PLASAMENTE ALTERNATIVE Cea mai recentă licitaţie, la cea mai nouă casă

O nouă licitaţie la casa Vikart, cea mai nouă din peisajul licitaţiilor de artă, a adus pe scenă şi în piaţă 161 de loturi, de fapt 160, că unul a fost retras. De fapt, două loturi, o pictură şi o sculptură, au fost retrase. Au rămas suficiente, 159 de picturi, desene, gravuri, sculpturi, icoane, mai vechi, mai noi. Rata de adjudecare a fost cam 50%, s-ar fi vândut 81 de loturi, din care le scădem pe cele două scoase din licitaţie, care apar ca adjudecate cu o sută de euro, nu ştiu de ce, şi rămân 79 din 159.

Momentele tari ale serii au fost pictura lui Felix Aftene şi sculptura lui Marcel Guguianu, ambele oferte tradiţionale ale Vikart, care au adus vânzări reuşite în anul şi aproape trei luni de la debutul casei de licitaţii. Între timp, sculptura Guguianu a început să fie din ce în ce mai prezentă şi la o altă casă de licitaţii de artă din Bucureşti. Sau, poate, la amândouă, altele.

În licitaţie au fost prezente patru lucrări de Felix Aftene, trei au fost vândute, şi alta a fost retrasă. Din cele patru, trei sunt Vestitori. Cel aflat şi pe coperta catalogului, din 2017, a fost vândut cu 4.250 de euro, cel mai mare preţ al licitaţiei pentru o pictură. A fost urmat imediat de un alt Vestitor, din 2019, adjudecat cu două mii de euro. Un Înger, dar nu în ulei pe pânză, ci în acrilic şi creion pe hârtie, aproape abstract, dar unul foarte bun, din 2019, a primit 900 de euro. Cel retras a fost un Vestitor de seară şi risca un preţ semnificativ.

"New Hyphen", sau "Ten Right Angels", ulei pe lemn din 1994, de Paul Neagu, inscripţionat cu acest titlu şi cu eticheta unei galerii londoneze, a primit 2.500 de euro. Cu 1.400 de euro a fost vândut un Balcic de Horea Paştina, pictura, din 2010, participând la expoziţia "Balcic - Arc peste timp", organizată la Muzeul Cotroceni, în 2012.

Balcicul, desigur, a fost şi a rămas un subiect important pentru arta românească, un subiect bine conturat şi delimitat, un paradis real, consistent şi original, o pagină de istorie a spiritualităţii româneşti, girată de "ultima romantica" noastră regină Maria. Un "Balcic" panoramic de Ilie Boca a primit 800 de euro, o pânză Balcic semnată Burada, a fost adjudecată cu 600 de euro, şi o altă, cu aceeaşi temă, de Ion Minoiu, a primit 300 de euro. Din păcate, un Balcic absolut remarcabil de Mihai Sârbulescu a rămas neadjudecat.

De Dan Hatmanu, regăsim încă un "Joc de copii", adjudecat cu 1,3 mii de euro, dar şi o "Compoziţie în roşu", culori de apă pe hârtie, vândută cu 300 de euro. Cu numai 400 de euro a fost vândut un ulei pe pânză de Henri Vintilescu, reprezentând, în aerul de epocă, portul Le Havre, din Franţa. Semnat Honoriu Creţulescu, un neutru vas cu flori a primit tot 400 de euro. De Manuell Mănăstireanu, de la categoria "contemporani şi tineri", un artist de cote semnificative, s-a vândut "Flora - Fetiţa cu codiţe", cu 1.500 de euro.

De fapt, şedinţa de vânzări a început cu o serie deosebită de lucrări de grafică. O acuarelă de Paul Gherasim, cu inevitabile trăsături de creion, a plecat pentru 250 de euro, două desene delicate, în creion şi în pix cu pastă albastră, reprezentând Palatul Parlamentului şi, respectiv, un peisaj de la Brebu, cu schiţă de portret pe spate, de Ion Grigorescu, au primit 200 şi, tot respectiv, 300 de euro. Un alt portret schiţat, în creion, de această dată, se constituie într-una dintre cele mai interesante oferte din licitaţie, deşi nu a concurat pentru preţurile de uimitoare amintire. Este o siluetă marţială, ca un şogun pe tron, plină de aerul lui Pallady, pe care îl şi reprezintă, de altfel, în tuşa fermă şi incredibil de expresivă a lui Corneliu Baba. Desenul a fost vândut cu 500 de euro iar, în 2012 a fost expus la Cotroceni, la expoziţia Societăţii pariseştiene a colecţionarilor, numită "Grafica în pictura românească din colecţii particulare". Regăsim atitudinea chiar în autoportretul realizat de Pallady în creion şi vândut cu 900 de euro. Un alt autoportret, feminin de această dată, obiectiv, din această cauză, numit, cu modestie, frumuşica, semnat Nutzi Acontz, realizat la 21 de ani, a primit 500 de euro. Două desene Samuel Mutzner au fost vândute cu 150 şi 250 de euro iar un tuş pe hârtie, cu mai multe figuri, niciuna feminină, de Octav Grigorescu, a primit 400 de euro.

Un set de patru portrete feminine, cu realizări şi semnături dintre cele mai remarcabile - G. D. Mirea, Dimitrie Serafim, Traian Sfinţescu şi Naray Aurel, nu au aflat schimbarea proprietarului, rămânând neadjudecate chiar la începutul lui martie, la două zile de 8. La fel au păţit cele patru icoane, tot serie, un rând din ecran, care au rămas, aşa cum anunţam, nevândute.

Marcel Guguianu a fost prezent în licitaţie cu două sculpturi din marmură. "Ciocârlia", cu o înălţime de 90 de centimetri, a primit 6,5 mii de euro, în timp ce sculptura numită "Elan" nu a fost adjudecată. "The Divine Hermaphrodite", bronz din 2008 de Andrei Marina, a fost vândut cu 0 mie de euro. Alte sculpturi remarcabile, oferite la preţuri cel puţin decente, nu şi-au găsit cumpărător.

Cu o aparte şi personală bucurie am descoperit adjudecarea, cu 800 de euro, în cea mai recentă licitaţie Vikart, a unei sculpturi, "Simfonie de primăvară", de Ana Rus, autoare de sculptură cu dimensiuni relativ reduse dar de idei înalte. Dar tocmai sculptura mică, pe care o putem aduce în spaţiul personal zilnic, aduce, de multe ori, monumentalitatea care nu ţine cont de dimensiuni. Şi avem Bucureştiul, cel puţin, plin de sculpturi de tone care par mici eseuri umflate, în timp ce avem atâta sculptură de expoziţie ce inspiră monumentalitate, chiar arhitecturalitate.

Sculptura Anei Rus, cu participări de rezonanţă la saloane internaţionale, a fost prezentată în expoziţia "Dialog între 3 generaţii", de acum mai bine de trei ani, de la Centrul Cultural "Mihai Eminescu", al Primăriei Sectorului 2, din Parcul Naţional din Bucureşti, fost "23 August". Am avut onoarea să prezint discursul critic la vernisajul acestei expoziţii de excepţie, unde pictura a fost reprezentată de Luminiţa Gliga, artistă din tânăra generaţie, de o exprimare cromatică intensă şi un abstract de cea mai subtilă frumuseţe, dar şi de opera lui Liviu Cihodaru, artist prolific şi intens, din altă generaţie, plecat dintre noi în 2013, dar a cărui operă este promovată în mod remarcabil de fiul său, Radu Cihodaru. Mă regăsesc cu plăcere în cele scrise atunci despre Ana Rus: "Cu detalii fine construieşte lumi în globuri de bronz, sapă în marmură şi înalţă monumente. Evident, îi place să povestească, făcând artă din mărturii şi alegorii. Sub mâinile sale delicate se relevă credinţe şi speranţe, evocări generoase şi mărturii dureroase, legende filosofice şi epopei personale. Un filosof ne sugera că, sub mâinile unui artist, materia cântă! Evident, aşa este. La Ana Rus, materia rosteşte adevăruri cu voce de profet".