PLASAMENTE ALTERNATIVE Afiş, cu scandal şi bărci, în port

Trecu luna şi săptămâna, nu ştiu dacă semne bune anul are dar e deja palpitant. Sau aşa ar trebui să pară, de fapt este ce ne mai amintim din ce am făcut în trecut. Primul pas este o poveste în care toată lumea are dreptate. Este veche, învârtită şi răsînvârtită, aci şoptită, aci răstită, şi când zici că am încolţit-o, te uiţi în oferte şi te cruceşti.

E un film din 2022, lansat în 2023, despre Dali. Da, un alt film despre Dali. Se numeşte "Daliland" şi în rolul genialului este fantasticul Ben Kingsley. Un american, James, asistent al lui Dali, merge la Paris la un galerist care îl duce în tezaur şi îi arată frumos împachetate un fel de afişe, cică albe pe o parte, şi cu litografie de Dali pe alta. Americanul, tânăr şi sincer, se miră că francezul plin de alifii le numeşte litografii, că, spune el, par mai degrabă tipărituri. Bă, Jamesule, eşti nebun, vii tu acu' să ne înveţi?! Ce o fi avut pe suflet scenaristul cela, John C. Walsh, când îi puse în gură chestii atât de actuale?! Iar discuţia continuă cu secrete cunoscute de toată lumea, semnături pe pagini albe, copii vândute ca litografii originale. Dar nicăieri în poveste nu apare vreo sculptură, statui inspirate de picturile sale - Dali a făcut mai degrabă pictură inspirată din sculpturi - nu apar nici scrumiere sau căni cu numele lui. Discuţia din film a avut loc cam acum 40 de ani şi se referă, oricum, la fapte cunoscute. Şi atunci, şi acum.

Dar mai bine să vorbim despre vânzările de artă, pentru cei care ştiu să citească şi printre rânduri dar şi ce nu este scris.

Ghenie vine iar la Artmark. Adică o pictură a sa urmează să apară într-o licitaţie de acolo. Se numeşte "Autoportret" şi este din 2003-2004. Este destul de mare, 74 pe 74, şi este estimată destul de mic, la 50-70 de mii de euro. Cu un an fără o zi în urmă, tot la Artmark, o pictură de Ghenie din 2000, estimată la 60-90 de mii de euro, numită tot cu multă imaginaţie "Untitled", a rămas nevândută. Ulei pe carton. Mie mi-a plăcut! Mai mult decât cele au venit în acest ultim an la Artmark şi s-au vândut. De fapt, au mai fost doar patru, două "printuri digitale" şi două uleiuri. S-au vândut amândouă printurile şi niciun ulei!

De la începutul anului, adică perioada ce precede "luna cadourilor pentru femei", 14 februarie - 8 martie, la Artmark s-au ţinut patru licitaţii. Dar ce este mai tare, are să vină, desigur.

Una dintre cele desfăşurate deja propunea o "colecţie corporatistă de artă contemporană", în sensul larg, de la Musceleanu şi Vasile Dobrian, la Alina Ondine Slimovschi şi Felix Aftene. Cu cinci mii, pentru "Magia apusului" şi, respectiv, 4.250 de euro pentru un "Zbor", Felix Aftene monopolizează podiumul secţiunii cu 181 de oferte contemporane. În rest, rar s-a trecut de o mie de euro, iar două mii nu am văzut.

Oferta a fost împărţită neoficial în clasicii vechilor generaţii şi în cei noi de tot, foarte noi sau care au apucat deja o formă de promovare care să îi facă surpriza vieţii artistice. Prima în licitaţie, Irina Dragomir, a trecut de frontiera 35. De ani. În licitaţie a ajuns la 3.250. De euro. În 2022 a expus la Art Safari, curator fiindu-i Alexandru Rădvan, un pictor de excepţie, dar şi profesor la UNArtele bucureştene.

În aceeaşi zonă a pictoriţelor de excepţie şi din zilele noastre se află Oana Farcaş, cu puţini ani mai mică decât Ghenie şi tot la Cluj-Napoca şcolită. Lucrarea ei, "Fly Me to the Moon", a fost adjudecată la 1.800 de euro.

Virgiliu Parghel, un pictor modern şi contemporan, semnează "Sub lumina nopţii", o pictură plină de simboluri şi mitologii, cu un cal alb în prim plan. Un pastel de Iancuţ, cu regi şi bufoni sau nebuni de-a dreptul, a primit 1.600 de euro. O serie de trei gravuri, acvaforte şi acvatintă, de Ştefan Câlţia, numită "Flori pentru rege" s-a dat cu 1.600 de euro. Şi Vergulescu, Spiru Vergulescu, mi-a luminat orizontul cu un Cap Caliacra, calcar de Marea Neagră, de dinainte de 1989. Adjudecat la o mie de euro.

De la corporaţie, mergem la un anticar, să vedem şi strădania acestui colecţionar necunoscut. Preţurile au fost din nou jos, ca la licitaţiile "day sale" de la campaniile new-yorkeze sau londoneze. Un fel de matineu, pentru a le deosebi de cele "evening", cu vânzări ameţitoare, care fac istoria. O altă caracteristică a vânzărilor cu aceeaşi temă dar plasare mai pe lumină este faptul că semnatarii sunt aceeaşi ca la vânzările performere, doar că lucrările sunt pe hârtie sau de mici dimensiuni, ceea ce le permite să meargă şi pe preţuri de tricou, nu numai de frac.

Totuşi, Ludovic Basarab a dat iama în conturi, la nivel de corporaţie, cu 3.250 de euro pentru un peisaj cu boi trecând vadul. O minunată iarnă bucureşteană, de Costin Petrescu, a primit doar 1.200 de euro, probabil că este de mici dimensiuni, ca pentru o licitaţie de Mărţişor. Care are să vină. Şi un Amsterdam de Duval, la fix o mie de euro. Şi la acelaşi preţ, un Balcic de Ali Baba, pictorul CC Constantinescu, cunoscut pentru lumina Coastei de Argint, acum cu o imagine din port, cu silozurile Carol I şi barcazuri odihnindu-se.

De altfel, vapoarele şi alte plutitoare marine au ţinut reduta, în linie: Ion Ţarălungă, "În port", 1.300 de euro, Dimitrie Ştiubei, celebrul pictor de marine, cu "Vapoare la Constanţa", de o mie, Rudolf Negely, "Vele în larg", la 2.500, Paul Scorţescu, "Port în Bretania", la, scuzaţi, 900 de euro, sub mie, dar răzbunat de Kimon Loghi, "Apus la Concarneau", adjudecat pentru 2.500 de euro. Ştiubei va reveni cu un "Velier la apus", agăţat pe valuri, adjudecat cu 2.500 de euro.

Ştefan Pelmuş, un pictor esenţial pentru cunoscători, a adunat 1.900 de euro pentru două lucrări.

Desigur, semnalăm şi un Mutzner de 4.500 de euro, şi Marius Bunescu, o glastră cu margarete, florile, două mii de euro. Spiru Vergulescu este prezent şi în lumea anticarului, mai bine ca la corporaţie: "Poartă la Braşov", adjudecată cu 1.600 de euro, de patru ori peste estimarea sa maximă. Aşa se întâmplă când crezi că pictura fu inventată alaltăieri, te obişnuieşti cu struţocămile şi nu crezi că există un animal numit căprioară. Sau Sfântul Valentin, ziua paleocreştinului martirizat ca noi să ne putem trimite inimioare şi ciocolăţi, excursii şi bijuterii, şampănii şi maşini bengoase, dacă nu chiar mai mult.