PLASAMENTE ALTERNATIVE Da Vinci, Brâncuşi şi Ghenie

Este drept, anul ce tocmai trecu a fost dominat de isprava celei mai tari vânzări realizate vreodată pe piaţa publică de artă. Se vorbeşte foarte mult despre piaţa privată, de sumele incredibile realizate în spatele uşilor închise, greu de luat în considerare în lipsa transparenţei de care are nevoie credibilitatea acestor rezultate. Şi nu numai credibilitatea, ci chiar mecanismul său de funcţionare. Adică, dacă nu este concurenţa concentrată pe minuţelele astrale ale licitaţiei, nu se poate vorbi de o corectă funcţionare a sfântului mecanism al liberului dans al cererii cu oferta. Salvator Mundi, că despre această pictură de Da Vinci vorbim, a adus în public preţurile din privat.

Vânzarea de la New York, din 15 noiembrie trecut, nu a fost una anunţată, rodul unor evoluţii clare şi inevitabile, chiar dacă participarea sa la licitaţia Christie's a fost intens pregătită, mediatic, cel puţin. Să nu uităm că estimarea era de vreo 100 de milioane de dolari, ceea ce nu ar fi fost, totuşi, un nou record al pieţei internaţionale.

În afară de uimire, această vânzare nu prea a lăsat mare lucru în fenomenul vânzării internaţionale de artă. Mai ales că s-a aflat şi cine a dat uriaşul preţ: un prinţ arab. Cu o ecuaţie în care la un cap se află un bogătaş rus şi la celălalt un prinţ arab, nu prea ai nevoie de statistică. Cum nimic nu era obişnuit la această pictură, nici prinţul arab nu este unul obişnuit, deşi sunt termeni cam greu de alăturat. Prinţul respectiv este însuşi noul moştenitor al Coroanei saudite, care a uimit la rândul său prin tinereţe şi îndrăzneală. O astfel de achiziţie ar fi fost mai obişnuită în contul unui prinţ din Emiratele Arabe Unite, acolo unde s-a făcut un nou Luvru, dat în folosinţă tot anul trecut. Vom remarca, desigur, că Louvre Abu Dhabi a fost deschis, oficial şi cu toată pompa, cu fix patru zile înainte ca prinţul saudit să cumpere Salvator Mundi. În timp ce muzeul din Abu Dhabi este un proiect la care se lucrează intens de ceva timp, apariţia noului prinţ moştenitor în peisajul cumpărătorilor de artă scumpă este de dată recentă. Ea vine să completeze un portret deja conturat, dar dominat de subiecte geopolitice şi economice. Să nu uităm că subiectul picturii de 450 de milioane de dolari ajunse în mâinile prinţului saudit este unul creştin, este chipul lui Iisus. Iar depăşirea diferenţelor religioase, într-un mod inteligent, tocmai văzusem că este la noul Luvru, unde cărţile sfinte ale marilor religii, mai ales ediţiile vechi şi extrem de scumpe, sunt, împreună, la mare cinste.

Aşadar, deschiderea noului Luvru, Louvre Abu Dhabi pe numele său, este al doilea eveniment esenţial al anului recent încheiat. De ce plasăm inaugurarea unui proiect muzeologic, oricât de gigantic ar fi el, în lumea comerţului cu obiecte de artă şi de colecţie? Pentru că o parte dintre exponate, mare parte din fondul permanent de fapt, au fost cumpărate de pe piaţa internaţională, din marile licitaţii sau din alte vânzări mai mult sau deloc publice. Expunerea de la Abu Dhabi este un discurs cultural-spiritual, şi nu o etalare de abilităţi, fie ele şi de piaţă de artă.

Vânzarea Da Vinci a avut loc în campania new-yorkeză din noiembrie, când se aruncă pe piaţă cele mai serioase atacuri la recordurile sezonului. Dar o astfel de campanie se desfăşoară şi primăvara, în luna mai. Atunci, pe 15 mai, fix cu 6 luni înaintea licitaţiei Salvator Mundi a fost vândut cel mai scump Brâncuşi de până acum, tot într-o şedinţă "Impressionist and Modern Art Evening Sale". Estimată la 25-35 de milioane de dolari, "La muse endormie" a ajuns, atunci, la 57,3675 milioane, preţ final de adjudecare.

Muza de la New York este din bronz, unul dintre cele şase exemplare din acest material ideal pentru sculptură, făcute după varianta în marmură din 1910. Precedentul record Brâncuşi aparţinea, însă, lemnului. Una dintre rarele sculpturi în lemn ale lui Brâncuşi, "Madame L. R.", mai exact şi explicit "Portrait de Mme L.R.", fusese vândută cu 38 de milioane de dolari, la Paris, în 2009, într-o licitaţie în care fusese dispersată colecţia adunată de Yves Saint Laurent şi partenerul lui, Pierre Berge. Reamintim, în acest context, că la aceeaşi licitaţie a fost vândută şi o pictură din 1922, de Piet Mondrian, numita "Composition avec bleu, rouge, jaune et noir" pe care am revăzut-o de la început la Louvre Abu Dhabi pentru că a fost cumpărată pentru acest proiect, cu 21,6 milioane de euro. De fapt a fost prima operă de artă de top cumpărată pentru ineditul muzeu, atunci un plan la care se lucra din greu. Şi, mergând mai departe pe calea amintirilor de artă, să nu uităm că primul cumpărător al picturii lui Mondrian a fost Helene Kröller-Muller, creatoarea fantasticului muzeu Kröller-Muller din Otterlo, în Olanda, despre care am vorbit, pe larg, în această rubrică.

Aceste date evidente vin la rândul lor să sublinieze faptul că la marile licitaţii, cele tip campanie de la New York sau de dispersare a unor colecţii, sunt realizate adjudecări de vis, cu recorduri ce adună milioane de record personal în dreptul unor artişti faimoşi sau ca sumă globală pentru o singură vânzare.

În 2017 s-a vândut şi Adrian Ghenie, din ce în ce mai mult şi la Artmark, dar mai ales la Christie's şi la Sotheby's, chiar la Londra. Acolo, timp de trei zile de martie, s-au dat opere serioase, inclusiv 2-3 Ghenie pe zi. Pe 7 martie, la Christie's, s-au obţinut un 1,8 milioane de lire sterline pentru un ulei de doi metri, din 2011, numit "The Hunter (Study for Kaiser Wilhelm Institute)", şi un 425 de mii de lire sterline pentru o "Pie Fight Study" din 2014. A urmat Sotheby's, a doua zi, cu un Darwin, "Self portrait as Charles Darwin", de 3,252 de milioane de lire sterline, unul dintre cele mai mari preţuri pentru Ghenie, dar şi pentru şedinţa respectivă. După care preţurile au scăzut, nu au mai fost onorate, iar "ostilităţile" s-au mutat în licitaţiile de la noi.

Unde mare lucru nu s-a întâmplat, decât că s-au menţinut, cât de cât, cei care făceau licitaţii de artă. La Artmark, mai ales, s-au vândut "mari maeştri" dar şi arme de vânătoare şi de colecţie, memorabilia, mai mult decât în orice an, şi militaria, Eminescu, trăit sau închipuit, colecţii şi colecţionari, avangardă, contemporaneitate şi alte fenomene normale, chiar prea normale.