PLASAMENTE ALTERNATIVE 120 de ani de trei ori, adjudecat!

Victor Brauner are expoziţie la Timişoara, pe podiumul cam pustiu al vârfurilor Capitalei culturale europene. E cea mai tare expoziţie deschisă vreodată în Europa de Est, că în Vest a avut mai multe. Chestia cu Estul ne este băgată în atenţie chiar de două ori, deşi am priceput-o din prima. Este derutantă dar şi emoţionantă această mărturisire care plasează Timişoara în Est. Este aici un pic de dezamăgire, un pic de reproş, ceva abandon şi chiar un praf de tristeţe.

Nu ni se spun mai multe, dar imediat după curator trebuie să aflăm cine este "designerul" expoziţiei, funcţie de care nu ştiam până acum să existe. Cine ştie, o fi fost creată special pentru arhitectul ce s-a lipit ventuzistic de bienalele veneţiene, de când a refăcut pavilionul României, pentru reprezentarea noastră la Veneţia de către Adrian Ghenie. Este drept că a fost cea mai bună participare a noastră la Bienala de la Veneţia, dar să îi cântăm osanale pentru găsirea căii pierdute sau niciodată aflate a artei româneşti este un pic prea mult.

Am greşit, expoziţia Victor Brauner de la Timişoara, CCE, nu mai este! Adică s-a închis la 28 mai. Ar fi fost prea mult să avem pe simeză această cea mai ce expoziţie a marelui suprarealist din Est pe 15 iunie, când se împlinesc 12 decenii de la naşterea sa? Mai ales că fericitul eveniment s-a petrecut în această ţară de la Est, undeva şi mai la est, la Piatra Neamţ, mai exact.

Într-adevăr, prinţul avangardei s-a născut în acest oraş, acum 120 de ani. La naştere a primit numele pe care l-a purtat toată viaţa, fiind un caz unic.

Toţi marii artişti de origine evreiască, născuţi în Români şi nu numai, au fost nevoiţi să îşi schimbe numele, să-l românizeze, să-l francezizeze. Era o tentativă de salvare, de evitare a atenţiei unor autorităţi sau persoane pătrunse de antisemitism. Tristan Tzara era Samuel Rosenstock, Jacques Herold, născut tot la Piatra Neamţ, se numea Herold Blumer, iar Jules Perahim s-a născut Iuliş Blumenfeld.

Dintre fraţi, Harry Brauner este celebrul etnolog şi muzicolog, soţul Lenei Constante, amândoi având de suferit în procesul de epurare al lui Lucreţiu Pătrăşcanu, recunoscut fotograf Theodore Teddy Brauner, cu o biografie tumultuoasă rău, şi Rudolf Rudy Brauner, doar medic. De fapt, Rudy era fratele cel mare, rămas cu părinţii la Piatra Neamţ. A fost urmat de o fată, Rovena, şi pe locul trei vine pictorul, Victor. A fost, apoi, o altă fată, Veronica, urmată de alţi doi fraţi, Harry şi mezinul Teddy. În total şase copii.

Plecată şi revenită la Piatra Neamţ, familia lui Victor Brauner a stat un timp la Viena, unde se născuse Teddy. Se pare că plecaseră în 1907, speriaţi de răscoala ţăranilor, întâi la Hamburg, apoi la Viena. Din vestita metropolă au plecat în 1914, când lumea se schimba brutal, alunecând pe panta unui război brutal, şi au revenit în România. După război, băiat mare, face studii de artă plastică, marcându-şi de tânăr destinul său. Apoi amestecă Parisul cu iniţiativele româneşti de avangardă, construind premierele de la Bucureşti din istoria artei universale.

În 1930, Victor Brauner s-a stabilit la Paris. Sau aşa pare în zilele noastre. În 1935 revine la Bucureşti, de unde pleacă iar spre Paris, în 1938, când antisemitismul era dens. Este un an teribil, o cunoaşte pe cea de a doua sa soţie, Jacqueline Abraham, îşi pierde ochiul într-un straniu incident, anticipat chiar şi de o pictură a sa. Pictura este din 1931, de dimensiuni mici, şi acum este expusă permanent la Centre Pompidou. La un moment dat face o fotografie în care surprinde şi clădirea în care s-a petrecut, în 1938, nenorocirea. Cade la mijloc, la un moment dat, într-o dispută violentă între doi pictori spanioli, Oscar Dominguez şi Esteban Frances. Primul se pare că îi dă cu o sticlă în cap sau doar o aruncă spre conaţionalul său, cert este că Victor Brauner se pomeneşte cu ochiul tăiat, scurgându-i-se ca în premonitoria sa pictură. Această coincidenţă sau premoniţie nu are cum să nu îţi capteze atenţia, de vreme ce o afli. Artistul a copilărit în atmosfera spiritismului practicat de tatăl său şi nu era deloc departe de ezoterism. Dacă pe rănit, evenimentul l-a inspirat plastic cu 7 ani înainte să se întâmple, pe alţii i-a inspirat cum era normal, după ce s-a aflat ce s-a întâmplat.

Viaţa celebrului artist născut la Piatra Neamţ acum 120 de ani este extrem de interesantă, marcând cu tuşe apăsate drama omenirii din acele vremuri. A fost atras de comunismul la care a aderat în România antebelică, a trăit clandestin în al Doilea Război Mondial, fiind respins de iniţiativele americane de salvare, prin sudul Franţei, a creatorilor de origine evreiască, direct ameninţaţi de nazişti. Trăieşte clandestinitatea, trăieşte greu de tot.

După război se redresează, lucrările sale sunt tot mai scumpe, este recunoscut şi apreciat. A trăit în epicentrul avangardei strălucitoare şi teribil de agitate, a creat o operă unică şi originală, a văzut zorii vremurilor bune, postbelice, dar nu pentru mult timp. A murit în 1966, la numai 63 de ani.

Din când în când, marile muzee din Vest vernisează expoziţii impresionante, în concepţii moderne, ale vestitului artist avangardist născut în România, la Piatra Neamţ. Acolo, acasă, Ziua Victor Brauner, adică acel 15 iunie dedicat artistului, este deja la a X-a sa ediţie, în ceva mai mulţi ani. Este, de fapt, întâlnirea specialiştilor în avangardă, reuniţi în jurul acestei manifestări unice. Doar la Piatra Neamţ se desfăşoară un festival Victor Brauner intens cât o sărbătoare de o zi, doar acolo se află o statuie a pictorului, dezvelită în faţa liceului de artă care îi poartă numele.

Victor Brauner îşi petrece ziua de naştere la Piatra Neamţ. Se vorbeşte mult despre avangarda născută la noi, se lansează cărţi de profil, se face muzică, se ascultă mult, frumos şi deştept. La final, iniţiatorul şi străduitorul acestei emoţionante manifestări, Emil Nicolae, Emanuel Nadler la naştere şi în mărturisirile spiritului său, ne cheamă la un vernisaj de artă contemporană ţinut, tradiţional deja, în sinagoga veche din Piatra Neamţ, ce poartă numele lui Baal Shem Tov, un impresionant şi plin de simboluri monument istoric, de fapt, religios şi de civilizaţie.

Şi cum aşteptăm cu toţii cel mai mare preţ obţinut pentru o lucrare de Victor Brauner, să spunem deja că, aparent, el se află niţel sub milionul de dolari americani. "Tableau Autobiographique-Ultratableau Biosensible", din 1948, s-a dat, fix 60 de ani mai târziu, cu fix 993 de mii de dolari. Este o pânză mare, de 88x116 cm, vândută de Sotheby's în luna mai, luna recordurilor, 2008, la New York. Aparent pentru că inclusiv taxele percepute la vânzare se adaugă la preţul strigat şi fac ca el să treacă binişor de milionul de dolari. Desigur, devalorizarea dolarului, erodarea monedei americane, ca să nu speriem pe nimeni, face milionul uşor surclasat să fie preţul real al celei mai scumpe picturi de Victor Brauner.

Povestea începe acum 120 de ani, la Piatra Neamţ.