsură auto-protectivă pentru comerciant.

Un debitor (dez)neinformat este un un risc de neplată care, multiplicat cu numărul consumatorilor de acelaşi tip, ar putea determina reacţii în lanţ care să ducă la pierderea lichidităţii comerciantului şi, deci, la insolvenţă.

În plus, consecinţele încălcării acestei obligaţii pot duce la pierderea încrederii şi, deci, la abandon, urmat de revoltă şi chiar de luptă judiciară ("exit", "voice", "loyalty"). Odată intrat pe această pantă, comerciantul va fi supus unui tir de acuzaţii, revolte şi dispute judiciare care îl vor afecta şi sancţiona moral ("name", "shame & blame").

Există, totuşi, o serie de instrumente legale şi judiciare de asanare sau de corectare a acestor consecinţe - cunoaşterea acestora este crucială pentru comercianţi şi consultanţii lor.

Proiectul noii Directive a creditelor de consum (adoptată în primă lectură în toamna lui 2023, urmând a fi edictată în 2024) introduce în legislaţie avertismentul "banii costă bani", dar şi ideea fundamentală că dobânzile pot fi plafonate. Noua Directivă confirmă normativ că supra-îndatorarea consumatorilor este riscantă în primul rând pentru bănci, motiv pentru care creditarea iresponsabilă sau prădătoare trebuie combătută.

Desigur, protecţia consumatorilor este o bună modalitate de a preveni prejudicierea sau supra-îndatorarea consumatorilor, o modalitate de reducere sau ştergere a poverii datoriilor lor excesive sau reziduale, precum şi o modalitate de asanare a bilanţurilor contabile ale creditorilor, subliniază avocatul.

3. Sub imperativul combaterii evaziunii fiscale şi a spălării banilor (teme, de altfel, legitime şi de interes public), legiuitorul şi executivul fiscal au adoptat un stil foarte invaziv şi ofensiv de fiscalitate.

În acest nou stil de politică fiscală se înscriu digitalizarea sistemului de facturare şi punerea acestuia la dispoziţia şi sub controlul şi supravegherea permanentă şi ubicuă a fiscului şi a serviciilor secrete, limitarea sau, treptat, anihilarea plăţilor în numerar fizic, ridicarea la rang de suspect a oricărei persoane fizice care nu poate dovedi caracterul licit al dobândirii unor averi sau venituri şi abandonarea în favoarea fiscului a principiului caracterului colectiv şi concursual al procedurilor de insolvenţă, prin permisiunea acordată fiscului de a continua sau demara o executarea silită individuală contra unui debitor insolvent (în timp ce restul creditorilor sunt nevoiţi să aştepte la masa credală, în speranţ acoperirii creanţelor contra debitorului).

Recent, Statul a impus un nou sistem de facturare, digitalizat, intitulat e-factura, care redefineşte termenul uzual de "factură" prin raportare la un sistem online impus de fisc şi controlat de serviciile secrete.

Evident, sunt în discuţie compatibilitatea noului sistem de facturi digitalizate în favoarea fiscului cu Directiva TVA din 2006, dar şi cu principiul constituţional al libertăţii comerţului, cu secretul comercial şi cu libertatea circulaţiei mărfurilor. Unele afaceri, precum operaţiunile de factoring şi de colectare a creanţelor comerciale, vor fi profund afectate şi chiar supuse extincţiei, consideră sursa citată.

4. Ultima secţiune a Conferinţei este centrată în jurul ideii că persoana care a primit acces la o platformă online sau reţea de socializare este "dotată" în mod automat cu o serie de obligaţii, inclusiv patrimoniale, pe care în mod natural şi normal nu le-ar accepta, dar cu care trebuie să supravieţuiască.

Utilizatorii sunt afectaţi în drepturile şi libertăţile lor, subordonate "valorilor şi standardelor comunităţii" într-un mod care, într-o societate umană organizată ca un stat clasic, democratic, ar fi total inacceptabil.

Mediul online crează automat raporturi juridice în baza unor instrumente a-juridice şi care depăşesc sfera contractualului sau chiar a delictualului, situându-se într-un teritoriu necunoscut şi periculos, al ne-contractului. Proprietatea în online este "capătată" prin uzucapiune sau ocupaţiune. Pur şi simplu, "produsele predictive" sunt "asamblate" din fracţiuni ale personalităţii noastre, colectate de giganţii internetului sub forma surplusului comportamental. Noi suntem "produsele predictive", obiectul estimărilor comportamentului contractual, de achiziţie, subliniază Gheorghe Piperea.